Istoria ultimului secol şi jumătate al localităţii Tazlău (Neamţ) se confundă cu viaţa şi activitatea scriitorului, medicului şi omului politic Ion I. Mironescu. Întru cinstirea memoriei acestei personalităţi nemţene, începând cu anul 1969 a funcţionat la Tazlău Casa memorială „I.I. Mironescu”, constituită de fiica sa chiar în casa în care s-a născut și a locuit acesta. Spaţiul muzeal era altădată locul de întâlnire și desfătare spirituală al multor oameni de cultură din jurul revistei „Viața românească”, între care Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Păstorel Teodoreanu, Ionel Teodoreanu și Panait Istrati.

Un alt semn al omagiului adus de locuitorii Tazlăului lui I.I.Mironescu îl constituie faptul că Școala gimnazială cu clasele I-VIII din localitate îi poartă numele.

Ioan I. Mironescu s-a născut în ziua de 13 iunie 1883, la Tazlău, Neamţ. Absolvent al Facultăţii de Medicină, s-a perfecţionat profesional urmând studii de specializare la Berlin, cu doctoratul luat în 1912. A fost profesor universitar şi şef de clinică (1921).

Ca scriitor, a debutat cu proză scurtă („La priveghiu” şi „La praznic”) în revista elevilor. Colaborări: „Viaţa românească”, „însemnări ieşene”, „Solia Moldovei”, „Avântul”, „însemnări literare”.

Debut editorial a avut loc în anul 1916, atunci când a lansat cartea „Sandu Hurmuzel”, titlu urmat de alte volume: „Oameni şi vremuri”, 1920; „Într-un colţ de rai” (desene de A. Mumu), 1930; „Catiheţii de la Humuleşti”, 1938; „Tulie Radu Teacă” (cu prefaţă semnată de Mihail Sadoveanu), 1940; „Scrieri” (ediţie îngrijită de Cezar Ţucu), 2006.

A trecut în eterniatte în ziua de 22 iulie 1939, la Tazlău.