În general, plutele erau împărţite în două mari grupe: plute alcătuite din lemne rotunde, respectiv plute din lemne fasonate. La rîndul lor, acestea din urmă erau de mai multe feluri sau categorii, care se deosebeau după dimensiunile lemnului, după destinaţia de întrebuinţare şi după felul materialului. Pe Valea Bistriţei se trasportau plute de mai multe feluri sau categorii. Din lemne rotunde se duceau plute de catarg, cătărgel, butuc, ghilă (taftaluc), grindă, ghionder (sau ghiondel), surin, raeluţă, raele galioane, truncheţi, grinzi în două muchii, şfichiuri, iar din lemne cioplite ori ferestruite se făceau plute de dulap, scânduri, taban, lanţuri, mucher, leţ, lăturoaie, dulăpaşi, cantori. Din această categorie de plute unele sunt menţionate şi în documentele din prima jumătate a secolului al XlX-lea – plutele de catarguri, raele şi truncheţi, plute de dulapi, de grinzi, de butuci, de ghile mari- iar altele şi mai înainte. Unele categorii de plută, odată cu posibilitatea de folosire a altor mijloace pentru transport în secolul XX, nu s-au mai făcut. Aşa este, de pildă, pluta cu dulapi, care nu se mai plutăreşte de câteva decenii. Cele de catarguri de asemenea se plutăresc extrem de rar.

Cu privire la categoriile de plute de pe Bistriţa se mai impune o precizare şi anume că o parte din ele, deşi avea denumire proprie, constituia în fapt numai o încărcătură pe o altă plută. Asemenea plute erau plutele de şfichiuri, leţuri, scânduri, tabanuri, lanţuri, lăturoaie, canton, draniţă, dulăpaşi. Acestea erau fixate pe plută în diverse mo­duri şi erau transportate pe Bistriţa. Celelalte feluri de plute nu aveau încărcătură.

Categorii de plute diferite erau aduse din diverse locuri. Astfel, plutele de catarge, catargele, galioane, ghile, truncheţi, raele şi grinzi proveneau din pădurile Sabasa, Borca, Dorna, precum şi din cele din Bucovina, cele de butuci din pădurile Hangu, Buhalniţa, Bicaz, Tarcău, precum şi din cele de pe versantul transilvănean; cele de dulapi, precum şi celelalte feluri de plute legate din lemne fasonate pro­veneau de la fierăstraie. La sfârşitul secolului al XlX-lea asemenea fierăstraie erau şi în cuprinsul zonei Bicaz şi anume la Hangu, Grinţieş, Gura Grinţieşului, Schitu Durău, Gura Hangului, Buhalniţa, Bicaz. („Etnografia Văii Bistriței”, Piatra-Neamț, 1973)