Iordănitul Femeilor este o petrecere de pomină a nevestelor organizată în ziua şi în noaptea Sfântului Ion (7 şi 7/8 ianuarie), reminiscenţă a manifestărilor antice dionisiace. Femeile se adunau în cete la câte o gazdă, unde aduceau alimente (ouă, faină, carne) şi băutură pentru ospăţ. Toată noaptea mâncau şi beau din belşug, spunând că se iordănesc, Cântau, jucau, chiuiau.
Dimineaţa ieşeau pe drum, unde ridicau pe sus bărbaţii ieşiţi întâmplător în calea lor şi îi duceau cu forţa la râu, lac sau fântână, ameninţându-i că-i aruncă în apă dacă nu se răscumpără cu un dar, de obicei cu o vadră de vin. Se suiau pe grapa de lemn şi se trăgeau ca pe sanie, mergeau prin case şi îi stropeau cu apă pe cei întâlniţi.
În această zi, numită şi Tontoroiul Femeilor, normele de bună-cuviinţă ale satului tradiţional erau abolite, iar excesele de băutură şi petrecerile peste măsură tolerate. Femeile se considerau acum mai tari şi cu mai multe drepturi ca bărbaţii: lipseau de acasă, lăsând copiii în grija soţilor şi a soacrelor, chefuiau, se distrau iară să dea cuiva socoteală. În unele sate, tinerele neveste erau integrate în comunitatea femeilor căsătorite printr-un ritual special care cuprindea, printre altele, udatul lor cu apă la râu, lac, fântână.
Ca origine, ciudatul obicei este o supravieţuire a cultului dedicat zeului Dionysos atestat, în Antichitate, inclusiv în cetăţile antice de la Marea Neagră (Callatis, Histria, Tomis) prin dansuri frenetice şi extaz mistic. În calendarul cetăţii Callatis, pe ruinele căreia s-a ridicat Mangalia de astăzi, o lună a anului era dedicată lui Dionysos, zeu al ve-getaţiei, viţei-de-vie şi beţiilor rituale. Unii specialişti i-au găsit originea zeului în lumea tracică (Epoca Bronzului; Epoca Fierului), alţii sunt de părere că divinitatea vine din adâncurile religiilor micro-asiatice şi egeene, din Epoca Neolitică. Indiferent de disputele legate de originea teritorială a zeului, un lucru este cert, cultul său, atât de cunoscut în Antichitate încât a tins să devină o religie universală cu care a avut serios de luptat creştinismul, supravieţuieşte astăzi la români sub forma obiceiului Iordănitul Femeilor. Obiceiul a fost consemnat până în secolul al XX-lea, în sud-estul României, în judeţele: Buzău, Brăila, Ialomiţa, Tulcea, Constanţa (Ion Ghinoiu).
Explicaţie foto: ţărănci nemţene fotografiate de Adolphe Chevallier.
