S-a născut în ziua de 24 iulie 1921, la Hangu, Neamţ.
A fost nepotul marelui muzician, compozitor, folclorist, profesor universitar Gavriil Galinescu, la îndemnul căruia a urmat cursurile Şcolii Normale de Băieţi „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ, pe care a absolvit-o în anul 1942. A frecventat şcolile de ofiţeri din Galaţi şi Ineu (Arad).
După război, a fost învăţător în satul natal până când, în iunie 1948, este arestat şi condamnat politic la zece ani de muncă silnică, pedeapsă din care a efectuat cinci ani.
Din 1953, până în 1970, când a fost reîncadrat învăţământ, a funcţionat ca tehnician de drumuri, contabil, cântăreţ bisericesc.
După 1989, revine în prim-planul vieţii sociale a comunei, fiind consilier local la Hangu, lider al organizaţiei locale a veteranilor de război. Reactivează tradiţiile culturale locale, prin scrieri de memorialistică, activităţi artistice cu caracter folcloric şi organizarea corului căminului cultural. A rescris piesele de teatru folcloric „Jianu”, „Bujorii” şi „Irozii”.
El este cel care a pus bazele Fundaţiei Culturală „Gavriil Galinescu” şi ale Revistei „Ţara Hangului” (1997), prima revistă editată într-o aşezare ruraiă din România.
Este membru fondator al Asociaţiei de Teatru Folcloric din România şi Republica Moldova.
Cărţi: „În zile de sărbători” (colab.); „Plutaşii pe Bistriţa”; „Ţara Hangului, pagini de monografie”.
A trecut în nefiinţă în ziua de 10 august 2008, la casa sa din Chiriţeni, Hangu.
În cartea sa „Plutaşii pe Bistriţa”, Tectist Galinescu povestea: „m-am născut, am crescu şi am trăit pe malul Bistriţei. Am mers şi eu cu pluta de multe ori, chiar de la Cotârgaşi până la Piatra-Neamţ. Am ţinut la cârmă alături de plutaş şi câteodată, venind în ajutorul plutaşului am făcut-o pe dălcăuşul.
Am cunoscut şi partea frumoasă şi pitorească a plutăritului, dar şi viaţa plutaşilor destul de grea şi, totodată, periculoasă. Un plutaş trebuia, în primul rând, să cunoască bine traseul, să fie isteţ şi curajos.
Prin anul 1935, fiind elev la Şcoala Normală din Piatra-Neamţ, am fost eliminat pentru neplata taxei şcolare. Tata era într-o criză financiară. Am venit acasă, la Hangu, tata a făcut rost de bani şi, neavând cu ce mă duce la Piatra-Neamţ, am fost nevoit să mă reîntorc la şcoală cu pluta. Era în ziua de 21 noiembrie. Zăpadă şi frig. Oricine îşi poate închipui ce am îndurat eu, alături de plutaşi. Pentru mine, o întâmplare ocazională, pentru ei, una obişnuită. Nu plutăreau decât ziua, iar cei ce cunoşteau bine valea se încumetau şi noaptea, pe lună plină. Aveau în unele sate gazde, unde puteau dormi, dar de multe ori trăgeau pluta la mal, făceau focul şi dormeau sub cerul liber.”
Sursă de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”, editurile „Crigarux” şi „Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamţ, 2014.
