Ordonarea vieţii sociale s-a efectuat prin observarea fenomenelor repetabile aflate în continuă mişcare pe Cer (răsăritul şi apusul Soarelui, fazele de evoluţie ale Lunii, echinocţiiie şi solstiţiile) şi pe Pamânt (succesiunea sezoanelor ploioase sau secetoase, ciclurile vegetale şi de reproducere ale animalelor).

Capitolul ştiinţei populare care cuprinde observaţii şi reprezentări despre aştri, obţinute pe cale empirică şi transmise prin canale folclorice este numit de etnologi astronomie populară. Aceste cunoştinţe de astronomie, izvorâte din nevoi practice de orientare în timp, de planificare a activităţilor umane pe anotimpuri, luni, săptămâni şi zile, au format un sistem eficient de cronometrie care a stat la baza Calendarului popular.

După unele credinţe populare, puzderia aştrilor pe Cer ar reprezenta numărul oamenilor care s-ar fi născut după Adam; după altele, stelele se nasc şi mor odată cu oamenii cărora le sunt dedicate. Ca urmare, stelele şi oamenii sunt doua lumi paralele, egale ca număr de locuitori: una pe Cer, alta pe Pământ. Pornind de la această credinţă, se făceau vrăji cu steaua bolnavului pentru însănătoşirea acestuia, steaua fetei necăsătorite pentru aflarea ursitului şi grăbirea căsătoriei.