PREMIUL NAŢIONAL PENTRU PROZĂ „ION CREANGĂ”, OPERA OMNIA, EDIȚIA A VI-A

Marţi, 1 Martie 2022, în organizarea Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, se va decerna Premiul naţional pentru proză „Ion Creangă”, Opera omnia. Aflat în acest an la ediţia a şasea, proiectul cultural, unul important pe agenda de manifestări a Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”, este  finanţat de Consiliul Judeţean Neamţ.

În intenţia organizatorilor se află instituirea unei tradiţii prin acordarea anuală a acestui Premiu unui autor român de certă situare valorică, recunoscut în ţară şi străinătate, printr-o operă literară durabilă, în genul ficţiunii narative.

Nominalizaţii Premiului naţional pentru proză „Ion Creangă”, Opera omnia, ediţia a VI-a, au fost stabiliţi în urma unei anchete minuţioase făcute de organizatori în mediile literare din ţară şi din Republica Moldova. Aceştia sunt (în ordine alfabetică): Ştefan Agopian, Radu Aldulescu, Val Butnaru, Petru Cimpoeşu, Nichita Danilov, Gellu Dorian, Doina Ruşti, Gheorghe Schwarz.

Reamintim lista laureaţilor ediţiilor precedente: Dumitru Radu Popescu (2017), Nicolae Breban (2018), Eugen Uricaru (2019), Dan Stanca (2020), Gabriela Adameşteanu (2021).

***

LAUREAŢI AI PREMIULUI DESPRE ION CREANGĂ

D. R. Popescu primind Premiul

Dumitru Radu Popescu (laureat al Premiului naţional pentru proză „Ion Creangă”, ediţia I, Piatra-Neamţ, 2017): „Pe Ion Creangă l-am citit când încă nu ştiam să citesc. Părinţii mei erau învăţători şi aveau o mică bibliotecă. Din când în când, îmi citeau sau îmi povesteau din ele. Aşa că lui Ion Creangă, fără să ştiu să citesc literele, îi ştiam cam toate… scrierile. Eram, s-ar putea zice azi, un om cult, fiind total analfabet.” (extras din interviul acordat criticului Cristian Livescu, pasaj publicat în cartea „Ivan Turbincă şi Iapa Troiană”, Piatra-Neamţ, 2017)

Gabriela Adameşteanu

Gabriela Adameşteanu (laureată a Premiului naţional pentru proză „Ion Creangă”, ediţia a V-a, Piatra-Neamţ, 2021): „Am crescut cu poveștile lui Creangă, citite la început de tatăl meu, un mare admirator al lui, pe vremea când «Harap Alb» mi se părea o poveste  foarte lungă, dar pe care  o ascultam cu sufletul la gură. Am avut o memorie foarte bună și-i știam pe dinafară și pe Creangă, și pe Eminescu, autorii care mi-au «legănat» copilăria. Au urmat apoi cărțile lui Călinescu despre ei, când încercam să ajung la misterul vieților unor autori dragi.

Creangă nu trebuie cantonat la vârsta copilăriei, el se cuvine studiat în anii mari, citit la maturitate, ca depozitar al unei  culturi esențiale. Cărțile noi despre el demonstrează că poate fi și trebuie mereu redescoperit, ca un contemporan al nostru, arta lui având valențe multiple”. (Cristian Livescu – „Cred că scriitorul trebuie să aibă neutralitate faţă de spectacolul lumii”, Revista „Antiteze”, nr. 58/59/60, Seria a III/a, anul XX/XXI, 2020-2021, p.27)