O poveste populară spune că luna Martie a împrumutat de la fratele Februarie (Făurar) două zile pentu a putea prelungi vremea de iarnă. Numai că nu a mai vrut să înapoieze cele două zile. Și de atunci Făurel (Martie) e mereu în razboi cu Faur (Februarie).

Plecând de aici, și fiindcă tot suntem la limita lunilor martie și aprilie, o invităm pe Elena Niculiță-Voronca să ne istorisească o poveste populară cu eroi principali luna lui Martie și luna lui Aprilie (Prier).

„Zice că a chemat odat’ Mart pe Prier la Banchet. Se duce Prier și se sfătuiește cu Mai (fratele mai mic) ce să facă – să se ducă sau să nu se ducă? «Du-te, dar vezi că Mart e mai șugubăț, râde de oameni; tu când te-i duce, să iai cu tine sania, căruța și luntrea, că altfel n-ai să ieși bine!» Se duce Prier. Îl vede Mart și-l întreabă: «Da’ de ce-ai luat atâtea cu tine?» «Apoi, la gospodăria omului tăte sunt bune», răspunde Prier. Stă el o zi, stă el două, stă el trei. În timpul acesta Mart îl încearcă cu ninsoare și cu viscol, dar Prier scoate sania. Dă Mart cu ploaie și se face glod. Lui Prier nici că-i păsa, scoate caruța. Mart se-nfurie de rupe norii, dar și podurile. Prier are luntre! Mart, în culmea furiei, îl întreabă «Cine te-a înățat să faci așa?» Prier n-are ce lucra și-i spune că Mai. «Las’ dar’ că-i voi ținea și lui vreo două brumi ca să-i vestejesc florile cele falnice ale lui Mai!» Și de-atunce, mereu în luna lui Maiu sunt brume, că Mart i le dă în ciudă.”