PROFESORULUI ŞI POETULUI ERMIL BUCUREŞTEANU: LA MULŢI ANI, CU SĂNĂTATE!

Ermil Bucureşteanu

Astăzi, 28 ianuarie, profesorul Ermil Bucureşteanu îşi serbează ziua de naştere. Pentru pietreni, Domnia sa reprezintă un eminent pedagog, un hâtru filosof, un pasionat fotograf al transformărilor pe care le-a suferit urbea în ultima jumătate de veac (cel puţin!) şi, nu în ultimul rând, un om al cuvintelor, gândurile şi trăirile sale fiind aşternute pe hârtie atât în proză cât şi în vers.

Dintr-un virtual eventai al scrierilor sale, ne-am oprit la volumul „Optzeci şi cinci” apărut la Editura Muşatinia din Roman în anul 2016, pe când profesorul Bucureşteanu se pregătea de cea de a optzeci şi cincea aniversare. După un periplu prin amintirile anilor trecuţi, din copilărie şi până în prezent, autorul ne răsfaţă cu o serie întreagă de poeme de o tematică variată, de la cele de dragoste, la cele sociale, ori politice. Dintre ele, am ales, la final, poezia care duce cu gândul la titlu – „Îmi număr anii”.

Emil Bucureşteanu s-a născut în ziua de 28 ianuarie 1932, la Slobozia, Roznov, Neamţ. Viitorul profesor, poet, prozator, publicist a absolvit cursul inferior la Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. A întrerupt studiile, în perioada 1947-1951, apoi, le-a continuat la Şcoala Specială din Brăila şi a absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (1958).

Redactor, în tinereţe, la ziarul „Flacăra” din Piatra-Neamţ, a desfăşurat ulterior o apreciată carieră didactică, fiind professor de filosofie la Liceul „Petru Rareş”, la Colegiu Naţional de Informatică, ambele din Piatra-Neamţ.

În presa locală şi cea cu tematică pedagogică, a avut colaborări cu „Ceahlăul”; „Steagul roşu”, „Preocupări didactice”, „Tribuna şcolii”; „Magazin”; „Flacăra”.

Membru al Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ.

Debut editorial a fost consemnat în 2006, cu romanul „Student în filosofie – Pagini de dragoste”. Alte cărţi scrise de profesorul Ermil Bucureşteanu: „Naiana şi Raşela”, „Ani de şcoală”, „Muntencele”, „Iubiri vinovate”, „Poemele iubiri”, „Povestiri”, „Cronici, eseuri”, „Proprietatea e sfântă”, „Drumuri întrerupte” (colab.), antologia: „Poeţi nemţeni”, „Optezeci şi cinci”.

ÎMI NUMĂR ANII

Îmi număr anii. Optzeci şi cinci sunt şi au trecut

Mă uit înapoi: ce lung e-al meu trecut!

Şi cât de-aproape e ziua cea dintâi:

Vânt, zăpadă şi zvon de zurgălăi.

Îmi număr anii.

Pas cu pas. Mă-ngănă

Livada cu pruni şi nucul din grădină,

Cu miei ce zburdă în cântec de-albină

Cu gârla ce purta ale morii roate mari

Şi şcoala: o, Doamne, ce mândreţe de şcolari.

Îmi număr anii!

Trecut-a tinereţea în zbor de rândunea,

Pe stradă-s amintiri cu dor de libertate,

Cu buchile din cărţi: Fântâni cu limpezi ape,

Cu codrul de iubire, nimicuri însemnate,

Cu lungi poveşti nespuse şi timpul ce trecea

Şi ochii în care o lume venea să se adape.

Îmi număr anii.

He hei, ce-i viaţa în doi!

Furtuni ca din senin apar. Aşijderea îmi trec.

Stai drepţi în calea lor, de spate n-ai voie să te-ndoi.

Cine o fi acesta ce ţipă şi-mi comandă?

«Eu parcă eram altfel în mica mea covată»

Şi nu mă lasă-n pace, în seamă vrea să-l iau.

Desigur, n-am ce face, încet spre el m-aplec

Şi totul s-a sfârşit. Un zâmbet:

Ce şmecher! Ce deştept!