În perioada 20 – 22 ianuarie 2020, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ organizează, prin Şcoala Populară de Artă, ZILELE CLASEI DE ACTORIE. Astfel, luni, 20 ianuarie, la sala mare a Teatrului Tineretului se vor juca trei spectacole ale clasei de actorie din cadrul Şcolii, clasă coordonată de actriţa Maria Hibovski. De la ora 11:00 vor intra în scenă cei mai mici actori, care vor prezenta (pentru colegii lor de clasele I – IV din şcolile pietrene care vor fi prezenţi în stal) spectacolele „Stăpânul junglei”, după Victor Sivetidis, şi „Peronul”, după Gheorghe Hibovschi.
Va urma, de la ora 13:00, reprezentaţia grupei de liceeni. „Colega de cameră”, de Claudia Befu, este titlul spectacolului pregătit pentru elevii de clasele V-VIII şi liceu care vor veni la teatru luni, la ora prânzului. Regia celor trei spectacole aparţine Mariei Hibovski.
Întreg evenimentul de luni va fi repetat zilele următoare, actorii clasei de la Şcoala Populară de Artă Piatra-Neamţ jucând marţi şi miercuri pentru elevii din Bicaz şi Târgu Neamţ.
Partenerii Zilelor clasei de actorie sunt anul acesta Teatrul Tineretului, Casa de Cultră Bicaz şi Casa Culturii „Ion Creangă” Târgu Neamţ, cele trei instituţii punând la dispoziţia tinerilor actori ai Şcolii Populare spaţiul necesar desfăşurării spectacolelor.
Proiectul Zilele clasei de actorie, desfăşurat de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, ajunge anul acesta la o ediţie aniversară, a zecea. Dar activitatea clasei de actorie este una cu o istorie mult mai bogată. Foile matricole rămase în arhiva instituţiei vorbesc de la sine despre cursanţii Şcolii Populare. Dacă la un moment dat s-au aflat în băncile cursurilor elevii Gina Gulai sau Ghiţă Hibovschi, cu timpul ei s-au „transferat”, prin munca şi talentul lor, la catedră (Ghiţă Hibovschi la cursul de regie / brigadă artistică). Ca elevi ai cursului de actorie se regăsesc Vasile Muraru, Iulian Bălţătescu, Cornel Palade, Cătălina Eşanu, Adina Iftimie, Alina Petrică, Dan Pughineanu, ulterior ajunşi să evolueze pe scene profesioniste.
La catedra clasei de actorie au fost în trecut regretaţii Constantin Ghenescu şi Corneliu Dan Borcia, precum şi Mircea Zaharia, Paul Chiribuţă, Gina Gulai, Daniel Beşleagă, Draga Olteanu – Matei, Cornel Nicoară.
O muncă frumoasă, de pionierat în domeniu pentru judeţul Neamţ, a făcut-o Veronica Filip, una dintre cele mai apreciate educatoare pietrene ale deceniilor opt şi nouă ale veacului trecut. Doamna, al cărei nume este purtat astăzi – în semn de omagiu adus muncii domniei sale – una dintre grădiniţele oraşului, a iniţiat şi condus vreme de ani buni cursul de teatru de păpuşi, o artă luată în derizoriu astăzi.
De aproape douăzeci de ani, activitatea cursului de actorie este coordonată de actriţă Maria Hibovschi. Aceasta i-a trecut pe tinerii actori prin încercările concursurilor şi ale festivalurilor de teatru, între care şi Festivalul „Tinereţe fără bătrâneţe” de la Piatra-Neamţ, iar ei i-au răsplătit munca şi au câştigat o tolbă de premii.
Ultimii ani de activitate contabilizează o serie întreagă de elevi pregătiţi în orele de studiu (în echipă şi individual) de la curs: absolventele Cătălina Eşanu (acum actriţă la Teatrul Tineretului), Roxana Iftimie (a terminat U.N.A.T.C. Bucureşti, se ocupă de proiecte teatrale în Italia), Adina Iftimie (actriţă la Teatrul „Bacovia” Bacău, cea care s-a hotărât să se facă actriţă după ce a văzut-o pe Maria în evoluând în spectacolul „Sperietoarea”), Andreea Amihăiesei şi Ana-Maria Ambrosă (ambele profesează în domenii diferite de arta scenică). Alte absolvente meritorii, dintre fostele cursante ale Şcolii Populare de Artă, sunt Roxana Rotilă – la University of Essex (Marea Britanie), Sabina Mitrea – la „Hyperion” Bucureşti, Bianca Laiu, Alina Petrică, Andreea Diaconiţa, toate trei la U.N.A.T.C. Bucureşti, Dan Baltag, Silvana Dulamă, Miruna Moaleş.
Cu acest prilej, am căutat prin arhiva sentimentală şi am găsit o serie de confesiuni ale unoră dintre cei amintiţi.
„Asemeni lui Alice, care pășește pe culoarele labirintului din Țara Minunilor, așa pășeam și eu pe culoarele Școlii Populare de Arte, spre mica sală unde am întâlnit-o pentru prima oară pe Maria Hibovski, primul meu model în ceea ce avea să-mi devină meserie… actoria. Mulțumesc, sunt recunoscătoare. Nu aș da pentru nimic parcursul primilor ani îndrumați de doamna profesoară Maria Hibovski.” (Alina Petrică)
„Nu știu acum cât timp s-a întâmplat, dar parcă a fost ieri. Văzusem un spectacol cu Maria Hibovski în clasa a doua sau a treia și am simțit că o să ne reîntâlnim. Așa s-a și întâmplat, dar de data asta la Centrul «Carmen Saeculare». Aveam emoții, nu cunoșteam pe nimeni, iar Maria mă intimida și mă fascina în același timp. Țin minte că, exact din prima zi, am și lucrat, am intrat într-un spectacol («Orașul fără iubire»). Voiam să stau să mă uit la ce fac ceilalți, iar Maria mi-a spus: «Hai!». Și așa a inceput drumul meu la cursurile de actorie. Cred că eram în clasa a şasea când am început. Am continuat până în clasa a unsprezecea. De ce am rămas atât de mult timp? Pe lângă faptul că era distracție și mă întoarceam acasă visând, Maria mi-a fost ca o a doua mamă. Maria mi-a fost prieten, profesor, mentor. Și, din păcate, nu am cum să exprim în cuvinte ce a însemnat ea pentru mine. M-a fascinat din prima clipă, pentru că ne-a învăţat cum să ne jucăm, de fapt și ea se juca cu noi, alături de noi mereu mereu. Ne-a încurajat tot timpul, nu ne-a tăiat aripile și ne-a arătat că viața este chiar frumoasă. Doar că trebuie să știm de unde, din ce punct să o privim.
Cursurile și timpul petrecut cu Maria au avut rol ortobiontic. Acum sunt actor. Și da, jumătate din ce știu acum i se datorează ei. Habar nu am avut când am învățat atâtea lucruri, habar nu aveam cum se face «chestia asta cu actoria». Maria, pur și simplu, ne-a lăsat să ne jucăm, să fim liberi, să uităm cine suntem când intrăm pe ușă și să fim oricine altcineva. Și cred că orice copil care ar face cursurile acestea se va dezvolta din multe puncte de vedere. Pentru că, de multe ori sistemul ne ține în loc și nu ne putem dezvolta așa cum trebuie. Cu Maria am lucrat cu corpul, cu sufletul, cu mintea. Nu-s cuvinte mari. Mi-am amintit efectiv tot ce a fost și m-am bucurat.” (Dan Baltag)
„Am urmat doi ani cursurile clasei de actorie, deși, mi-aș fi dorit sa fi avut ocazia sa fi lucrat cu Maria Hibovski mai mult timp. Eram adolescentă și m-am bucurat sincer de fiecare zi de curs, de fiecare experienţă și de fiecare spectacol alături de colegii mei. Pentru mine, a fost un mare noroc să am ocazia la început de drum să învăț de la doamna profesoară, care ne-a arătat cu răbdare ce presupun disciplina, devotamentul, munca unui actor ce vrea sa fie sincer și-și iubește publicul. Ne-a învățat să ne dezvoltăm creativitatea, capacitatea de a improviza pe scenă, să ne organizam și să fim o echipă în adevăratul sens al cuvântului. A fost alături de fiecare dintre noi, pregătindu-se nu doar pentru teatru, ci și pentru viaţă. Experienţa acumulată la cursuri, pe mine m-a ajutat foarte mult, fiindu-mi mai ușor, apoi, la facultate, să înțeleg limbajul teatral și rolurile pe care le-am avut de interpretat. Pentru toate astea și pentru mult mai mult, pentru că nimic nu e întâmplător în viaţă, îi mulțumesc din suflet și îi doresc o viaţă lungă și frumoasă pe scenă, întâlniri cu oameni minunați și împliniri pe toate planurile!” (Adina Iftime, Teatrul „Bacovia” Bacău)
„Cursurile de actorie ținute de doamna Hibovski au fost revelatoare atât profesional, cât și uman. Recomand oricărui tânăr care are căutări în lumea teatrului și nu numai să lucreze cu Maria.” (Dan Pughineanu)
„Am râs, am plâns și mi-am făcut prieteni adevărați. Timpul pe care l-am dedicat cursurilor de actorie reprezintă pentru mine, acum, o perioadă în care evadam din rutina și greutățile vieții și în care mă jucam cu sufletul ușurat sub îndrumarea unor oameni extraordinari. Timp încununat cu dezvoltare personală și oameni care m-au ajutat și îmi sunt și acum aproape. A fost perioada în care am învațat să mă cunosc pe mine, să îmi cunosc și sa înfrunt sentimentele, să construiesc legături trainice cu alți oameni și să nu mă tem că e bine câteodată să fii vulnerabil, dacă asta te face mai puternic. Și, esențialul, am învățat o mică parte din ce înseamnă actoria și sentimentele pe care ți le aduc fiecare personaj. Pentru mine, acei ani din viața mea vor fi apogeul adelescenței mele și mă voi gândi mereu cu drag la ei.” (Ilinca Țăpuc, anul viitor deja medic veterinar)
„Maria nu mi-a fost doar o profesora, ci a depășit această delimitare rigidă prin a-mi oferi sprijinul emoțional care era necesar într-un moment critic al vieții, când luam decizia de a aplica la facultatea de teatru în străinatate. Maria depășește orice așteptare și se implică cu tot sufletul, nu doar în dezvoltarea actoricească, dar și în cea personală a studenților ei. Spun cu sinceritate ce rar am întâlnit oameni cu aceeași dedicație, căldură și deschidere și că în continuare, chiar și de la depărtare, îmi este mentor și model!” (Roxana Rotilă, de la Londra)
„Astăzi sunt la doctorat, pe partea de cuvânt rostit pe scenă, iar împreună cu studenții lucrez pe partea de tehnică și arta vorbirii și îmi amintesc mereu cum Maria Hibovski ne-a arătat exerciții de respiraţie în curte. Eu respiram invers, nefiresc. Ea mi-a spus, pentru prima dată, cum se procedează. Iar de atunci respir corect. Habar nu aveam pe atunci unde o să ajungem prin ceea ce am început acolo. Mulțumesc!” (Cătălina Mihăilă, doctorand)
„Cursurile de actorie de la Centrul pentru Cultură și Arte «Carmen Saeculare» sunt o bucurie și un tărâm magic pentru oricine calcă pragul sălii cu oglinzi. Ce se întâmplă acolo? Toate jocurile, exercițiile, repetițiile pentru spectacole, glume și prieteniile care se leagă între noi, creează o atmosferă generală de bine și chiar mai mult, de poveste.
Întrebarea pe care am primit-o odată, a fost dacă m-au ajutat în vreun fel aceste cursuri ? Fără să mă gândesc, spun «da». Pe lângă faptul că făceam teatru – tot ce- mi doream la momentul acela –, am învățat să fiu mai receptivă și mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Din prima zi a cursurilor am devenit mult mai activă și eram nerăbdătoare să mă întorc acolo. Uneori, făceam și ore în plus, nu era problemă. Prietenia și dragostea noastră făceau ca orele de repetiții să fie și mai plăcute și, poate, erau un motiv în plus să ne simțim în lumea noastră, acolo unde nu sunt griji, probleme la matematică și nici expresia «nu poți», pentru că la cursuri orice este posibil. Doamna Maria este zâna copiilor buni și frumoși pe care îi formează de atâția ani și asupra cărora presară pasiune, dăruire și iubire. Va rămâne mereu în sufletul meu drept «mama supraviețuitorilor», cu covrigi și lumini colorate.” (Miruna Moaleș)
„Cred că nu am ajuns întâmplător la cursurile de actorie, pentru că de-a lungul anilor mi-am dat seama că a fost o etapă firească, care mi-a întregit universul și care m-a pregătit pentru tot ce a urmat în viață. Am învățat despre emoții, despre încrederea în sine, despre munca în echipă, despre ce înseamnă teatrul, cu toate subdomeniile (de la scenografie la scenariu), am legat prietenii. Și, poate cel mai important, am avut șansa să fac toate acestea alături de doamna Profesoară Maria Hibovski, o actriță formidabilă, un om empatic și cald, ambițios și talentat, de la care nu ai cum să nu te molipsești de perseverență și voie bună.” (Silvana Dulamă)
La finalul acestui remember am reţinut cuvintele Mariei Hibovski, ea făcând referire la scopul cursului de actorie al Şcolii care, dincolo de a ajunge actor într-un teatru, este acela de a realiza o dezvoltare personală, individuală a fiecărui elev, indiferent că este vorba de la cei mici, de cinci, şase ani, sau de cei mari, care urmează cursul de actorie până la vârste de douăzeci de ani sau chiar mai mult. „O mare realizare a mea – dincolo de premii, de ceea ce au obţinut aceşti copii pe plan artistic pe durata cursului, care e, în mod normal, de doi ani – este faptul că ei continuă să vină patru, şase, uneori chiar opt ani la cursuri! Astfel că ajungem să ne cunoaştem foarte bine unii pe ceilalţi şi să devenim o adevărată familie. Mă gândesc cum mi se rupe sufletul acum, când va trebui să ne despărţim de Ilinca şi cei doi Dan, care vor pleca la facultate.”
