Cingătorile de lungimea taliei se lucrau din piele de vită cu ornamente ștanțate sau țesute cu fâșii din piele, diferit colorate în motive fitomorfe, zoomorfe sau abstracte, aduse din Transilvania, sau cusute cu mărgele pe pânză și aplicate pe piele, de influență bucovineană, sau curelele cu ținte originale și specifice zonei Neamț.

Curelele late din piele erau folosite la muncile grele de către lucrătorii de la pădure, plutașii, ciobanii și alții.
Curelele cu aplicații metalice sunt înguste și lungi, sau mai late și pe măsura taliei. Țintele de cositor atestate din vremea dacilor, dovedesc deosebita atenție ce o dădeau strămoșii noștri îndepărtați împodobirii elementelor de port.

Ele au în exclusivitate rol decorativ și sunt turnate în tipare speciale scobite în piatră, în diferite motive: steluța, rozeta, pătratul, crucea. Și astfel, simpla curea capătă ceva din căldura cositorului topit, dobândind valoare artistică. În Pipirig s-au lucrat cele mai valoroase curele cu ținte din zona Neamț și purtau numele ,,sfășii”. După războaie s-au fixat pe curele, în loc de ținte, bunghi din alamă.
Astăzi, curelele cu ținte sunt purtate de ciobani sau de tineri în cadrul obiceiurilor de iarnă atât de bogate și frumoase în zona Neamț.
Sursa: selecții din lucrarea Arhitectura populară din zona Neamț , Elena Florescu