Sărbătoarea Todorusalelor făcea parte din acea lume considerată primitivă de mulţi, dar care fascinează pe tot atât de mulţi. Ea este în strânsă legătură cu Paştele, căzând întotdeauna la 24 de zile după Paşti, împărţind în două părţi perfect egale perioada dintre Paşti şi Rusalii, numindu-se de aceea şi Strat de Rusalii. Cuvântul „strat” este, în această formulă, un împru­mut din limba bulgară şi înseamnă „mijloc”, „centru”. Deoarece cuvântul bulgar era strieda, unii oameni din trecut au numit sărbătoarea Strodul. Denumirea Todorusalii se explică printr-o credinţă conform căreia în ajunul acestei sărbători s-ar întâlni cele şapte Rusalii cu cei şapte fraţi ai lor, numiţi Sân Toaderi. Ca semn al bucuriei reîntâlnirii, Rusaliile dăruiau fraţilor lor câte un buchet făcut mai ales dintr-o plantă numită dumbravnic sau todoruse.

Sărbătoarea Todorusaliilor ar fi, aşadar, prima zi în care îşi fac apariţia pe pământ Rusaliile, nişte zâne care umblau pe pământ şi prin aer fără a fi văzute de oameni. După unii ar rămâne printre noi aproximativ o lună, după alţii ar reapărea in Săptămâna Rusaliilor, cât timp fiind printre noi aceste zâne distrându-se, mâncând şi bând împreună cu cei şapte Sân Toaderi. Dacă cineva îndrăznea să facă ceva în zilele lor, atunci acela risca să se îmbolnăvească, cele mai grozave boli aduse de Rusalii fiind înnebunirea (pe respectivul apucându-l năbădăile sau boala Rusaliilor), orbirea, ologirea, poceala, ameţeala sau buimăceala şi altele. Mai ales în prima parte a zilei era cu desăvârşire interzisă orice activitate în casă sau la camp. În partea a doua se putea lucra numai dacă se punea la brâu pelin, usturoi, soc sau foi de nuc. Se spune că mai ales pelinul şi usturoiul nu le priiau Rusaliilor, ţinându-le la distanţă. De altfel, pelinul era pus acum în toate băuturile, în afară de apă, aceste băuturi trebuind să fie băute spre a nu avea nici o problemă cu Rusaliile supărate. În acelaşi scop, fetele şi feciorii care se întâlneau în această zi se băteau cu pelin. Nu întâmplător, ziua mai era numită şi Sărbătoarea Pelinului.

Sărbătoarea mai avea încă două restricţii: prima viza interzi­cerea râsului, iar a doua îi privea pe copii. Aceştia nu aveau voie să se strâmbe unii la alţii, existând riscul să rămână aşa toată viaţa! Activităţile principale ale zilei permise de prea supăratele Rusalii erau următoarele: semă­natul cânepii, culegerea plantelor de leac, facerea unturii de oi şi sfredelirea urechilor la fetiţe, de aici o altă denumire a sărbătorii, Sfredelul Rusaliilor. Şi pentru că poporul credea că din această zi Rusaliile încep a sfredeli cu răutăţi, oamenii au inventat antidotul, acesta fiind dansul căluşarilor. Căluşarii, în număr de 13, jurau pe steagul căluşăresc la Todorusalii, pregătirile lor continuând până în Săptămâna Rusaliilor.

Se spune că sărbătoarea Todorusaliilor era ţinută chiar şi de păsări, ele nefacându-şi cuib în această zi. Apoi, exista obiceiul ca ziua onomastică a femeilor ce purtau (pre)numele Ruxandra să fie serbată la Rusalii, însă moldovencele, de frica Rusaliilor, o serbau întotdeauna la Todorusalii. (etnolog Marcel Lutic, “Timpul sacru. Sărbătorile de altădată.”, Editura Fundației Academice “AXIS”, Iași, 2006.)