Un bun coleg și prieten de-al său l-a caracterizat pe Cornel Nicoară ca fiind bolnav după teatru. Boală incurabilă, de care nu se va vindeca niciodată.
Oricine îl cunoaște nu poate contrazice această afirmație. Cornel Nicoară și-a dedicat întreaga viață profesională TEATRULUI. El, omul de teatru, profesionistul, este dublat de Omul Cornel Nicoară, a cărui puncte forte (de multe ori și sensibile, precum călcâiul lui Achile) sunt dăruirea totală, altruismul, puterea imensă de muncă. Și, peste toate, un suflet imens.
Despre arta pe care și-a ales s-o slujească, spune: Actoria nu e o profesie, e o vocaţie! Actorii sunt singurii oameni de pe pământ care trăiesc mai multe vieţi, care pot să moară şi să învie de sute de ori, care iubesc şi urăsc, râd şi plâng, sunt frumoşi şi urâţi, înţelepţi şi naivi, bogaţi şi săraci, regi şi cerşetori, oameni şi neoameni. Eu am purtat în teatru peste nouăzeci de măşi, am trăit peste nouăzeci de vieţi. Sunt cuvintele şi trăirile interioare ale actorului Cornel Nicoară, artistul care întreaga viaţă profesională a „ars” pentru Artă.
Cornel Nicoară s-a născut la Câmpia Turzii, în județul Cluj, pe 20 octombrie 1938. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (I. A. T. C.) în anul 1965. Profund recunoscător magiștrilor săi, actorul Cornel Nicoară ține să-i amintească ori de câte ori are prilejul. Așa a făcut-o și în paginile cărții sale, Memoria măştilor (Editura Nona, Piatra-Neamţ, 2011): la Actorie, MONI GHELERTER (regizor, Maestru emerit al artei, Profesor universitar) şi ZOE STANCA-ANGHEL (actriţă. Lector universitar) – Rector era COSTACHE ANTONIU (Artist al poporului); Tehnica vorbirii scenice: Sandina Stan, Max Weintraub, Vasile Moisescu ; Lupte scenice: Angello Pellegrini ; Canto: Radu Palade. La materiile teoretice am avut profesori pe: Octav Gheorghiu, Ovidiu Drîmbă, Silvia Cucu, Virgil Brădăţeanu, Simion Alterescu, Horea Deleanu, Marcel Breazu, Ion Toboşaru, Andrei Strihan.
Din 1965, de la absolvire, și până la pensionare (2006) a activat numai la teatrul Tineretului. Mai întâi ca actor, făcând roluri memorabile, personajele sale rămânând în memoria afectivă a publicului pietrean.
Compune o serie întreagă de măşti, cele mai importante fiind Ştefan cel Mare din Apus de Soare; Wangel din Femeia mării, de Henrik Ibsen; Nero în Britanicus al lui Jean Racine; Moşul din Matca lui Marin Sorescu; Falstaff din Nevestele vesele din Windsor, de Sheakespeare; Jupiter din Muştele, de Jean Paul Sartre; Noe în Arca bunei spreanţe a lui I. D. Sîrbu; Caţavencu în O scrisoare pierdută, de Caragiale; Lear în Regele Lear, de William Shakespeare.
A lucrat în spectacole realizate de nume grele din teatrul românesc – Moni Ghelerter, Alexandru Tocilescu, Andrei Şerban, Ion Cojar, Radu Penciulescu, Cornel Todea, Silviu Purcărete.
Cornel Nicoară a deținut funcția de director al Teatrului Tineretului în două rânduri: între martie 1986 – ianuarie 1989 şi septembrie 2001 – mai 2006. Asta, după ce între 1976 și martie 1986 a fost director-adjunct.
Cornel Nicoară a „ars” în întreaga sa viaţă profesională pentru Artă. Şi nu am greşit. Evident, el s-a dăruit în special Teatrului. Dar nu sunt de uitat nici contribuţiile sale în ceea ce priveşte Festivalului Vacanţe Muzicale, Cornel Nicoară fiind dominat de un spirit organizatoric ieşit din comun. Rămân mărturie amintirile oamenilor care au participat la primele ediţii ale Vacanţelor, cele din anii 70 ai veacului trecut. Aşa cum dovezi de necontestat în ceea ce priveşte şi implicarea sa artistică sunt fotografiile document din acea perioadă, instantanee care îl înfăţişează pe actorul Cornel Nicoară pe scenă, alături de mari muzicieni ai lumii.
