RECITAL CAMERAL ADRIAN GHEORGHIU ȘI ALIN ANDREI FILIPESCU
Finalul lunii octombrie aduce, în cadrul Stagiunii muzicale 2025-2026, recitalul cameral susținut de violonistul Adrian Gheorghiu și de pianistul Alin Andrei Filipescu.
Organizatorii recitalului cameral sunt, în parteneriat, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț și Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamț.
Programul muzical cuprinde lucrări compuse de Felix Mendelssohn-Bartholdy - Concertul pentru vioară și orchestră în mi minor op.64; Pyotr Ilich Ceaikovski - Serenada „Melancolica” în si bemol minor op.26; Camille Saint-Saëns - Introducere și Rondo Capriccioso în la minor op.28; Pablo de Sarasate - „Melodii Lăutarești” op.20.
Evenimentul va avea loc miercuri, 29 octombrie 2025, la sala „Calistrat Hogaș” a Consiliului Județean Neamț. Intrarea la acest eveniment muzical este liberă în limita locurilor disponibile.
***
Violonistul Adrian Gheorghiu este în prezent artist instrumentist în cadrul orchestrei simfonice a Filarmonicii „Moldova” Iași.
A absolvit studiile licențiale și master la clasa prof. univ. dr. Bujor Prelipcean.
Are în palmares premii la concursuri naționale și internaționale, precum și mai multe participări la cursuri de măiestrie pentru violoniști de talie internațională, sub îndrumarea unor maeștri ca: Florin Paul, Herwig Zack, Gyorgy Pauk.
Din 2011, a început colaborările cu orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova”, iar în 2016 a devenit angajat al acestei prestigioase instituții naționale.
A mai fost invitat al Stagiunii musicale, ultima ocazie în care a cântat publicului meloman nemțean consumându-se în 29 ianuaria anul acesta.
Alin Andrei Filipescu s-a născut în ziua de 26 noiembrie 1985, la Botoșani. În 1992, a început să studieze pianul în cadrul Liceului de Artă „Ștefan Luchian” din localitatea natală, sub îndrumarea profesorilor Dan Niculescu şi Stela Șerpeanu. Ca elev, a participat la Concursul Naţional de Interpretare „Carl Czerny”, obţinând Premiile I și II.
Pe când era elev în clasa a XI-a a interpretat Concertul nr. 20 pentru pian și orchestra, de Wolfgang Amadeus Mozart, la Filarmonica din Botoșani, alături de orchestra elevilor Liceului de Artă.
În perioada 2004-2008, a urmat cursurile Facultăţii de Interpretare, secția pian din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” – Iaşi, la clasa prof. univ. dr. Gabriela Lipceanu-Marcovici, iar în 2010 a absolvit cursurile de Master la aceeași universitate, sub îndrumarea prof. univ. dr. Tatiana Pocinoc.
Pe parcursul anilor de studiu, a susținut recitaluri de pian, atât solo, cât și în formații camerale. De asemenea, a interpretat, alături de orchestra facultății, Concertul nr. 5 „Imperialul” pentru pian și orchestra, de Ludwig van Beethoven, la Filarmonica „Moldova” din Iași, Concertul nr. 2, de Dmitri Șostakovici, atât la Filarmonica din Iași, cât și la cea din Botoșani, și Concertul nr. 23 pentru pian și orchestra, de Wolfgang Amadeus Mozart, cu orchestra „Liber Artis”, la Biblioteca Central Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.
Din anul 2010, este profesor titular la Catedra de corepetiție a Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, unde a obținut numeroase premii alături de elevi, la concursurile și olimpiadele școlare.
Deschiderea Stagiunii muzicale - PIAZZOLA TANGO NIGHT
Evenimentul muzical al lunii octombrie, care deschide Stagiunea muzicală 2024-2025, îl constituie recitalul Piazzola Tango Night. Realizată, în parteneriat, de Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț și Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamț, noua ediție a Stagiunii muzicale aduce în fața publicului nemțean un atractiv recital de muzică de tango de pe tărâmul fascinant al Argentinei. Recitalul este în fapt reprogramarea evenimentului care trebuia să aibă loc în ziua de 17 octombrie, amânat datorită unor probleme medicale ale protagoniștilor.
Acum, pe scena sălii „Calistrat Hogaș” a Consiliului Județean, vor urca, vineri, 25 octombrie 2024, ora 18:00, doi profesori clujeni împătimiți de tango – pianista Irina Indrei și bandoneonistul Robert Indrei.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
***
ROBERT ȘI IRINA INDREI: „TWO TO TANGO”
Cei doi muzicieni, Irina și Robert Indrei, sunt un cuplu atât pe scenă cât și în viața de zi cu zi.
Absolvenți ai Academiei Naționale de Muzică din Cluj-Napoca, respectiv București, cei doi sunt actualmente profesori de Pian la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca (Irina Indrei) și de Improvizație muzicală (Robert Indrei).
Ei își propun să aducă în fața publicului larg o fărâmă din frumusețea și magia muzicii de tango. „Iubitori de tango și de frumos, am descoperit acum mulți ani acest fenomen minunat numit «Tango». Îl cântăm și îl dansăm împreună de mai bine de opt ani, pe scenele Filarmonicilor din țară și ale festivalurilor de tango argentinian din România și din străinătate.”
Primele recitaluri au fost date la Cluj-Napoca. Au urmat, apoi, scenele din București, Brașov, Sibiu, Oradea, Timișoara, Iași, Piatra-Neamț (acum doi ani) și, ulterior, în aproape toată țara.
„În 2016, am fost onorați să fim invitați să concertăm la «Balul anual de tango argentinian» din Budapesta. Un an mai târziu, continuam seria de concerte în Viena și în München, în comunitățile de tango argentinian, iar în 2022 am avut onoarea să concertăm la Palatul «Peleș», la invitația Casei Regale.”
Ca o continuitate a pasiunilor, cei doi au înființat, în 2019, Asociația „Cluj Tango Orchestra” – prima orchestra de tango argentinian din Transilvania –, compusă din muzicieni români profesioniști, membrii ai Filarmonicii de Stat „Transilvania” sau ai Operei Naționale din Cluj-Napoca.
„Tango-ul este bucurie, frumusețe și senzualitate. Este un sentiment care se dansează, iar muzica de tango este o eternă poveste. Motto-ul nostru este: «Love for music, passion for tango».”
În repertoriul duo-ului Indrei se regăsesc lucrări de tango compuse de Astor Piazzolla, Carlos Gardel, Francesco Canaro, Anibal Troilo, precum și lucrări de referință ale genului.
Figuri marcante ale ținutului Neamț CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU - DIPLOMAT, PREOT ȘI SCRIITOR, CEL CARE A DAT LUMII "ORA 25", ROMANUL TRANSFORMAT ÎN FILMUL OMONIM, CU ANTHONY QUINN PROTAGONIST
Unul dintre scriitorii importanți ai Europei veacului
XX este nemțean. S-a născut la Valea Albă - Războieni, a făcut studii
universitare la București, a fost diplomat în Croația, reprezentând interesele
României la Zagreb, apoi, după Al Doilea Război Mondial și după sovietizarea
României, în 1948, a luat calea exilului, stabilindu-se la Paris. Acolo avea să
scrie, în 1950, capodopera „Ora 25”, roman considerat, alături de „Minunata
lume nouă” a lui Aldous Huxley, „Procesul” lui Franz Kafka și „1984” creat de
George Orwell, una dintre cărțile de primă mărime ale secolului al XX-lea.
„Ora 25” a avut un așa mare succes încât s-a ajuns
și la ecranizarea sa. Regizorul filmului omonim, Henri Verneuil, l-a ales
pentru rolul principal pe celebrul actor Anthony Quinn, cel care avea să îi dea
viață țăranului român Johan, considerat evreu și ajuns, în timpul celei de a
doua conflagrații mondiale, prizonier la nemți, apoi la ruși și, în cele din
urmă, la americani.
Însuși Mircea Eliade aprecia acest roman,
adresându-i-se autorului: : „N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se
apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele
Dumitale. Consider «Ora 25» una dintre cele mai mari cărți ale generației
noastre, din toate țările.”
Constantin Virgil Gheorghiu (căci despre el este
vorba) s-a născut la 15 septembrie 1916 (alte surse dau ca zi de naștere data
de 9 septembrie), ca fiu și nepot al preoților care slujeau în comunitatea
satelor comunei Războieni. A absolvit Liceul Militar „Regele Ferdinand” din
Chișinău, apoi a urmat studii universitare în Litere și Filosofie, la
București, și în Teologie, la Heidelberg (Germania).
A debutat cu versuri în revista lui Tudor Arghezi,
„Bilete de papagal”, apoi, editorial, în 1937, cu „Viața de toate zilele”
(Editura Cartea Românească, București).
Parcursul scriitoricesc de tinerețe cuprinde
lucrările: „Caligrafie pe zăpadă” (pentru care a primit Premiul Fundației
Regale) și „Armand Călinescu” (Editura Socec, București, 1940), „Ard malurile
Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite” (Editura
Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1940), „Cu submarinul la asediul
Sevastopolului” (Editura Națională, București, 1942), „Am luptat în Crimeea”
(Editura Națională, București, 1942), „Ceasul de rugăciune”, poezie (Editura
Națională, București, 1942), „Ultima oră” (Editura Națională, București, 1943).
În 1943, a fost numit atașat de presă al Ambasadei
românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând,
prin Austria, în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se
stabilească în Franța. Experiența aceasta este prezentată pe larg în „Ispita
libertății”, cartea în care doi apatrizi (autorul și soția sa) străbat, în
mijlocul valului de refugiați, Croația, Austria și Germania, întâmpinând
primejdii fără seamăn.
În cei patruzeci și nouă de ani pe care i-a trăit
departe de pământul țării, Constantin Virgil Gheorghiu a fost mereu cu gândul
la locurile natale. Așa se explică că o parte din creația sa din perioada
franceză (patruzeci de titluri) se referă la locurile ținutului Neamț:
„Nemuritorii de la Agapia, „Casa de la Petrodava”, „Poporul nemuritorilor” și
„Tatăl meu, preotul care s-a urcat la Cer”.
Un alt titlu de succes al lui Constantin Virgil
Gheorghiu este romanul „Cravașa” (1960), scris sub influența filosofiei
absurdului, dominantă în Franța anilor ’50-’60. El transferă în paginile cărții
o serie de motive de reflexie din gândirea filosofului Albert Camus, pe care
l-a cunoscut în 1949 și făță de care a nutrit o mare admirație. Personajele din
„Cravașa” se lovesc de sentimentul absurdității. Este pusă în discuție dilema
dacă nedreptatea făcută omului vine dintr-o greșeală (păcat) a(l) comunității
în care trăiește sau se datorează istoriei, care se prăvălește uneori cu furie
oarbă, irațională asupra sa.
În 1963 a fost hirotonit ca preot al Bisericii
Ortodoxe Române din Paris.
Dintre toate cărțile scrise de Constantin Virgil
Gheorghiu după momentul hirotoniei, „Spioana” rămâne, în viziunea criticii
literare franceze, romanul cel mai izbutit.
Activând deja ca preot la Biserica „Sfinții
Arhangheli” din Paris, în 1971 primește rangul de iconom stavrofor, aflându-se
sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol.
Până la trecerea sa în veșnicie, petrecută la 22
iunie 1992, la Paris, Constantin Virgil Gheorghiu a continuat să scrie,
trimițând mereu gândul său asupra țării de origine.
După moartea scriitorului, familia a donat
Bibliotecii Academiei Române arhiva lui în limba franceză. Referindu-se la
această donație, ca și la opera în întregime a lui Constantin Virgil Gheorghiu,
academicianul Eugen Simion, reputat critic literar, consideră că „merită cu
prisosință a fi cercetată.”
ASTĂZI, 28 SEPTEMBRIE, ÎI SPUNEM "LA MULŢI ANI!" PROFESORULUI ŞI POETULUI IOAN CORNELIU GHEORGIHŢĂ
Ioan Corneliu Gheorghiţă s-a născut pe 28 septembrie 1942, la Târgu Neamţ. A absolvit Facultatea de Matematică-Mecanică din Iaşi. Este licenţiat al Facultăţii de Muzică din Piatra-Neamţ, filială a Academiei Naţionale de Muzică din Cluj-Napoca. A predat ani de-a rândul matematica elevilor de la Liceul "Ştefan cel Mare" din Târgu Neamţ, Liceul de Chimie (astăzi, Colegiul Tehnic "Gheorghe Cartianu" Piatra-Neamţ"), Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş" Piatra-Neamţ şi Liceul Pedagogic "Gheorghe Asachi" Piatra-Neamţ.
A scris, de-a lungul vremii, mai multe volume de poezie. La Editura "Nona" a scos următoarele titluri: "Tunelul Timpului, "Turnul Babel", "Raze pe valuri", "Coborând spre Ierihon" şi "Dietoterapie şi hidroterapie”,.
* „Dietoterapie şi hidroterapie”, Ioan Corneliu GHEORGHIŢĂ Subtitlul cărţii lansate în anul 2001 se referă la prevenirea şi vindecarea bolilor (grele) prin regim naturist şi prin aplicaţiile apei. Încă de la început autorul subliniază că această carte este „un ghid care oferă în special principii ce pot folosi unei persoane instruite, sau care acceptă să se instruiască pentru a se vindeca, colaborând şi cu medicul”.
Surse de documentare: Constantin Tomşa - "Personalitaţi ale culturii din judeţul Neamţ", Editura "Nona" (http://www.culturaneamt.ro/nona-2001/) şi youtube.
OMAGIU ADUS MEMORIEI JUDECĂTORULUI CONSTANTIN GRIGORIU
Constantin
Grigoriu a fost în veacul trecut un nume important pentru comunitatea nemţeană.
Jurist de profesie, numele său a fost strâns legat de istoria primei echipe de
fotbal a oraşului reşedinţă de judeţ.
Constantin
Grigoriu s-a născut în ziua de 23 septembrie 1907, la Piatra-Neamţ. A absolvit
cursurile Liceului „Petru Rareş” şi apoi Facultatea de Drept din Iaşi.
Cariera
profesională şi-a început-o ca ajutor de judecător, devenind apoi judecător la
Judecătoria Mixtă din Piatra-Neamţ şi la Tribunalul Regional Bacău.
A făcut parte,
încă de la înfiinţarea sa (1919), din echipa de fotbal a Asociaţiei Sportive şi
de Fotbal Ceahlăul, club care a căpătat personalitate juridică în anul 1932.
A fost decorat cu
„Coroana României”, „Steaua României” şi „Crucea Comemorativă a Veteranilor de
Război”.
A fost vreme de
trei decenii membru şi conducător al Comisiei de fotbal a Consiliului Judeţean
de Educaţie Fizică şi Sport.
În anul 1999 i s-a
acordat titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Piatra-Neamţ.
A decedat în 2008,
la vârsta de 101 ani.
Sursă documentare:
Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”.
Sursă foto: Dor de
Neamţ.
PERSONALITATEA ZILEI - DUMITRU VĂCARIU
Dumitru Văcariu s-a născut la Boboieşti, Pipirig, Neamţ. Este cunoscut ca profesor, prozator, autor dramatic. Absolvent al Şcolii Normale din Piatra-Neamţ şi al Facultăţii de Filologie-Istorie, Iaşi, a fost director la Casa Raională de Cultură din Vaslui. În 1958, a fost arestat pentru „delict împotriva ordinii sociale”. Reabilitat ulterior, a deţinut funcţia de şef de secţie la Muzeul Literaturii Române Iaşi (1969-1992).
A debutat în „Viaţa studenţească”, iar editorial în 1979, cu volumul de proză scurtă „Dincolo de poveste”. Alte cărţi: „Ochii viperei”, „Praznicul orbilor”, „Porumbeii albaştri”, „Bărzăunul şi restul lumii”; „Vornicul Ţării de Sus”; „Poteci fără întoarcere”; „Comoara” „Aventură dincolo de timp”; „Cronica regatului blestemat”; „Planeta lui Orim” „Casa cu iederă”. A avut colaborări la reviste literare din Iaşi şi din ţară.
Sursă documentare: Constantin Tomşa - "Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ". http://www.culturaneamt.ro/dumitru-vacariu/
CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU - DIPLOMAT, PREOT, SCRIITOR DE SUCCES ÎN EUROPA VEACULUI XX
Unul dintre scriitorii importanți ai Europei veacului XX este nemțean. S-a născut la Valea
Albă - Războieni, a făcut studii universitare la București, a fost diplomat în
Croația, reprezentând interesele României la Zagreb, apoi, după Al Doilea
Război Mondial și după sovietizarea României, în 1948, a luat calea exilului,
stabilinsu-se la Paris. Acolo avea să scrie, în 1950, capodopera „Ora 25”, roman considerat, alături de „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley, „Procesul” lui Franz Kafka și „1984” creat de George Orwell, una dintre cărțile de primă mărime ale
secolului al XX-lea.
„Ora 25” a avut un așa mare succes
încât s-a ajuns și la ecranizarea sa. Regizorul filmului omonim, Henri Verneuil,
l-a ales pentru rolul principal pe celebrul actor Anthony Quinn, cel care avea
să îi dea viață țăranului român Johan, considerat evreu și ajuns, în timpul
celei de a doua conflagrații mondiale, prizonier la nemți, apoi la ruși și, în
cele din urmă, la americani.
Însuși Mircea Eliade aprecia acest roman, adresându-i-se autorului: : „N-am
citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de
teroarea istoriei pe care o îndură personajele Dumitale. Consider «Ora 25» una
dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.”
Constantin Virgil Gheorghiu (căci despre el este vorba) s-a născut la 15 septembrie 1916, ca fiu și
nepot al preoților care slujeau în comunitatea satelor comunei Războieni. A
absolvit Liceul Militar „Regele Ferdinand” din Chișinău, apoi a urmat studii
universitare în Litere și Filosofie, la București, și în Teologie, la
Heidelberg (Germania).
A debutat cu versuri în revista lui Tudor Arghezi, „Bilete de papagal”, apoi,
editorial, în 1937, cu „Viața de toate zilele” (Editura Cartea Românească,
București).
Parcursul scriitoricesc de tinerețe cuprinde lucrările: „Caligrafie pe zăpadă” (pentru care a primit Premiul Fundației Regale) și „Armand Călinescu” (Editura Socec, București, 1940), „Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite” (Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1940), „Cu submarinul la asediul Sevastopolului” (Editura Națională, București, 1942), „Am luptat în Crimeea” (Editura Națională, București, 1942), „Ceasul de rugăciune”, poezie (Editura Națională, București, 1942), „Ultima oră” (Editura Națională, București, 1943).
În 1943, a fost numit atașat de presă al Ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând, prin Austria, în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța. Experiența aceasta este prezentată pe larg în „Ispita libertății”, cartea în care doi apatrizi (autorul și soția sa) străbat, în mijlocul valului de refugiați, Croația, Austria și Germania, întâmpinând primejdii fără seamăn.
În cei patruzeci și nouă de ani pe care i-a trăit departe de pământul țării,
Constantin Virgil Gheorghiu a fost mereu cu gândul la locurile natale. Așa se
explică că o parte din creația sa din perioada franceză (patruzeci de titluri)
se referă la locurile ținutului Neamț: „Nemuritorii de la Agapia, „Casa de la
Petrodava”, „Poporul nemuritorilor” și „Tatăl meu, preotul care s-a urcat la Cer”.
Un alt titlu de succes al lui Constantin Virgil Gheorghiu este romanul „Cravașa” (1960), scris sub influența filosofiei absurdului, dominantă în Franța anilor ’50-’60. El transferă în paginile cărții o serie de motive de reflexie din gândirea filosofului Albert Camus, pe care l-a cunoscut în 1949 și făță de care a nutrit o mare admirație. Personajele din „Cravașa” se lovesc de sentimentul absurdității. Este pusă în discuție dilema dacă nedreptatea făcută omului vine dintr-o greșeală (păcat) a(l) comunității în care trăiește sau se datorează istoriei, care se prăvălește uneori cu furie oarbă, irațională asupra sa.
În 1963 a fost hirotonit ca preot al Bisericii Ortodoxe Române din Paris.
Dintre toate cărțile scrise de Constantin Virgil Gheorghiu după momentul
hirotoniei, „Spioana” rămâne, în viziunea criticii literare franceze, romanul cel mai izbutit.
Activând deja ca preot la Biserica „Sfinții Arhangheli” din Paris, în 1971 primește rangul de iconom stavrofor, aflându-se sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol.
Până la trecerea sa în veșnicie, petrecută la 22 iunie 1992, la Paris,
Constantin Virgil Gheorghiu a continuat să scrie, trimițând mereu gândul său
asupra țării de origine.
După moartea scriitorului, familia a donat Bibliotecii Academiei Române
arhiva lui în limba franceză. Referindu-se la această donație, ca și la opera
în întregime a lui Constantin Virgil Gheorghiu, academicianul Eugen Simion,
reputat critic literar, consideră că „merită cu prisosință a fi cercetată.”
Valentin ANDREI