Caracteristica esențială a ceramicii negre – culoarea – este determinată de modul de ardere a vaselor. Arderea este de tip reducător, adică se realizează în condiții în care oxigenul nu poate pătrunde într-un triaj suficient pentru a asigura o oxidare completă.
Categoriile de vase negre sunt variate: oale, cănițe, strachini sau alte vase de lut de genul castroanelor, instrumente muzicale sau jucării.
Dacă la origini nu a fost vorba de prezența vreunui decor la ceramica neagră, încă din culturile neolitice Boian și Vădastra, iar apoi în cultura La Tene-ul dacic apare o ornamentație executată în diverse tehnici și anume în incizie în cazul culturii Boian – Vădastra, și prin lustruire în La Tene-ul dacic. Ceramica neagră de astăzi folosește aceleași modalități de decorare –prin lustruire (cu piatra sau postavul) și imprimare sau incizare (cu paiul, cu vârful ascuțit, cu rotița).

Ornamentele incizate se pot împărți în ornamente geometrice și ornamente fitomorfe sau vegetale. În cadrul celor dintâi deosebim în primul rând linia, care poate apărea sub diverse forme: frântă, bătută pe loc, linia frântă cu brațe crescute, cu brațe inegale sau cu brațele dispuse în anse. Destul de frecvent apare și spirala ca element decorativ, fie simplă, fie obținută prin două-trei învăluiri concentrice, plecând dintr-un punct central. Cât privește decorul fitomorf sau vegetal, constatăm că de obicei se reduce la frunza de brad, delicat obținută, dispusă succesiv pe suprafața internă mai ales a străchinilor mari.
Un procedeu deosebit de decorare a ceramicii negre, și anume pictarea, se întâlnește în satul Poeni al comunei Dăleni din județul Iași, unde decorul se realizează cu pensula pe vasele arse. În ceea ce privește forma, se remarcă o mai puternică tendință de bombare a vaselor prelungi, folosite la acritul laptelui .
Atât prin culoare, cât și prin pastă și decor, ceramica neagră reprezintă una dintre cele mai interesante categorii de ceramică din țara noastră, unică totodată în ceramica europeană.

Sursa: selecții din lucrarea ,,Arta Populară Românească”