Din nou călăuză ne va fi folcloristul Ion Ghinoiu, pe cărarea pe care pășim în aflarea semnificațiilor populare ale zilelor săptămânii. În cartea sa, “Mică enciclopedie de tradiții românești” (Editura “Agora”, București, 2008), ziua de astăzi este descrisă așa:
“Sâmbăta, ziua Zeului şi a planetei Saturn. Personificarea ultimei zile a săptămânii dedicată de romani Zeului şi planetei Saturn, este sâmbătă. Este un timp îmbătrânit, fără noroc, cu unul sau mai multe „ceasuri rele” pentru cei din Lumea de aici. în schimb, timpul este favorabil pentru spiritele morţilor din Lumea de dincolo. Acestora li se trimit în zilele de sâmbătă, mai ales la Sâmbetele Morţilor, ofrande (pomeni). Frecvent, sâmbetele erau invocate în timpul vrăjilor şi a unor practici magice. Se credea că sâmbăta nu e bine să începi lucrări importante, care durează mai multe zile, să pleci la drum lung. Copilul născut sâmbăta ar avea haz la vorbă, iar vitele fătate în această zi se numeau Sâmbotin sau Sâmbotina.”