Din nou călăuză ne va fi folcloristul Ion Ghinoiu, pe cărarea pe care pășim în aflarea semnificațiilor populare ale zilelor săptămânii. În cartea sa, “Mică enciclopedie de tradiții românești” (Editura “Agora”, București, 2008), ziua de miercuri este este descrisă așa:
“Miercuri, ziua Zeului și a Planetei Mercur, este, în Calendarul poporului român, o personificare a timpului săptămânal mai puțin importantă decât duminică și vineri, dar mai însemnată ca luni, marți, joi și sâmbătă. În credințele și folclorul românesc, Miercuri apare ca o sfântă bătrână (Neamț), slabă și necăjită (Iași), îmbrăcată în alb (Vaslui), sau dimpotrivă, dezbrăcată și despletită (Suceava). Locuința ei s-ar afla în cer (Fălciu), în pustiu (Tecuci), în păduri (Botoșani, Vaslui), în chilii (Tutova, Botoșani) sau în palate mari (Neamț).

Sfânta Miercuri poartă de grijă animalelor sălbatice, le apără și le ajută să-și procure hrana. Animalele fătate în ziua de miercuri sunt numite Miercan, Miercana.
Când se ivește în visul bolnavilor, Sfânta Miercuri le tămăduiește suferințele (Vaslui).
În această zi nu se făceau nunți, nu se mergea la pețit și erau interzise petrecerile și distracțiile. Era, în schimb, un timp favorabil pentru descântece și practicile de medicină populară.”

Sursa foto: http://traditiidinromania.ro