Sărbătoarea populară a Sfântului Grigore Teologul făcea parte din ciclul Filipilor de iarnă. În cartea sa, „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată”, etnologul Marcel Lutic arată că românii din vechime făceau o conexiune curioasă între termenul „teolog” – cuvântător de Dumnezeu – și beteșugul cunoscut în popor drept ologeală. Astfel, spre a nu suferi de ologeală, […]

În noaptea de 15/16 ianuarie, la Circovii de Iarnă, se spune că lupii s-ar strânge în haite la urlători unde încep să cânte urlând, ca să vină marea lor divinitate, Sânpetrul de Iarnă, să le împartă tainul, adică prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Acesta soseşte pe un cal alb la […]

Miezul sau puterea iernii pastorale, anotimp de şase luni deschis de Sâmedru la 26 octombrie şi închis de Sângiorz la 23 aprilie, este marcat de o sărbătoare de trei zile (15-17 ianuarie) dedicată unor năprasnice divinităţi meteorologice, Circovii de Iarnă. Aceştia ar fi răspunzători de manifestările violente ale naturii (viscole, vârtejuri, grindină, trăsnete) şi de […]

Iordănitul Femeilor este o petrecere de pomină a nevestelor organizată în ziua şi în noaptea Sfântului Ion (7 şi 7/8 ianuarie), reminiscenţă a manifestărilor antice dionisiace. Femeile se adunau în cete la câte o gazdă, unde aduceau alimente (ouă, faină, carne) şi băutură pentru ospăţ. Toată noaptea mâncau şi beau din belşug, spunând că se […]

Începând numărătoarea zilelor de la Anul Nou, 6 ianuarie este creaţia biblică a omului. Pornind de la acest mit biblic al creaţiei omului de către Dumnezeu, Părinţii Bisericii creştine au fixat dubla naştere a Pruncului Iisus: fizică şi spirituală (Botezul). Comasarea celor două mari evenimente creştine într-o singură zi, logică din punctul de vedere al […]

Azi e ajunul Bobotezei, zi în care, aşa cum ne transmite peste timp părintele Verşescu, „fetele mari, cam cu ruşine, cam cu obrajii roşii de sfială, ca să se poată mărita, roagă părintele să le îngăduie puţin să-şi ia câteva fire de busuioc din fiştocul noduros de gheaţă cu care el stropeşte casele şi pe […]

Credinţa că în nopţile marilor sărbători calendaristice, în special în noaptea de Revelion, se deschid cerurile şi mormintele, vorbesc animalele şi ard comorile, a larg răspândită. Privind Cerul, oamenii aveau şansa să surprindă acest moment şi să vadă pe Dumnezeu stând la masa împărătească înconjurat de cei mai apropiaţi sfinţi. Atunci, orice dorinţă aleasă le […]

Revelionul este sărbătoarea nocturnă dedicată celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui. El este numit An Vechi înainte de a muri la miezul nopţii de Revelion, şi An Nou imediat după renaştere. Anul, tată al marilor zei ai omenirii (Zeus, Saturn, Crăciun, Shiva, Mithra), se naşte, creşte, îmbătrâneşte, moare şi renaşte după […]

În cadrul obiceiului denumit TURCĂ, rolul zeiţei preistorice în ipostază zoomorfă este interpretat, la Crăciun şi Anul Nou, de feciorul cetei de colindători care îmbracă o mască bovină numită, în raport de zona etnografică, Turcă, Boură, Cerb, Capră, Brezaie. Turca se naşte simbolic la confecţionarea măştii cu acelaşi nume, petrece şi se desfată împreună cu […]

Buhaiul este un obicei agrar structurat după modelul colindelor, practicat la Anul Nou, sinonim cu Pluguşorul (în Moldova). Buhaiul, denumire populară a taurului, a fost, înainte de apariţia creştinismului, unul dintre substitutele zoomorfe ale zeului trac Dionysos şi ale zeului iranian Mithra, jertfit în ziua de 25 decembrie. Acelaşi nume, buhai, îl poartă şi piesa […]

Parodia înmormântării Anului Vechi şi a renaşterii Anului Nou, care se organiza de cetele de feciori pe data de 28 decembrie, se numea îngroparea Crăciunului. Feciorii, adunaţi la casa jocului, alegeau pe cel care va interpreta rolul Crăciunului mort. Acesta era aşezat pe o scară de lemn (targă funerară) şi acoperit pentru a nu fi […]

Aşa cum s-a observat în materialele anterioare, schimbarea datei de celebrare a trecerii în noul an de la 25 decembrie la 1 ianuarie, a făcut ca noaptea dintre ani – 31 decembrie spre 1 ianuarie – să preia cu sine şi practicile de sfârşit de an atribuite până atunci datei care acum celebrează Naşterea Domnului. […]

Jocul caprei, al cerbului, căiuţii, cârcelul şi arnăuţii Capra. Jocul caprei, joc ritual practicat în ziua Ajunului Sfântul Vasile şi noaptea Anului Nou, este caracterizat prin vitalitate excesivă, captând atenţia asistenţei printr-un dans vioi şi prin multitudinea de ornamente (oglinzi, cârpe colorate, beteală, ciucuri, panglici multicolore, flori uscate). Capra este însoţită de personaje care simbolizează […]

Jocul măştilor, pluguşorul, jocul ursului Pluguşorul domină sărbătoarea Anului Nou. Urarea propriu-zisă, un poem plin de întâmplări ce spun despre întreaga muncă a câmpului de la arat şi semănat până la coptul colacilor, este spusă de un actor, în timp ce ceilalţi hăiesc la comanda urătorului şi activează instrumentele şi elementele de recuzită din dotare. […]

Prima zi de după Crăciun, cea de 26 decembrie, este destinată Soborului Maicii Domnului şi pomenirii sfântului şi dreptului Iosif logodncicul. Acesta, fiul al lui Iacov, din neamul lui David, de meserie tâmplar, a fost hărăzit de Dumnezeu drept logodnic al Fecioarei Maria şi, în consecinţă, fiind rânduit cu purtarea de grijă a Pruncului Sfânt, […]

Zilele de sărbători în comuna Tarcău Preotul Gheorghe Verşescu istoriseşte atmosfera din Ajun de Crăciun din casele ţăranilor, dar şi obiceiurile de Anul Nou Pe 24  decembrie, în dimineaţa de Ajun deci, „preotul şi cu dascălii, de pe la patru dimineaţa, umblă cu icoana Naşterii Domnului Iisus Hristos din casă în casă, începând cu [satul, […]

MOŞ AJUNZiua de ajun a Ajunului; asemănările lui Moş Ajun  cu Moş Crăciun Pătrunşi deja în cadrul zilei de ajun a Naşterii Domnului, merită subliniat faptul că această zi este patronată de Moş Ajun, cel care, sub influenţa creştinismului, cu timpul, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun. Cu toate astea, şi […]

PRACTICI POPULARE DIN SEARA AJUNULUI LUI MOȘ AJUN – CALENDARUL DE CEAPĂ ȘI COLINDEAȚA În seara ajunului lui Moş Ajun se face aşa zisul calendar de pâine. Adică, este unsă lama cuţitului cu suc de ceapă şi apoi este înfiptă într-o pâine. După vreo trei-patru ore este examinată lama. Dacă o faţă va fi mai […]

CRĂCIUNUL LA ROMÂNI În creștinismul primitiv Sărbătoarea lui Christos nu exista, nu era serbată. În schimb, la romani, erau celebrate sărbătorile de sfârșit de an, Saturnaliile, care atingeau apogeul pe 24 Decembrie, când era considerat finalul anului administrativ.  Mai târziu, a fost adoptată o perioadă de sărbătoare, până pe 6 ianuarie. Pentru stabilirea acestei date […]

Deși creștinismul a asociat porcul necumpătării și lăcomiei, pentru comunitățile arhaice acest animal, mai ales prin sângele său, constituia unul dintre cele mai importante ajutoare întru revigorarea Sfântului Soare. Începând cu echinocțiul de toamnă, oamenii observau cum astrul ceresc intra într-un aparent proces de disparițe, consecința directă fiind micșorarea zilei și răcirea timpului. Românii din […]

La începutul lunii Undrea, românii arhaici aveau o perioada de trei zile, cuprinsă între 3 și 5 Decembrie, în care celebrau Sărbătoarea bubatului, numită, prin diferite regiuni românești ori Sărbătoarea bubelor, Sărbătoarea vărsatului, Savele sau Savele bubatului. Pe 4 și pe 5 Decembrie, Sărbătoarea bubatului oamgia Sfânta Varvara, respectiv Sfântul Sava Prima, numită și Barbara […]

Abia am trecut de sărăbtoarea Sfântului Andrei și de aroma de usturoi de pe la tocurile ușilor și ale ferestrelor și, iată, ajungem la perioada de trei zile cuprinsă între 3 și 5 Decembrie în care poporul român credea și celebra, în vremea veche, Sărbătoarea bubatului, numită, prin diferite regiuni românești ori Sărbătoarea bubelor, Sărbătoarea […]

Apariţia celor doi sfinţi-moşi, Moş Andrei şi Moş Nicolae, începutul iernii şi punerea în mişcare a haitelor de lupi sunt semne evidente de îmbătrânire şi degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, astfel că pe 29/30 noiembrie, în Noaptea Strigoilor, se ajunge la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creaţiei; noapte de spaimă, […]

Despre luna decembrie Decembrie este luna a zecea în calendarul roman, cu începutul de an la 1 martie, şi a douăsprezecea în calendarele iulian şi gregorian, cu începutul de an la 1 ianuarie. Denumirea populară Neios indică abundenţa zăpezilor, în timp ce alte nume, Andrea, Indrea şi Undrea, păstrează amintirea Sfântului Andrei, prăznuit în ultima […]

Numele de Ecaterina provine, se pare, din limba greacă. Unii etimologi merg mai departe în timp și îl asociază unui cuvânt egiptean care însemna „coroanăˮ. Numele a devenit foarte răspândit printre creștini datorită cultului pentru Ecaterina din Alexandria, fecioara decapitată undeva între anii 307 și 311. La români, Ecaterina a ajuns prin intermediul limbii slavilor […]

Astăzi este sărbătorită Sfânta Mare Muceniță Tecla. Pe de altă parte, ne aflăm, în această perioadă, sub simbolul lupului. Și, acolo unde sunt lupi, sunt și oi și berbeci. Astfel că astăzi vom face referire la o sărbătoare arhaică a românilor – cea a Teclelor. Teclele, reprezentările mitice rele de foc şi lupi, celebrate în […]

În trecut, se credea că la Obedenie (Vovedenie) „s-ar fi vedit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoviștenieˮ. Românii de pe vremuri țineau sărbăoarea de Ovidenie mai ales pentru ochii ce văd, „pentru vederiˮ, în acest scop femeile obișnuind să sfințească un fuior. Cu acesta, înmuiat în apă, se ștergeau la ochi atunci când […]

Pe vremuri, începând cu a doua decadă a lunii noiembrie şi până în primele zile ale lunii februarie, exista un adevărat lanţ de sărbători „lupeşti”. În acest interval de timp, lupilor, animale totemice pentru comunităţile arhaice, li se închinau aproape 30 de sărbători; una dintre cele mai importante era Filipii, Hilipii sau Cilipii de Toamnă, […]

Prima zi a Postului Crăciunului era numită în popor Spolocania sau Spolocanele. În această zi, mai ales femeile obişnuiau să meargă la crâşmă, aici făcându-se dregerea după petrecerea de la Lăsatul Secului. Femeile, înainte de a pleca spre crâşmă, aveau grijă să spele tot ce exista în bucătărie, inclusiv mesele, cu leşie, leşia fiind strămoşul […]

După trei luni de Câşlegi, pe 14 noiembrie, se lăsa sec de Dulcele Toamnei sau de Postul Crăciunului, postul propriu-zis începând pe 15 noiembrie. De obicei, postul acesta era precedat de trei sâmbete ale morţilor, Postul Crăciunului fiind unul din cele patru posturi ale anului. Despre aceste posturi se credea că sunt cei patru stâlpi […]

Sub numele de Sfântul Ion Milostivul, ziua de 13 noiembrie era cinstită întru aducerea aminte a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, pentru a fi ferite vitele de muşcătură de şarpe şi de lup. E bine de știut că „Ion”, unul dintre cele mai răspândite prenume la români, derivă din ebraicul Johanan, însemnând „Iahve (Dumnezeu) […]

Numită și Sărbătoarea Tâlharilor sau Sărbătoarea Hoţilor, Sărbătoarea Sfântului Mina era una dintre acele zile rare în care oamenii, mai ales prin mijloace magice, încercau să se pună la adăpost de acţiunile tâlharilor şi hoţilor. Sfântul Mina, unul din cei trei sfinţi comemoraţi pe 11 noiembrie în calendarul creştin-ortodox, îndeplinea orice rugăciune nu numai celor […]

Pe 8 noiembrie, românii celebrează ziua Arhanghelilor Mihail și Gavril. În trecut, sărbătoarea, fiind considerată una a Îngerilor, ținea trei zile. Acestea, cuprinse între 8 și 10 noiembrie, erau cunoscute în popor drept Capul, Mijlocul  și Coada Arhanghelului. De Mihail și Gavril se spunea că vara e trimisă pe Lumea cealaltă, lăsându-se locul iernii. Prin […]

Sfinţii Mihail şi Gavril, sărbătoriţi pe 8 noiembrie, sunt numiţi de popor Arhangheli. În tradiţiile populare, arhanghelii sunt conducători ai cetei îngerilor şi responsabili cu transportul sufletelor morţilor. Unde sunt consideraţi patroni ai turmelor de oi, Arhanghelii se prăznuiau două zile la rând (8 şi 9 noiembrie). Unde se credea că aceştia preiau şi conduc […]

Luna lui Brumar Aşa cum îi indică numele, noiembrie este a noua lună dintr-un vechi calendar cu început de an la 1 martie. Denumirile populare ale lunii anunţă timpul căderii brumelor groase şi promoroacei (Brumar; Brumarul Mare, Promorar) sau vremea fermentării şi limpezirii vinurilor în butoaie (Vinicer; Vinar). În sate începeau acum şezătorile şi se […]

Tradiţiile populare înregistrate pentru Atlasul etnografic român amintesc de carul de băjenie cu două oişti, de luntrile cu care se transportau în baltă vitele şi alimentele, de gropile în care se ascundeau bucatele, de râşniţa nelipsită din inventarul cu care se pornea în băjenie, în refugiu: „Se puneau râşniţa şi putina cu brânză în car, […]

Sărbătoarea din Calendarul popular care a preluat data şi numele unei importante zile din Calendarul ortodox, Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie), este dedicată culegerii ultimelor plante de leac: boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic, iarba de năjit. Local, sărbătoarea se numeşte Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. Pământul, care s-a deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii […]

Modelul exemplar de întemeiere a adăpostului (casa copilului, casa, satul, statul) este baterea rituală numită de popor bătutul parului sau bătutul stâlpului. Parul este un axis mundi, imagine a împerecherii Cerului patern cu Pământul matern. Această practică magică care îşi are originea în mişcarea de du-te-vino a reflexului sexual este legată de întemeierea adăpostului sufletului […]

În concepţia oamenilor de altădată, casa copilului se întemeia, ca oricare alt adă­post (casă, sat, stat), după un scenariu ritual care cuprindea, printre altele, descope­rirea locului favorabil întemeierii, de obicei prin vânătoarea rituală (oraţia de nuntă descrie peripeţia mirelui plecat la vânătoare), întemeierea adăpostului prin actul bătu­tului parului sau stâlpului (actul nupţial), însufleţirea adăpostului creat […]

Mineiul de pe 1 septembrie glăsuieşte astfel: „Supărându-se fericitul (Simion, la care lumea se adunase ca să-l vadă) de o cinstire ca aceea şi de neodihnă, şi-a aflat un străin chip de scăpare din gâlcevile omeneşti. Pentru că a gândit să-şi zidească un stâlp şi pe dânsul să stea, ca aşa să nu poată cei […]

Până în secolul al XVIII-lea, curtea domnească şi Biserica foloseau ca an oficial pe cel biblic, care începea la 1 septembrie. La această dată, Biserica creştină celebrează pe Cuviosul Simeon Stâlpnicul, numit de popor Simion Stâlpnicul sau Stâlpnicul. Acestuia îi sunt dedicate mai multe credinţe cu semnificaţie calendaristică: „Se numeşte astfel fiindcă toată viaţa lui […]

Astăzi vom face referire, în avans, asupra unei sărbători pe care românii o respectă cu sfinţenie. Pe 29 august creştinii păzesc o zi de tristă aducere aminte: Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Boteză­torul. În popor există numeroase legende despre Sfântul Ioan Botezătorul. O asemenea legendă îl înfăţişează pe Ioan ca pe un beţiv care se […]

La trecerea de la vară la toamnă, Calendarul popular păstrează amintirea morţii şi renaşterii Zeiţei-Mumă peste care Părinţii Bisericii creştine au suprapus moartea (Adormirea) şi naşterea Fecioarei Maria. Prin inversarea evenimentele care deschid şi închid viaţa Sfintei creştine, mai întâi moare (15 august) şi apoi se naşte (8 septembrie), Biserica creştină a preluat, de fapt, […]

Oamenii se puteau scălda în apa râurilor şi lacurilor într-o perioadă de timp bine precizată în Calendarul popular: era deschisă de Sângiorz (23 aprilie) şi închisă de Schimbarea la Faţă sau Probejenie (6 august). În acest interval de o sută şi cinci zile spălau şi femeile rufele şi lâna oilor la râu. Tradiţia spune că […]

Tragerea brazdei de plug în jurul vetrei satului a fost o practică magică obişnuită pentru apărarea simbolică a aşezărilor, cetăţilor şi statelor. O legendă a Antichităţii romane spune că „Gloria întemeierii Romei revenindu-i lui Romulus, acesta a trecut imediat la fapte, trăgând o brazdă în jurul Palatinului. Pământul aruncat afară simboliza zidul cetăţii, brazda şanţul […]

Sărbătoarea din Calendarul ortodox din 6 august, Probejenia sau Schimbarea la Faţă marca în Calendarul popular hotarul între vară şi toamnă. La Probejenie se spunea, în unele zone, că începe călătoria berzelor, stârcilor şi a altor păsări migratoare. De acum, frunza codrului îşi schimbă culoarea, iarba încetează să crească, apele se răcesc şi sunt „spurcate” […]

Ziua de 1 August este închinată Sfântului Mucenic Macabei care ar fi fost prins şi ars de păgâni într-un cuptor încins de flăcări. În această zi oamenii stropeau cu agheasmă grădinile şi livezile, sfinţeau la biserică spice de grâu, le scuturau în podul palmelor şi amestecau boabele cu sămânţa pe care urma s-o semene toamna, […]

Sântămăria Mare este prefaţată de unul dintre marile posturi de peste an,care începea la 1 august (împuiatul Urşilor) şi se încheia la 15 august (Sântămăria Mare). La Probejenie (6 august), cea mai însemnată sărbătoare din timpul acestui post, este dezlegare de peşte. Abundenţa fructelor, legumelor şi zarzavaturilor de la sfârşitul verii şi începutul toamnei uşurează […]

Focul aprins prin frecarea unor lemne uscate la urcarea oilor la stână care se menţinea nestins până la Sântilie, uneori până la coborârea oilor de la păşunile alpine, se numea foc viu. Arzând, se credea că acesta distrugea agenţii malefici, mistuia relele din preajma stânei şi ţinea în frâu vrăjitoarele răspunzătoare de toate necazurile şi […]

Pantelimon sau Pintilie Călătorul, frate cu Sântilie, este o reprezentare mitică a cărei zi de celebrare (27 iulie) este un important hotar în scurgerea timpului calendaristic. Acum se spunea că se întoarce crugul Cerului spre toamnă şi iarnă, că păsările, în special berzele (cocostârcii), se strâng stoluri pregătindu-se pentru plecare în ţările calde, iar cerbul […]

Hora Sântiliei era un obicei prenupţial la miezul verii pastorale, când ciobanii coborâţi de la stâne îşi „băgau drăguţele în joc“. Intrarea unei fete în joc, în prezenţa obştii săteşti, era un prag obligatoriu pentru ca aceasta să poată fi peţită în vederea căsătoriei. Fetele neintroduse în joc la Sântilie aveau să privească hora de […]

Opârlia este reprezentarea mitică a Panteonului românesc care provoacă incendii şi arsuri pe corp dacă nu i se prăznuieşte ziua la 23 iulie. În Moldova şi Dobrogea, Opârlia se numea Foca şi pedepsea cu incendii, arşiţă solară şi grindină oamenii care nu-i respectă ziua. Ea a preluat numele sfinţilor Foca pomeniţi de preoţi în biserici […]

Luna a şaptea a calendarului este dedicată lui Iulius Caesar, reformatorul unui calendar roman care cuprindea zece luni. Iulie este perioada când se înregistrează cele mai ridicate temperaturi, se coc şi se recoltează lanurile de grâu, motive pentru care poporul a numit-o şi luna lui Cuptor. Calendarul popular cuprinde mai multe sărbători şi obiceiuri dedicate […]

Marțea a treia de după ziua de Paște mai era cunoscută, în vechime, și sub numele de Răpotinul țestelor. Sub denumirea aceasta exotică se ascunde o sărbătoare străveche din ciclul postpascal, sărbătoare cunoscută mai ales în sudul României şi sub alte denumiri, precum: Ropotimul, Repotinii, Cerina sau Ziua ţestelor. Cuvântul „repotin” ar proveni din latinescul […]

Prin popor se povesteşte că Domnul Iisus, înviind din morți în ajunul acestei săptămâni, a luminat toată lumea. Pe de altă parte, tot poporul este cel care explică denumirea acestei săptămâni deosebite prin faptul că acum „toate se luminează, adică încep să înflorească și să se înnoiască”. Evident, mai toate zilele săptămânii sunt serbate, două […]