Se povesteşte că în vremea de demult Sfântul Petre era pescar. El se mai ocupa, împreună cu Sfântul Andrei, cu creşterea oilor. Auzind ei de minunile Mântuitorului, s-au lăsat de pescuit şi de păstorit şi au intrat în rândurile ucenicilor Domnului Iisus Hristos. Oile le-au lăsat în paza câinilor. Dar, alţi păstori au alungat câinii în pustie şi au pus stăpânire pe oile lor. Văzându-se prigoniţi, câinii Sfântului Petre şi Andrei au început să dea năvală asupra oilor, mâncând şi omorând din ele cât puteau. Aceştia s-au sălbăticit şi s-au înrăit, devenind lupi.

Sfântul Petre, după moarte, ajungând la cer şi aducându-şi aminte de câinii lui, le trimetea la vreme de nevoie mană din cer, ca să li se mai astâmpere foamea. Iar Sfântul Andrei îi chema în fiecare an, în noaptea de 30 noiembrie, când se serbează ziua Sfântului Andrei, şi-i binecuvântează ca să se prăsească. Tot atunci se spune că ei ar căpăta dezlegare să plece după pradă. („Legendele faunei”)