Spiritele pădurii sunt reprezentări mitice care ar sălăşlui în copaci şi în planta numită Muma-pădurii. Acestea ar lua înfăţişare de animal (iapă, bivoliţă, vacă) şi de om înfricoşător (Muma-Pădurii, Fata-Pădurii, Moşul-Codrului, Omul-Pădurii, Pădureana, Ciuma-Pădurii). Ele pot fi întâlnite noaptea, pe lună plină, în păduri şi tufişuri, pe câmpii şi la răscruci de drumuri unde pedepsesc (sperie, iau glasul, ologesc) femeile care torc în ziua de marţi, bărbaţii care fluieră sau cântă prin pădure şi trezesc copiii Mumei-Pădurii, tăietorii de lemne care nu respectă regulile pădurii, pe cei care culeg fructele de pădure (mere şi pere sălbatice, alune) în ziua de Probejenie.

Spiritele pădurii patronate de Muma-Pădurii alcătuiesc un adevărat panteon al civilizaţiei lemnului care a domnit vreme îndelungată în spaţiul carpato-danubiano-pontic.