S-a născut la Craiova în ziua de 4 februarie 1934, tatăl său – Sabin Dragotescu – fiind comisar de poliţie, iar mama – Ecaterina – casnică. A urmat cursurile Şcolii primare „Oteteleşanu”, iar după absolvirea primelor patru clase, cu cunună, cum se spunea pe atunci, a fost admis la Colegiul „Carol I” (clasele V – VIII) şi, mai apoi, la Liceul orăşenesc, pe care-l absolvă, de asemenea, cu brio – Premiul I (1952).
Se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, dar, din cauza dosarului necorespunzător (tatăl fusese comisar de poliţie în regimul abia depăşit!) este respins. Astfel că se înscrie la Facultatea de Istorie. Calităţile sale native – răbdare, meticulozitate – curiozitatea de a afla cât mai multe din istoria strămoşilor săi, fac ca studentul Dragotescu să absolve cu brio şi această ultimă treaptă de studii, având la final doar calificative de „Foarte bine” şi primind drept răsplată şi posibilitatea unei pregătiri, o bursă în fapt, la Institutul „Constantin Drăgan” de la Milano (1957), finalmente obţinând calificarea de „Diplomat în istorie şi arheologie”.
Un amănunt care vine să completeze imaginea regretatului Marcel Dragotescu este dezvăluit de soţie, doamna Margareta: „cum Marcel avea un scris frumos, îngrijit, caligrafic şi corect din punct de vedere gramatical, i s-a cerut ca Teza de licenţă să nu o mai bată la maşină, aşa cum erau uzanţele, ci să o scrie de mână.”
Adesea se spune că scrisul (forma şi conţinutul) oglindesc personalitatea şi caracterul unei persoane. În cazul lui Marcel Dragotescu, acest lucru s-a verificat din plin.
Fiind singur la părinţi, tânărul Marcel Dragotescu dorea să-i ajute cât mai mult, să le fie sprijin la bătrâneţe şi, prin urmare, urmărea o repartiţie ca profesor în Craiova natală. Cu atât mai mult cu cât fusese un student eminent, fapt ce-l putea ajuta. Doar că din nou intervine… dosarul! Astfel că în loc de Craiova, este repartizat să preia postul din Galicea Mare, undeva în sudul judeţului Dolj. Trecutul studenţesc remarcabil îl ajută încă o dată. Profesorul universitar Nicolăescu-Plopşor, arheolog de recunoscută erudiţie, istoric, prozator, folclorist şi
etnograf, care atunci desfăşura o intensă activitate de cercetare arheologică pentru Institutul de Studii Istorice, îl cooptează pe Marcel Dragotescu în echipa care urma să efectueze săpături în mai multe zone geografice. Astfel că destinul îl aduce pe tânărul istoric la Bofu, comuna Ceahlău, din fosta Regiune Bacău.
Ajuns în zona actualului judeţ Neamţ, la 1 noiembrie 1958, Marcel Dragotescu preia direcţiunea nou înfiinţatului Muzeu de Istorie din Bicaz. Pe care îl ia de la zero. Practic, desfăşoară o muncă sisifică de organizare şi administrare a proaspetei instituţii culturale. Ajunge să predea şi limba latină la Liceul din Bicaz, pentru ca ulterior, la înfiinţarea judeţului Neamţ, în februarie – martie 1968, să fie adus de către profesorul Gheorghe Bunghez, ca vicepreşedinte, la Comitetul de
Cultură şi Artă judeţean. Era, în fapt, o recunoaştere a calităţilor şi a meritelor unui om dăruit profesiunii sale.
Activitatea sa de la momentul noii organizări teritoriale a ţării şi până la pensionare conţine multe realizări. Astfel, organizează şi contribuie la atribuirea de noi spaţii pentru muzeele din întreg judeţul, se zbate şi reuşeşte ca împreună cu alţi colegi care lucrau în cultura judeţeană să refacă estetica interioară şi exterioară a Teatrului Tineretului, contribuind în acest mod la introducerea acestei prestigioase instituţii artistice în circuitul naţional şi internaţional, prin organizarea Festivalului de Teatru deja devenit celebru.
La fel, trup şi suflet, să dăruieşte şi Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ. Festival de a cărui naştere Marcel Dragotescu, alături de Gheorghe Bunghez şi Constantin Potângă, nu este deloc străin. Ba chiar meritele sale sunt demne de tot respectul.
Însă, nici un moment nu uită de prima sa dragoste (profesională) şi, ori de câte ori timpul i-o permitea, participa la sesiuni ştiinţifice pe teme de istorie şi arheologie. A fost invitat să participe la astfel de dezbateri în Piatra-Neamţ, în judeţ, dar şi în străinătate.
Marcel Dragotescu şi celebrul compozitor de muzică de film, Roman. Vlad 
Marcel Dragotescu şi prof. Mihail Cozmei, la Sala Tapiseriilor din Muzeul de Artă.
Implicarea sa totală în organizarea la nivel judeţean a actului cultural îi adduce şi satisfacţii personale. Participarea activă la manifestări artistice de înalt nivel şi care au ecou dincolo de graniţele judeţului şi ale ţării face ca administraţia municipiului Piatra-Neamţ să îi acorde în două rânduri Diploma de Excelenţă (1998 şi 2000), iar post-mortem, în 2002, Primăria oraşului Bicaz îi conferă titlul de Cetăţean de Onoare.
La sărbătorirea a douăzeci şi cinci de ani de Vacanţe Muzicale, Mihail Cozmei rememora: “cel care timp de aproape douăzeci de ediţii s-a aflat alături de noi, participând direct la organizarea şi desfăşurarea Vacanţelor, a fost profesorul Marcel Dragotescu. Prompt şi sigur, ştiind să găsească soluţii pentru toate problemele dificile, binevoitor, prietenos cu tinerii participanţi, vicele cultural de la Neamţ a contribuit într-un mod substanţial la permanentizarea acestui Festival studenţesc, unic prin structura, obiectivele şi împlinirile sale.”
Şi astăzi, la aproape douădecenii de la trecerea sa în nefiinţă (6 iulie 2002), pietrenii îşi aduc aminte cu veneraţie despre Marcel Dragotescu, unul dintre pilonii culturii din judeţul Neamţ.
În urma sa, Marin-Marcel Drăgotescu alăsat o serie de scrieri de mare importanţă pentru istoria şi cultura locală: „Monumente istorice de pe Valea Bistriţei” (colab.), „Ghid turistic al Judeţului Neamţ”, „Palatul Cnejilor şi Mănăstirea Durău”, „Piatra-Neamţ – mic îndreptar turistic”, „Muzee şi colecţii din Judeţul Neamţ”, „Drumuri la mănăstiri moldave”, „Mănăstirea Războieni – arc peste timp”, „Monumente istorice şi de arhitectură din Judeţul Neamţ” (colab.)
A avut, deasemenaq, colaborări cu publicaţii precum: „Acţiunea”, „Ateneu”, „Antiteze”, „Asachi”, „Carpica”, „Ceahlăul”, „Contemporanul”, „Informaţia Primăriei, „Credinţa neamului”, „Memoria antiquitatis”, „Revista muzeelor”.
Surse de documentare:
Valentin Andrei – „Patruzeci de ani de Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”;
Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”.
