Ioan I. Scurtu s-a născut pe 27 noiembrie 1940, la Dochia, Neamţ. Este absolvent al Liceului „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ şi al Facultăţii de Istorie Bucureşti. Cunoscut şi apreciat profesor universitar, doctor, a fost, din 2007,  preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie. De asemenea, este membru al Consiliului Ştiinţific al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România. A fost director general al Arhivelor Naţionale, membru în Consiliul Naţional al Istoricilor din România, de pe lângă Academia Romana (din 1996).

Este onorat cu diverse ordine, diplome, titluri, dintre care amintim: Premiul Academiei Române (1983), pentru „Viaţa politică din România. 1918-1944”; Premiul „Gheorghe Brătianu” al Fundaţiei „Magazo sută de cărți, dintre care douăzeci şi opt personale (de autor), treizeci şi opt în calitate de coordonator și coautor, cincizeci şi trei coautor; şapte în limbi de circulație internațională. De asemenea, a publicat circa două sute douăzeci de studii în reviste de specialitate, dintre care douăsute nouă de autor, iar alte douăzeci şi două în limbi de circulație internațională (engleză, franceză, rusă, germană). O parte din acestea au fost publicate în volumul „Ioan Scurtu: Studii de istorie.”.