„Timpul sacru. Sărbători de altădată.” (Editura Fundaţiei Academice AXIS, Iaşi, 2004) s-a născut în 1995, în acelaşi timp cu începutul unei rodnice colaborări a autorului cu Radio Iaşi. Apoi s-a maturizat de-a lungul multor ani, în perioada 2000-2002 tot la Iaşi, la Radio Hit, dar şi la Chişinău, acolo unde ziarul „Ţara” a găzduit săptămânal tablete dedicate calendarului popular. Sporadic, în perioada 2003-2006, unele texte au apărut în revista ieşeană „Arta de a trăi” sau pe www.altermedia.ro. Practic, cartea sistematizează aceste materiale, grupându-le sub două mari „semne”: al calului, animal solar care patrona anotimpul cald, şi al lupului, carnasierul lunar care stăpânea, în viziune arhaică, anotimpul rece.

Autorul pleacă de la premiza că avem mare nevoie de repere verificate în sute sau chiar mii de ani. Unele dintre aceste repere pot fi regăsite în paginile cărţii, ele fiind doar o parte din vasta construcţie care a fost satul arhaic românesc, dar o parte fundamentală din moment ce ordona, după criterii ce ţineau de bioritmuri cosmice, vegetale sau animale, viaţa de peste an a membrilor comunităţilor tradiţionale. Expresii ale unei mentalităţi de tip magic, ale unei societăţi în care omul trăia în armonie cu natura, tradiţiile şi obiceiurile populare ce însoţesc sărbătorile se cer a fi cunoscute, înţelese şi preţuite, ele fiind, asemenea credinţei, mărci identitare extrem de preţioase.

Pentru a da un caracter mai aplicat cărţii, mai adecvat timpului în care trăim, semnificaţiile sărbătorilor sunt prezentate ca unele care ne pot folosi şi nouă, celor trăitori în veacul XXI, cartea fiind o pledoarie pentru un alt mod de raportare la timpul sacru al sărbătorii.

De asemenea, cartea îndeamnă adesea la cunoaştere şi mai ales la reflecţie. Autorul a încercat astfel să ajungă la mintea şi sufletul contemporanilor atenţi la permanenţe. A făcut asta, fiind convins că duhul sărbătorii poate fi regăsit atâta vreme cât vor mai fi oameni pe pământ.