Din nou călăuză ne va fi folcloristul Ion Ghinoiu, pe cărarea pe care pășim în aflarea semnificațiilor populare ale zilelor săptămânii. În cartea sa, “Mică enciclopedie de tradiții românești” (Editura “Agora”, București, 2008), ziua de vineri este este descrisă așa:
„Vineri, personificare feminină a celei de a cincea zi a săptămânii, dedicată de romani zeiţei Venera şi planetei Venus. Exceptând duminica, vineri era considerată cea mai importantă zi a săptămânii. Dintre zilele-surori ale săptămânii, este cea mai bătrână. Aceasta îi ajută pe călătorii plecaţi la drum lung şi pe bolnavi, cărora le spune în vis cum să se vindece. Copiii ei sunt animalele sălbatice şi păsările, cărora le poartă de grijă. În Calendarul popular apare ca o femeie bună, o bătrână schivnică, zgâriată şi sângerată pentru că femeile lucrează în ziua dedicată ei. Sfânta Vineri este protectoarea femeilor căsătorite, pe care le ajută la naştere şi le căsătoreşte fetele. O importantă zi din Calendarul popular, 14 octombrie, se numeşte Vinerea Mare sau Nunta Oilor.
Sfânta Vineri ar umbla îmbrăcată în alb sau negru şi ar locui în munţi (Argeş, Suceava), în păduri (Argeş, Buzău, Neamţ, Tecuci), în pustiu (Neamţ, Iaşi), în ostroavele mării, în cer, în Lumea cealaltă. Este respectată prin post sever şi invocată în rugăciuni, vrăji şi descântece pentru căsătoria fetelor, pentru prosperitatea vitelor şi holdelor, pentru sănătate.”