Astăzi, 30 martie, Centrul pentru Cultură și Arte “Carmen Saeculare” Neamț omagiază memoria unei personalități artistice importante pentru ținutul Neamț – actorul Corneliu-Dan Borcia, cel care, a fost, în anii ‘90 ai veacului trecut, profesorul clasei de actorie din cadrul Școlii Populare de Artă Piatra-Neamț.
CORNELIU-DAN BORCIA (30 martie 1943, Sibiu – 17 august 2014, Piatra- Neamţ)
A absolvit I. A. T. C. în 1966. Imediat după absolvire a fost angajat la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, unde a debutat în spectacolul „Răzvan şi Vidra”.
Activitatea sa artistică cuprinde peste cincizeci de roluri, memorabile rămânând cele din: „Act veneţian”, „Tristan şi Isolda”, „Omul cel bun din Sîciuan”, „Woyzeck”, „Harap-Alb”, „Zigger-Zagger”, „Trei surori”, „O noapte furtunoasă”, „Zât, moarte, zât”, „Vicleniile lui Scapin”.
A iniţiat proiectul de teatru independent “Teatru Pi Buni”, care a scos pentru public o serie de spectacole prezente și în programul edițiilor Festivalului de teatru de la Piatra-Neamț.
Începând cu luna septembrie a anului 1995 a fost director al Teatrului Tineretului, până în august 2001.
La câteva luni de la instalarea sa ca director, Corneliu-Dan Borcia primea o scrisoare, de peste oceanul Atlantic, de la prietenul său Andrei Șerban, regizorul care nu a uitat că T. T. -ul, locul unde a repurtat primul său mare succes – “Omul bun din Sîciuan” –, i-a fost rampă de lansare. Mesajul era destinat a fi suport moral în vremuri grele: „Dragul meu Dan, în primul rând, te felicit pentru vestea bună că ai devenit Directorul Teatrului – nu e deloc prea târziu – abia acum e momentul! M-a emoţionat de asemenea invitaţia de a participa la Festivalul pe care l-am iniţiat împreună – evident timpul este prea scurt ca să pot să fiu fizic prezent printre voi – dar sper că acel chibrit pe care l-am aprins în ‘68 să inspire şi acum aceeaşi dorinţă de a comunica aceeaşi inspiraţie şi credinţă în teatru. Deşi absent, voi fi prezent prin spirit şi vă îmbrăţişez cu toată dragostea şi speranţa în căutarea unui nou drum. Şi poate într-o zi, voi fi prezent chiar fizic printre voi. Curaj şi baftă, Andrei Şerban – Mai 1996, Columbia University in the City of New York.”
Primul mare succes al Teatrului Tineretului condus de directorul Corneliu-Dan Borcia s-a numit „Antigona”, de Sofocle, spectacol regizat de Mihai Măniuțiu. Echipa cuprindea nume importante, precum Doina Levința, cea care a răspuns de costume, și actorii Oana Ștefănescu (Antigona), Lelia Ciobotariu, Liviu Timuş, Radu Băiţan, Pompiliu Ştefan, Corneliu-Dan Borcia, Iurie Luncaşu, Mihai Danu, Lucreţia Mandric, Afrodita Androne, Loredana Botezatu, Gina Gulai, Daniel Beşleagă, Ionuţ Cucoară, Traian Grigoriu, Florin Mircea jr., Ştefan Pompiliu.
Ca director, Corneliu-Dan Borcia a realizat multe lucruri bune care se știu și care nu se știu. Din sfera primelor este și ideea novatoare aplicată structurii Festivalului de Teatru de la Piatra-Neamț. Astfel, începând cu cea a anului 1997, Festivalului i-a fost adăugat secțiunea Spațiul cultural, care, vreme de cinci ediții consecutive (până în 2001) a adus spectacole din arealul britanic, german, românesc, american, balcanic. Ținta era ca Festivalul sã-şi onoreze cât mai bine caracterul internaţional printr-o contribuţie sporitã la cunoaşterea mai profundã şi mai coerentã a altor spaţii culturale.
Despre perioada de manageriat a lui Corneliu-Dan Borcia s-au spus multe vorbe frumoase, fiindu-i astfel apreciată munca depusă și pe frontul din spatele scenei. Criticul de teatru Doru Mareș exprima ideea că „în 2001, când a părăsit conducerea teatrului, Corneliu-Dan Borcia îşi adusese trupa până la statutul aproape unanim acceptat de cel mai bun teatru din România. Nu trebuie uitată nici aura de legendă care înconjoară Teatrul Tineretului încă din anii ’60, act irepetabil.” (în articolul „13, adică performanță” din „Observator cultural”, 5 martie 2010).
Fire altruistă, Corneliu-Dan Borcia a căutat să împărtășească din experiența sa artistică celor care făceau primii pași în arta teatrală la Școala Populară de Artă Piatra-Neamț.
Corneliu-Dan Borcia, a fost, cu siguranță, o persoană pe deplin împlinită. Viața sa din lumea teatrului a fost una frumoasă și pentru că în plan personal a reușit să-și construiască o familie care să-l susțină și pe care să o bucure. Fiica sa, jurnalista Catrinel Cojocaru, la rândul său astăzi un om împlinit, face referire la Corneliu-Dan Borcia bunicul, așa cum foarte puțini l-au cunoscut: “…într un colț de Rai, cu siguranță că acum veghează asupra celor dragi – și nu au fost deloc puțini: actori, regizori, jurnaliști , colegi din multe teatre, prieteni, oameni pe care i-a iubit din tot sufletul! Dar mai ales asupra celor două nepoate care, de când au venit în Lumea asta, au ocupat o mare parte din inima lui! Și, fără îndoială, pentru ele rămâne îngerul lor păzitor! Lumina veșnică!“
Pentru tot ce a făcut și a însemnat pentru arta și cultura locului, Corneliu-Dan Borcia rămâne mereu viu în memoria colectivă a ținutului Neamț.
