SĂRBĂTORI ŞI PRACTICI POPULARE – SĂPTĂMÂNA NEBUNILOR

Săptămâna Albă sau a Brânzei din Calendarul creştin ortodox era numită în Calendarul popular şi Săptămâna Nebunilor. După un important sezon de nunţi început imediat după Bobotează şi încheiat la Lăsatul Secului de Paşti, românii mai acordau o săptămână căsătoriei celor cu şanse mai mici la selecţia marital: handicapaţi, văduvi, fete cu copii din flori şi alţii. Cete de barbaţi se îmbrăcau în Săptămâna Brânzei cu haine femeieşti şi mergeau prin şezători unde luau fetele şi nevestele la joc, improvizând, spre buna dispoziţie a celor prezenţi, diferite dansuri. Ziua cutreierau satul pentru a face alte „nerozii, nebunii şi glume”, aşa cum afirmă folcloristul Simion Florea Marian.

O nuntă parodie a acestor nefericiţi se desfăşura în ziua Lăsatului Secului de Clisă prin satele bănăţene. După ce se mascau mireasă, mire, popă, dascăl, naşi, nuntaşi de rând, porneau pe uliţele satului cu govia (mireasa) şi mirele în frunte. Pe drum ţucau (sărutau) fetele şi nevestele tinere, se repezeau după copii, speriindu-i. Cununia se desfăşura la un pom în care se anina un clopot. De la pomul cununiei, cortegiul se îndrepta spre râu, unde însurăţeii se spălau pe mâini cu apa turnată dintr-o vadră. Mascaţii mergeau apoi pe la casele oamenilor, unde erau cinstiţi cu rachiu, ca la ospeţele adevărate.