„Trei parale” grupează tineri orăşeni atraşi de muzicile vechi specifice spaţiului carpatic, alăturând muzicilor tradiţionale româneşti şi pe cele ale altor popoare ce trăiesc aici (evrei,  ţigani, greci, armeni sau italieni).

În demersul de reconstituire a acestui univers muzical, membrii grupului „Trei parale” se sprijină în primul rând pe transcripţiile de epocă pe care Anton Pann – psalt şi teoretician al muzicii bizantine – le-a adunat în câteva volume numite  „Spitalul Amorului”. Se adăugă apoi: expediţii prin sate şi lucrul cu diverşi muzicanţi bătrâni, audierea unor înregistrări vechi de teren realizate de Constantin Brăiloiu, scotocirea  prin diverse culegeri de folclor muzical.

 

♣

Principalul responsabil de concepţia formaţiei este Florin Iordan (fluiere, cobză), etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român. Acesta şi-a câştigat o bogată  cunoaştere a muzicilor tradiţionale româneşti prin multiple cercetări de teren pe care le-a făcut în lungul şi-n latul ţării. lucrând cu diverşi muzicieni de tradiţie orală.

A participat alături de Speranţa Rădulescu şi Costin Moisil la realizarea ultimelor douăsprezece CD-uri ale seriei „Ethnophonie” (serie de CD-uri de muzică tradiţională editată de Muzeul Ţăranului) şi a organizat numeroase concerte, festivaluri sau animaţii muzicale.

S-a antrenat, de asemeniea, în cercetarea ştiinţifică, realizând câteva articole şi comunicări ştiinţifice, în parte publicate (în România, Italia şi Bulgaria).

Toate acestea îl fac să fie principalul răspunzător de concepţia grupului „Trei Parale”.

Beatrice Iordan (cobză, voce) este de formaţie actor păpuşar. Este polivalentă. Face teatru, muzică, artă plastică.  Lucrează la Muzeul Ţăranului Român, în cadrul Atelierului de Creativitate, unde construieşte împreună cu copiii păpuşi, marionete şi siluete, care, mai târziu, prind viaţă în scurte piese de teatru jucate de copii.

A realizat şi câteva piese de teatru pe care le-a jucat la Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale din Sibiu, Muzeul Satului Festivalul „Zilele oraşului Sfântul Gheorghe”, Librăria Cărtureşti.

Realizează artă decorativă, în principal de inspiraţie tradiţională şi bazantină. Legăturile cu muzica vin din timpul liceului, când a studiat chitara. Cobza a învăţat-o mai târziu la îndemnurile lui Florin Iordan.

Mihai Balabaş  (vioară, contrabas) este muzician liber profesionist.

A absolvit Universitatea de Muzică Bucureşti şi este implicat în proiecte muzicale foarte diferite: muzică clasică, muzică contemporană, world music,

George Ştefan Kudor (contrabas, percuţie) este ecologist.

Daniel Pop (voce, fluiere, caval, drâmbă, percuţie) lucreză ca învăţător.

A urmat şcoala de muzică din Baia Mare. Ajuns în Bucureşti, a învățat să cânte din fluier și blockflote. Apoi s-a alăturat consortului de blockflote “Lyceum Consort”. Din 2005 s-a alăturat grupului.

A participat la ateliere şi tabere dedicate fie fluierului, fie percuţiei. Este interesat în egală măsură de muzicile vechi, scrise sau tradiţionale dar şi de reinterpretările moderne şi fuzionale ale acestora.

Dinu Petrescu (dairea, darbukă) este iconar şi pictor de biserici. Această tradiţie a moştenit-o de la tatăl lui, Dinu fiind al treilea într-o generaţie de artişti plastici. A pictat o vreme alături de tatăl său, iar de curând tocmai a terminat picturile de la Capela Sfântului Calinic de la Cernica.

De percuţie e pasionat din adolescenţă. În afară de “Trei Parale”, a mai activat – pentru scurtă vreme – într-un grup de muzică medievală.

♣

Activitatea concertistică a grupului „Trei parale”:

– participări la festivaluri medievale, teatru, film: (Sighişoara, Mediaş, Zalău, Braşov, Râşnov, Târgovişte) şi de muzică veche (Bucureşti), la festivaluri de teatru (Câmpina, Paşcani), Festivalul “Golden StufStock”, Festivalurile de film “Toamna la Voroneţ.” şi „Zilele sfinţilor Brâncoveni”

– evenimente româneşti în străinătate – Transditions (Bruxelles 2006), „Întâlniri culturale pe Dunăre” (Budapesta, 2009) precum şi evenimente la care a avut susţinerea I.C.R.;

– cântări la vernisajele unor expoziţii de artă plastică (ale unor artişti ca Ştefan Câlţia, Marian Zidaru) şi târguri de carte – BOOKFEST de la Londra, Bucuresti sau Târgu Mureş;

– concerte în teatre din Bucureşti (Teatrul Nottara, Teatrul Odeon, ARCUB) şi alte orase (Teatrul National „Marin Sorescu” Craiova, Teatrul „Tony Bulandra” din Târgovişte, dar şi Iaşi, Buzău, Focşani, Ploieşti;

– apariţii la emisiuni de televiziune şi radio („Garantat 100%”, TVR 1 – realizator, Cătălin Ştefănescu, „La porţile Ceriului” – TVR Cultural, realizator: Grigore Leşe, „Work in progress” – Tvr Cultural, realizator Valentina Băinţan, „DIGICULT”, realizator Diana Popescu, „Unora le place”, TVR1, realizatori: Mike Godoroja şi Florian Lungu);

         – parte din coloana sonoră a filmului „Kira Kiralina”;

         – filmul „AFERIM”, câştigătorul Ursului de Argint, Berlin şi desemnat să reprezinte România la Premiile Oscar 2016, pentru cel mai bun film străin.

♣

Proiecte artistice ale formaţiei “Trei parale”:

–Bazar I şi Bazar II, proiecte dedicate muzicilor orale urbane, pătrunzând, astfel, în lumea hanurilor şi a cârciumilor, a micilor târguri şi a mahalalelor marilor oraşe;

-„Ciobanul care şi-a pierdut oile”, proiect care reînvie vechile sonorităţi puternic ţărăneşti şi încearcă să regăsească muzicile pierdute ale Românei rurale prin doine, balade, cântece pastorale şi melodii de joc. Membrii formaţiei cântă la felurite fluiere, simple sau speciale (caval, tilincă, fluier gemănat), la cimpoi, drâmbă, ţiteră, cobză, contră, gordună şi dobă.

–Jazzy World, în curs de finalizare, pornind de la muzicile tradiţionale româneşti, la jazz.

 

♣

Dintre proiectele amintite, Bazar este spectacolul pe care cei de la “Trei Parale” îl vor prezenta publicului pietrean.

„Bazar este numele primului nostru proiect. Încercăm prin acesta să recuperăm o parte din muzicile urbane de tradiţie orală ale secolului al XIX-lea din Valahia şi Moldova. Pătrundem, astfel, în lumea hanurilor şi a cârciumilor, a micilor târguri şi a mahalalelor marilor oraşe, în vremuri amestecate, când tabieturile orientale – încă foarte puternice –  începeau să pălească în faţa noului val de mode apusene. Această încâlceală culturală – cu modele importate de la Paris sau Istanbul – se suprapunea pe o încâlceală etnică, întrucât orăşelele româneşti cuprindeau importante mahalale ţigăneşti sau evreieşti (mai ales în Moldova) şi comunităţi mai mici de greci, armeni sau italieni. Toată această lume eterogenă se face resimţită în muzica epocii, creând un repertoriu savuros şi consistent în acealaşi timp.

Pentru aceast proiect am folosit, în primul rând, cântări provenite din publicaţii şi manuscrise ale timpului cum ar fi: broşurile publicate de Anton Pann sub numele Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului sau manuscrisul elevului său, George Ucenescu. Am adăugat şi alte piese – din publicaţii mai noi sau chiar din culegeri personale; piese care – considerăm noi – au fost cântate mai cu seamă în această epocă.

Aranjamentele noastre încearcă de cele mai multe ori să regăsească un stil al timpului. Alteori – dimpotrivă – în ele răzbat libertăţi sau iniţiative personale. Aceasta înseamnă că demersul nostru, în principiu revivalist, nu este unul ortodox şi pedant. Nici n-ar avea cum să fie, de vreme ce ne aflăm la început de drum, de vreme ce suntem încă în căutări, în experimentări.” (Florin IORDAN)