Semnal editorial MIHAI HANGANU – „SENSUL VIEȚII”, CEA MAI RECENTĂ CARTE EDITATĂ LA NONA

Proaspătă scoasă din tipografie, placheta de versuri intitulată „Sensul vieții” este cea mai recentă carte apărută sub auspiciul Editurii Nona.

Autorul, Mihai Hanganu, este recunoscut de publicul nemțean drept unul prieten cu versul. Are la activ peste douăzeci de volume de poezie și proză.

Despre „Sensul vieții”, criticul de artă Lucian Strochi spune: „Apertura tematică a poeziei lui Mihai Hanganu este maximă: de la sensibilitatea exacerbată a copilului care descoperă lumea până la protestul vehement al adultului în fața nedreptăților (sociale, ontologice, gnoseologice), Mihai Hanganu are curajul de a scrie o poezie evenimențială, ocazională (în sens goethean), ceea ce îl face un cronicar fidel al timpului său și al nostru, un seismograf extrem de sensibil, reacționând la cele mai mici seisme, sociale și/sau sufletești. Noutatea volumului de față este eul liric transpus în două ipostaze: cea a poetului matur, Mihai Hanganu și cea a copilului Mihai Hanganu, ce devine un personaj purtând numele nepotului său Tudor Constantin. Prin acest transfer, totul e posibil.”

Despre autor, am selectat părerea scriitorului și profesorului universitar Constantin Dram: „Originar din tara de sus, tara fagilor de odinioară, Mihai Hanganu este fascinat de forța și puritatea naturii, de lumea satului, de ciclul sacru al anotimpurilor, de cutumele neștirbite, de logosul inițial, de bucuria vieții de zi cu zi, de sentimentul apartenenței etnice, de dragostea pentru adevărații înaintași ai neamului, de nepătrunsurile metafizicului și de fiorul discret al credinței strămoșești, de tot ceea ce simte și receptează altfel decât mulți dintre congenerii săi, el fiind tributar izvoarelor de la care a băut apa dintâi, prispei pe care s-a odihnit, porții țărănești pe care a ieșit spre sat, plaiului din care a primit germenii culturii fundamentale, frumoasei Bucovine, munților de care se apropie odată cu vârsta, oamenilor și lumii pe care o descoperă pas cu pas, sensibilității sufletului pe care începe să și-l afle, pentru totdeauna.”