Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Sântandrei, se prepara din mălai şi făină, uneori numai din mălai de porumb sau de mei, o băutură fermentată numită covaşă. Literatura etnografică descrie două tehnici de preparare a covaşei: din mălai şi făină sau numai din mălai. În primul caz se luau mălai şi făină, în părţi egale, se amestecau şi se opăreau cu apă clocotită până se obţinea un fel de terci. După două ore, amestecul acesta se punea într-o putină şi se turna apă călduţă până se obţinea un lichid vâscos ce putea trece prin sita ciurului cu care se cernea mălaiul. Conţinutul se amesteca foarte bine şi se lăsa să fermenteze, la loc călduţ. A doua zi când se fierbea într-un ceaun, la foc potrivit, până se mai îngroşa. Gustul băuturii era dulce-acrişor, asemănător cu cel dat de bragă. Covaşa se punea prin străchini sau oale şi se împărţea prin vecini „pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos” (Tudor Pamfile).

În alte sate covaşa se numea bragă şi se prepara numai din mălai. Acesta se opărea şi se făceau patru turte: două se coceau, două rămâneau crude. După ce turtele coapte se răceau, erau frământate într-o putină, se amestecau cu mălaiul rămas necopt şi se turna apă clocotită. Conţinutul se amesteca, se puneau câteva felii de lămâie şi se lăsa să fermenteze până a doua zi, când era bun de băut. În zona Covurluiului din Moldova Centrală se spunea că fiecare om „este dator să mănânce covaşă, în această zi, pentru ca să fie ferit de strigoi” (Tudor  Pamfile).

Prepararea băuturii la o anumită dată calendaristică, împărţirea acesteia prin vecini, credinţa că cel care o bea este ferit de strigoi sau că vacile îi vor da lapte mai mult şi mai bun sunt elemente care îi confereau acestei băuturi valenţe de aliment ritual. (Ion Ghinoiu)