Ziua de 9 decembrie, solstițiul de iarnă pe stil vechi și începutul urcușului Soarelui spre vară, a fost un important reper pentru măsurarea timpului calendaristic al românilor din vechime.

Peste fenomenul astronomic al solstițiului de iarnă, părinții Bisericii creștine au suprapus sărbătoarea Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), sau, Zămislirea Primăverii.

Cum, în slavă echivalentul cuvântului „zămislire” este zacetenia, zilei de 9 decembrie, în trecut, i se mai zicea și Ana Zacetenia.

Zacetenia se ținea de femei și mai ales de fete mari. Fiind considerată o zi a începutului, existau numeroase practici magice pentru asigurarea sporului în gospodărie. Nu se lucra și nici nu se dormea în această zi, crezându-se că făcând altfel nu te mai sculai din somn. Prin unele sate, în această zi, înainte de răsăritul soarelui, fetele și femeile se sculau și începeau diferite îndeletniciri casnice, în credința că lucrul lor va crește peste an, tot așa cum ziua începe să crească de la această dată.