PRACTICI POPULARE DIN SEARA AJUNULUI LUI MOȘ AJUN – CALENDARUL DE CEAPĂ ȘI COLINDEAȚA

În seara ajunului lui Moş Ajun se face aşa zisul calendar de pâine. Adică, este unsă lama cuţitului cu suc de ceapă şi apoi este înfiptă într-o pâine. După vreo trei-patru ore este examinată lama. Dacă o faţă va fi mai mult roşie, atunci în vara anului ce vine se va face mult grâu; dacă culoarea bate spre vânăt, atunci fânul va fi bogat; iar de lama cuţitului  aduce a albastru-gălbui, va fi bogăţie de mălai.

În aceeaşi seară se pregătesc cele de trebuinţă pentru ca după miezul nopţii, gospodinele să treacă la gătitul mesei de Ajun. Masă festivă, de post – grâu fiert, turtă cu julfă, fasole scăzută, prune fierte – toate întru ospătarea spirtelor morţilor. Căci, „având toate coordonatele unui An Nou – a cărui primă zi o constituia ziua de 25 decembrie – ajunurile sunt, în acelaşi timp, sărbători ale morţilor, care vin pe Pământ în aşteptarea ofrandelor specifice”. Aşa ne informează Antoaneta Olteanu în a sa lucrare „Calendarele poporului român”.

Tot în seara de 23 decembrie, copiilor li se fac opinci noi şi călduroase şi primesc, pentru a îmbrăca, haine noi. „Îşi pregătesc ciomege de alun, pe care le despoaie de coajă, le înfăşură cu tei în formă de spirală, le udă  şi le pun la fum spre a ieşi pestriţe.” Ne comunică aceeaşi Antoaneta Olteanu. Şi continuă: „aşa gătiţi, cu trăişti după gât, cu ciomegele în mână, bine încălţaţi şi bine îmbrăcaţi, cum începe a se însera, pleacă cârduri, cârduri de se strâng la marginea satului, sau la vreo cârciumă, sau la vreun om mai al lui Dumnezeu, unde stau până la miezul nopţii, când începe cântatul cocoşului.” Moment în care încep a colinda pe la casele sătenilor, cântându-le acestora:

Bună dimineaţa!
Daţi-ne colindeaţa.
Bună dimineaţa
La Moş Ajun!
Daţi-ne şi-un colac bun.
Bună dimineaţa
La Moş. Ajun
Ne dai,
Ori nu ne dai?
Dă-ne un covrig
Că murim de frig.
Dă-ne o pară
Că nu plecăm pân’ diseară
Dă-ne şorici
Că nu plecăm de-aici!
Dă-ne măcar parale
Că luăm uşa-n spinare!
Ne daţi, ori nu ne daţi?
Că de noi nu vă scăpaţi!

Legat de aceste colinde – colindeţe, după limbajul popular – în dimineaţa de Ajun, mai există o credinţă în popor. Precum că e bine ca la aceste colinde să meargă în primul rând copiii mici, căci se crede că însuşi Hristos a umblat în colindeţe. Săteanul român care ţine foarte mult la această datină, îşi trimite odrasla în cel puţin trei ani de-a rândul cu umblatul. Pruncul care merge pentru prima dată în colindeţe este sfătuit să-şi ţină o parte din agoniseală şi s-o puie în ladă pentru mulţi ani, asta spre norocul său din viitor.