Pantelimon sau Pintilie Călătorul, frate cu Sântilie, este o reprezentare mitică a cărei zi de celebrare (27 iulie) este un important hotar în scurgerea timpului calendaristic. Acum se spunea că se întoarce crugul Cerului spre toamnă şi iarnă, că păsările, în special berzele (cocostârcii), se strâng stoluri pregătindu-se pentru plecare în ţările calde, iar cerbul iese din râu vestind răcirea apei (Moldova).

Ultima zi a Bâlciului de Sântilie de la Câmpulung, numită Pantelimon sau împerecherea Rudarilor, era dedicată cunoaşterii şi căsătoriei rudarilor din satele şi cătunele locuite de aceştia de pe laturile de nord şi de sud ale Carpaţilor Meridionali: Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea, Braşov şi Sibiu. Ceremonialul cuprindea următoarele secvenţe: sosirea rudarilor în seara sau în dimineaţa zilei de 27 iulie; gătitul fetelor candidate la căsătorie prin îmbrăcarea lor în costume populare româneşti; cunoaşterea şi distracţia tinerilor în cursul zilei de 27 iulie; împerecherea (căsătoria) tinerilor care se făceau nevăzuţi în noaptea de 27/28 iulie prin pădurea de pe dealul Gruiului; consfinţirea căsătoriilor de obştea lărgită a rudarilor pe platoul pieţei din centrul vechi al oraşului Câmpulung, unde se juca brâul după fluier în dimineaţa zilei de 28 iulie şi se vedea cine cu cine s-a legat. Cu acest prilej se rezolvau şi divorţurile. Soţii certaţi din diferite motive de-a lungul anului plecau în noaptea de Pantelimon în compania altor parteneri.

În anii 1970, căsătoriile oficiale la Primărie şi religioase la biserică aveau mai puţină importanţă ca împerecherea rudarilor în ziua de Pantelimon. Fetele şi mamele lor şi-ar fi dorit, fireşte, căsătorii oficiale, care le-ar fi reglementat prin lege soarta viitorilor copii. Tacit, ele se supuneau unei aspre legi nescrise şi se consolau cu zicala „Aşa e obiceiul!”