„Eminescu este asemenea unui quasar, un subiect inepuizabil. Opera sa este ca și Biblia, cu sensuri în toate și în întregul ei. Pentru mulți dintre noi viața a însemnat Eminescu și Opera Lui, sorbindu-ne puterea de a trăi din acest izvor de veșnicieprezent în toate cu fericirea de a fi în universul limbii române. Am închipuit o floare pentru Mihai Eminescu care ne este pururi aproape, încurajându-ne mereu. Pe Eminescu îl respirăm în vis și în gând. Explozia de bucurie a versului său este durerea tăcută a verbului milenar din ființa neamului din care ne naștem, dintr-o primăvară de-a pururi proteică. Mulțumesc, Universule, pentru că m-ai făcut să te cunosc, iubindu-te!”
Aceste rânduri au fost așternute pe hârtie de Ion Cârnu, sunt idei, sentimente, trăiri față de Poetul Național și Opera sa care au făcut ca în final să apară „Drumurile eminesciene”, carte publicată la Editura „Nona”, în 2003.
Poetul pietrean Ion Cîrnu, colecționar de carte întreaga sa viață, a strâns în paginile lucrării la care ne referim astăzi studii ale sale (publicate inițial în ziare și reviste literar, precum „România literară”, „Clopotul”, „Ceahlăul”, „Asachi”, „Antiteze”, „Anotimpuri”, „Petrodava” și „Realitatea nemțeană”) refac itinerariile Poetului în Neamț, aducând noi contribuții biografice și câteva repere bibliofile demne de interes.
***
ION CÎRNU
Născut la 19 decembrie 1947 în satul Borniş, comuna Dragomireşti, Ion Cârnu face şcoala primară în satul său natal, după care se pregăteşte în meseria de operator chimist la Grupul şcolar de chimie Piatra-Neamţ. A urmat şi cursurile Liceului „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ şi a lucrat ca operator chimist la Săvineşti până la desfiinţarea uzinei. Prin 1976 a dat examen la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Iaşi, dar a abandonat repede.
Talent înnăscut, Ion Cârnu s-a afirmat de tânăr în poezie, scrierile sale fiind găzduite de presa vremii, inclusiv de cele mai prestigioase reviste literare din ţară. A participat la activitatea cenaclurilor literare din Piatra-Neamţ, în calitate de membru al acestora sau invitat de onoare.
Ion Cârnu a debutat în presa literară în anul 1969, în revista „Ateneu” de la Bacău, iar editorial relativ târziu, în anul 1985, prin apariţia într-un volum colectiv a grupajului de versuri „Olimpiada mugurilor”, la editura Junimea din Iaşi, grupaj bine primit de critica literară a vremii, după care a publicat încă alte volume de poezie precum „Pasăre şi delfin” – editura Congalpress Bacău, „Zbori la mine, primăvară” – editura Panteon, dar şi cărţi cu valoare documentară precum „Satul din univers” (monografie), „Caragiale în Neamţ”, „Drumuri eminesciene – itinerarii în Neamţ”, ultimele trei apariţii la editura Nona din Piatra-Neamț.
Ion Cârnu a fost de-a lungul întregii sale vieţi un mare colecţionar, poate cel mai important din Neamţ. Colecţiile sale de monede, manuscrie, călimări, plăci de patefon, cuprindeau piese rare, de valoare documentară inestimabilă. De altfel, o parte dintre ele au fost prezentate publicului din Neamţ şi din ţară în numeroasele expoziţii la care a fost participant şi la Televiziunea Română. În prezent nu se mai ştie dacă această impresionantă colecţie mai există. Ion Cârnu şi-a dăruit viaţa poeziei şi obiectelor rare, activităţi nobile pe care le au doar oamenii aleşi. El a fost unul dintre ei.
S-a stins din viață în ziua de 2 august 2006.
(sursa biografiei – Nicolae Sava)
