Calistrat Hogaş s-a nascut pe 19 aprilie 1847 la Tecuci, cu numele de Calistrat Dimitriu. După ce este înscris la şcoala publică, în 1855, la propunerea făcută de învaţător, tatăl său adoptă ca nume de familie porecla bunicului viitorului scriitor, Hogaş (hogaş = făgaş, urmă adâncă săpată în pământ de şuvoaiele scurse de pe munte).
Calistrat va urma, între 1860-1869, cursurile Academiei Mihăilene, ca bursier, unde îi are printre colegi pe A.D. Xenopol, Vasile Conta si Gheorghe Panu, care îi vor rămâne prieteni apropiaţi. În 1867, după terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de Filozofie si Litere din Iaşi.
Urmează o lungă carieră didactică, fiind din 1869 profesor (şi mai târziu director) la gimnaziul comunal din Piatra-Neamt. Preţ de câteva decenii va continua să predea. Este profesor la Tecuci şi Iaşi, iar în 1886 se transferă la Alexandria, la gimnaziul din localitate, deşi avusese si o ofertă de a se muta în Bucureşti.
În 1891 Calistrat Hogaş revine în Moldova, la Roman, ca director al gimnaziului „Roman-Vodă”. Din 1899 revine la Iaşi, unde este subdirector si director la Liceul Internat din oraş, si unde va rămâne pana în 1912, anul pensionării. Va continua chiar şi ulterior să predea cu jumatăte de norma pentru o vreme.
Ca scriitor, Calistrat Hogaş debuteazş în 1874 cu poezia „Legenda lăcrămioarei” în publicaţia „Corespondenţia provincială” din Piatra-Neamt. Va publica şi proză, în iulie 1882, în paginile revistei „Asachi”, unde îi apare un grupaj de fragmente în ciclul „Amintiri dintr-o copilărie”. Dedicat mai curând activităţii didactice, nu acordă prea multă atenţie carierei literare, fiind mai curând interesat de reformele şcolare şi de chestiunile administrative. Abia în 1907, după ce l-a cunoscut şi s-a apropiat de Garabet Ibrăileanu, Calistrat Hogaş se lasă convins de acesta să înceapă să scrie. Astfel începe îndelungata colaborare cu prestigioasa publicaţie „Viaţa Românească”, în general cu note de călătorie.
Tot Ibrăileanu a fost cel care i-a propus să strângă toate aceste evocări într-un singur volum, iar în 1912, la editura „Viaţa Românească”, apare o prima ediţie a cărţii „Pe drumuri de munte”.
Se retrage, din 1915, la Piatra-Neamţ împreună cu familia.
Trece în eternitate pe 28 august 1917 la Roman, unde se stabilise de puţină vreme. Este înhumat în cimitirul din Piatra-Neamţ într-un sicriu construit din lemnul unui brad pe care îl sădise în tinereţe.
Începând din vara anului 1939, Sidonia Hogaş, cel de al şaptelea copil al scriitorului, inaugurează în casa familiei din Piatra-Neamţ un mic muzeu memorial, la început o singura cameră cu documente, fotografii, cărţi, obiecte personale, artă şi mic mobilier. Dupa ce preţ de decenii este muzeograf al casei memoriale, Sidonia Hogaş doneaza, în 1967, statului român întreaga locuinţă pentru a fi organizat aici Muzeul memorial „Calistrat Hogaş”, care poate fi vizitat şi astăzi.
