Figuri marcante SCULPTORUL LUCIAN TUDORACHE
Sculptorul adoptat ca fiind pietrean,
recunoscut pentru operele sale monumentale pe care le imaginează și apoi le
desăvârșește, s-a născut la 29 aprilie 1965, în comuna Independenţa, județul
Galaţi. Referindu-se la începuturile sale, Lucian Tudorache mărturisește: „Zestrea vocației vine din familie; a existat
energia unui atelier de creație populară
cu tapiserie, dulgherie, tâmplărie, pictură în tempera, frământarea pigmenților
naturali și a lutului. Eu am rezonat cu cioplitul lemnului, ca mult mai târziu
să privesc spre sculptură. După ani de studiu am descoperit importanța
drumului, importanța acumulării experienței, conectarea la sursa căutării.”
A absolvit Facultatea de Arte Plastice,
Decorative și Design, din cadrul Universității „George Enescu” Iaşi.
Este membru al Uniunii Artiștilor
Plastici din România.
„Am avut onoarea să trec prin mai
multe ateliere de creație ale distinșilor profesori și sculptori: Constantin
Dimofte, clasa Lucian Murnu; Ion Buzdugan, clasa Cornel Medrea; Sergiu
Dumitrescu, clasa Vladimir Petrescu; Vasile Condurache, clasa Ion Irimescu. Sub
această umbrelă «pedagogică» modelele de referință au fost sculptorii Gheorghe
Anghel, Constantin Brâncuși, George Apostu, Constantin Lucaci, Ion Jalea, Ion
Irimescu.
Expoziţii personale (începând cu anul
2000), anual la Galeriile „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ. Expoziții colective
(începând cu anul 1990): Bucureşti, Bacău, Iaşi, Piatra-Neamţ, Roman.
Din 1993, a expus și pe simezele galeriilor din lume: la I.C.R. din Veneția
și Galeriile de Artă Biella și Centrul
European de Arhitectură din Veneția (Italia), precum și la Galeria de Artă
ARTIMUNDO, Bruxelles (Belgia).
Lucrări monumentale: „Germinaţie” II.
Pârâul Rece; „Germinaţie”, Slănic Moldova; „Compoziţie” Hârlău: „Ştefan cel
Mare şi Sfânt” Piscul Galaţi; „Zburătăciune” I; „Mihail Kogălniceanu”, Târgu-
Neamţ; „Duhul apelor”, „Zburătăciune” II, Cucuteni Iaşi; „Galaţi; Compoziţie”,
Muzeul de Artă Vâlcea; „Medievală”, Piaţa Morii, Bistriţa.
A fost distins cu Premiul pentru
sculptură la Bienalele „Lascăr Vorel” din 2007 și 2017. În 2016, a primit
Premiul Artistul anului oferit de filiala U.A.P. Neamț și Premiul „Victor Brauner”, ediția I, instituit de
aceeași organizație.
Este Cetățean de Onoare al comunei gălățene Piscu.
Bursă UNESCO la Centrul European din Veneţia (2004).
Are lucrări în colecții la Muzeul
Național „Brukenthal” (Sibiu), Muzeul de Artă Contemporană Galați, Muzeul de
Artă Piatra-Neamț, Muzeul de Artă Vâlcea.
De asemenea, lucrări ale sale se găsesc în colecții private din țară și în
Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Norvegia.
În Piatra-Neamț, două sculpturi marca
Lucian Tudorache pot fi admirate de trecători. E vorba de busturile lui Victor
Brauner (la Corpul A al Liceului de Artă) și bustul Poetului național din fața
Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu”
Neamț; pentru ca în interiorul acestei instituții să existe, tot creație a lui
Lucian Tudorache, Placa comemorativă „G.T. Kirileanu”.
La fel, în municipiul Roman are lucrările monumentale din bronz
reprezentându-i pe Nicolae Manolescu-Strunga și Mihai Eminescu. În timp ce la
Cetatea Neamț se află alte două lucrări în bronz – Petru I Mușat și Ștefan I
Mușat. Nu în cele din urmă, la Bicaz se găsește statuia lui Mihai Eminescu, în
fața Bibliotecii orășenești.
Acum doi ani, în cadrul unui
proiect editorial (coordonat de Maria
Huminiuc), reputatul critic de artă Emil Nicolae, ajutat de artistul fotograf
Florin Ghimiș, a conceput și realizat albumul monografic „LUCIAN TUDORACHE”
(Editura „Constantin Matasă”, Piatra-Neamț, 2018), din care l-am citat pe
artist.
OMAGIU ADUS PICTORULUI GHEORGHE TRĂISTARIU
Gheorghe
Trăistariu s-a năcut pe 26 aprilie 1926, la Piatra-Neamţ (conform altei surse,
data de naştere ar fi 30 aprilie 1926). A fost unul dintre cei mai apreciaţi
pictori amatori din Neamţ, de până în 1984. A studiat cu Nicolae Milord. A
debutat la o expoziţie a cenaclului din localitate (1956). Între 1963-1989, a
avut expoziţii personale la Piatra-Neamţ.
A
fost inclus în selecţii artistice cu caracter judeţean la: Biblioteca
Judeţeană, Galeria Arta, Casa de Cultură a Sindicatelor din Piatra-Neamţ
(1970-1988).
A
fost distins cu premii pentru pictură la concursurile organizate de Casa
Creaţiei Populare, Bacău (1960, 1964), la Concursul Naţional „Cântarea
României” (1977), la concursuri organizate de UCECOM Bucureşti (1984).
Talentul
artistic a fost moştenit de fii săi, cântăreţul Mihai Trăistariu şi, mai ales,
de Vasile Trăistariu, pictor de valoare al prezentului.Sursă: Constantin Tomşa - "Personalităţi
ale culturii din judeţul Neamţ".
OMAGIU ADUS MEMORIEI ARHEOLOGULUI GHEORGHE DUMITROAIA
Astăzi, 23 aprilie, este sărbătorit
marele scriitor englez William Shakespeare. Și, ca urmare, în lumea întreagă, pe 23
aprilie este sărbătorită Ziua Mondială a Cărţii şi Ziua Mondială a Bibliotecarului.
Însă noi vă vom reține atenția, propunându-vă rememorarea personalității muzeografului,
arheologului şi directorului GHEORGHE DUMITROAIA.
Fostul director al Complexului Muzeal Județean Neamț s-a năsut la 23
aprilie 1949, la Drăguşeni, Suceava. A urmat, în localitatea natală, studiile
gimnaziale și liceale, cele superioare fiind parcurse în cadrul Facultății de
Istorie și Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În decursul vieții sale a fost arheolog, doctor în istorie, director al
Complexului Muzeal din Neamţ (din 1993), precum și iniţiator şi fondator al
Centrului Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni.
În perioada 1976-1980, a activat ca muzeograf la Muzeul de Istorie și
Etnografie din Târgu Neamț, iar din 1980 în cadrul Muzeului de Istorie și
Arheologie din Piatra-Neamț, unde a ocupat mai întâi funcția de
muzeograf-arheolog, apoi, începând cu anul 2000, pe cea de cercetător
științific.
Calitățile umane deosebite, competențele profesionale și abilitățile
organizatorice remarcabile l-au impus ca șef de secție (1990-1991), director
adjunct (1992), iar din 1993 ca director-manager al Complexului Muzeal Județean
Neamț.
În anul 1994 Dr. Gheorghe Dumitroaia a creat în cadrul Muzeului de Istorie
și Arheologie din Piatra-Neamț un organism de cercetare unic la nivel național
– Centrul Internațional de Cercetare a Culturii Cucuteni –, sub egida căruia
s-au derulat ulterior toate activitățile de cercetare (de teren și laborator)
legate de civilizația Cucuteni și de valorificare (expozițională și
publicistică) a patrimoniului său de excepție.
Pe 24 iunie 2005 Dr. Gheorghe Dumitroaia a înfăptuit un vechi deziderat a
numeroase generații de arheologi preocupați de descifrarea enigmelor celei mai
prestigioase civilizații preistorice continentale și a inaugurat în centrul
istoric al municipiului Piatra-Neamț un muzeu unic la nivel național – Muzeul
de Artă Eneolitică Cucuteni –, care adăpostește în prezent cea mai bogată
colecție de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei și de artă cucuteniană
(decorativă și figurativă) din întreaga lume, instituție apreciată în mod
unanim de către vizitatori drept cel mai frumos muzeu de arheologie, istorie și
artă din România.
În 1999 a obținut titlul științific de doctor în istorie, la Institutul
Român de Tracologie din București, sub îndrumarea reputatului prof. dr. Petre
I. Roman, rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul acestui demers fiind
valorificate publicistic în anul următor prin intermediul volumului intitulat
“Comunități preistorice din nord-estul României. De la cultura Cucuteni până în
bronzul mijlociu”.
Meritele sale deosebite în cercetarea și valorificarea patrimoniului
cultural național au fost de altfel recunoscute în mod oficial de către
Ministerul Culturii și Cultelor prin atestatele conferite, de arheolog-expert
în cadrul Registrului Arheologilor și expert în bunuri arheologice și
istorico-documentare. De asemenea, ca urmare a competenței sale profesionale
incontestabile în domeniu, reputatul specialist a fost membru al celor mai
importante comisii de specialitate care coordonează activitatea de cercetare
arheologică și valorificare muzeistică a patrimoniului cultural din România,
respectiv Comisia Națională de Arheologie (1995-1999 și din 2003), Comisia
Zonală a Monumentelor Istorice (2004-2007) și Comisia Națională a Muzeelor și
Colecțiilor (2009-2013).
A publicat numeroase lucrări de specialitate, în revista Muzeului nemţean
„Memoria Antiquitatis” şi în alte publicaţii ştiinţifice din ţara şi
străinătate.
A fondat editura „Constantin Matasă”, cu un activ bogat de lucrări
ştiinţifice de arheologie.
În 2012 a realizat Colocviul internaţional „Impactul entropie asupra
mediului natural în Neo- eneoliticul sud-est-european”, cu optzeci și opt de
contribuţii.
În 2014, a apărut volumul „In
honorem dr. Gheorghe Dumitroaia”.
S-a stins din viață la 6 aprilie
2016.
OMAGIU ADUS MEMORIEI PICTORULUI GHEORGHE DIACONU – „PIF”
Pictorul, care se semna Gdia, dar
care era cunoscut în lumea artei plastice, de colegi și public deopotrivă,
drept “PIF”, s-a născut la 22 aprilie 1944, la Galda de Jos (Alba). În fiecare
an al vieții sale, a doua zi după celebrarea zilei de naștere își serba
onomastica.
A absolvit Facultatea de Arte
Plastice, la clasa profesorului Alexandru Podoleanu, precum și Istoria Artelor
(1964), la Iași.
Nefiind membru al defunctului partid
comunist, abia din 1991 a intrat în rândul Uniunii Artiștilor Plastici din
România.
La începutul carieirei artistice a
fost profesor la liceele din Borca și Sulina, apoi a predat pictura și Istoria
Artelor la cursurile Școlii Populare de Artă Piatra-Neamț.
Începând cu anul 1972, a avut
numeroase expoziţii personale, dintre ele amintim aici pe cele de la Teatrul
Tineretului Piatra-Neamţ (în 6 martie 1975, la premiera spectacolul “Matca”, de
Marin Sorescu, la vernisaj fiind prezent însuși marele poet), de la Galeriile
de Artă din Piatra-Neamţ, de la Muzeul de Artă, de la Biblioteca Județeană
“G.T. Kirileanu” sau de la Casa Cărții. Apoi, pe cele de la Roanne și Charlieu
(Franţa), în 1992; de la Valencia şi Peniscola (Spania) și Veneţia și Milano
(Italia), în 2000; de la Nazaret, Ashdod şi Ierusalim (Israel), în 2002; de la
Sidney (Australia), în 2004. Are reţinute lucrări în colecţii particulare din
Australia, Franța, Japonia, Coreea de Sud, China, Hong Kong, Singapore.
După periplul său din Australia,
Gheorghe Diaconu-Pif, în anul 2005, a oferit comunității pietrene două
expoziții memorabile: una, intitulată “Australia”, la galeriile de artă „Lascăr
Vorel” Piatra-Neamţ, şi cealaltă, o expoziţie personală cu tematică istorică
„501 ani Ştefan cel Mare”, cu lucrări de mari dimensiuni.
Între 1973-2006, are expoziţii de
grup la Piatra-Neamţ.
A participat în Taberele de la
Almaş, Borca, Ardeluţa, Toşorog, Potoci.
A primit Premiul „George Apostu”, la
Saloanele Moldovei Bacău-Chişinău (1999).
Cu lucrări de ale sale de grafică a
ilustrat o serie de cărți. A lucrat în mai toate tehnicile – pictură, grafică,
acuarelă, a pictat icoane pe lemn și sticlă, expunând creațiile sale în diverse
expoziții. De asemenea, a executat vitralii (în tehnica veche, cu plumb),
pictură murală bisericească și a făcut restaurări frescă.
În 2009, i s-a organizat o expoziţie
comemorativă la Galeriile „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ şi la Muzeul de Artă
din Bacău. În orașul lui Bacovia, la vernisaj a participat și profesorul
Gheorghe Bunghez, unul dintre apropiații de suflet ai artistului.
A trecut în eternitate în ziua de 19
martie 2008, la Piatra-Neamţ.
OMAGIEREA ZILEI - BRÂNDUȘA IRINA IRIMESCU
A fost pe lume, în veacul XX, un suflet sensibil, un suflet de
poet, care, din păcate, nu a putut dăinui decât douăzeci și unu de ani pe
Pământ. Precum Nicolae Labiș, Brândușa Irina Irimescu a ars intens și s-a stins
mult prea devreme, lăsând în urmă versuri care ating și astăzi sufletul celui
ce le citește.
S-a născut pe 27 aprilie 1949, la Piatra-Neamţ, într-o familie
de artiști, fiind fiica pictorului Dumitru Irimescu, cunoscut mai ales prin
pictura bisericească.
A absolvit Liceul „Petru Rareş”, apoi s-a înscris la Institutul
de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură
monumentală, afirmându-se ca un talent deosebit. A început să scrie versuri la
paisprezece ani. Singura carte de poeme, publicată postum, pe cheltuiala
familiei, la Editura „Litera”, intitulată „Versuri”, ilustraţiile autoarei,
(1971).
Alături de poezie, o altă latură în care s-a exprimat
sensibilitatea ființei sale a fost pictura. Astfel, la începutul anilor 80 ai veacului
trecut, la Galeria de Artă municipală din Piatra-Neamț întreaga comunitate
artistică a urbei (Școala Populară de Artă, Teatrul Tineretului, filiala locală
a U.A.P.) a ținut să onoreze memoria Brândușei Irimescu prin expozița omagială
care a reunit cincizeci de lucrări ale artistei și printr-un montaj literar
bazat pe versurile poetei.
S-a stins din viață în ziua de 9 iunie1970, la Bucureşti.
În volumul postum amintit, Ana Blandiana se exprima astfel:
„Irina Brândușa Irimescu, plecată la 21 de ani – această vârstă de bronz, pe
pragul căreia a rămas ca o emblemă și trupul zdrobit al lui Labiș – era prea
sensibilă și prea fragilă, poate, pentru ceea ce în viață ar fi putut s-o
aștepte. Poet și pictor de tulburător talent, a fost prea tânără pentru ca succesul
să se intereseze de ea, iar acum e prea departe pentru a se interesa de succes.
Sub paradoxurile acestui contratimp, a rămas numai creștetul ei de copil cu
plete lungi peste care continuă să ningă inefabilul pur”.
Rămân
tânără
“Mor… e simplu…
El n-o să plângă.
Voi curge…
îmbăiată în sângele meu
voi fi mai întreg!
De asta, pomule,
mor…
Aş fi vrut nişte lucruri prea sus…
Le-a tăiat buza cerului,
gura lui le-a zdrobit…
Vecia mea se termină aici!
Rămân tânără,
Iată!”
Surse de documentare: Constantin Tomșa - “Personalități ale
culturii dun județul Neamț”, editurile Crigarux și Cetatea Doamnei,
Piatra-Neamț, 2014, “Paradox și contratimp – Brândușa Irimescu” din 22
septembrie 2019, postat de Violeta Simina Moșu în “Dor de Neamț”, Gheorghe
Bunghez - "Demnitatea supravieţuirii prin cultură", Editura
"Nona", Piatra-Neamţ, 2016.
Figuri marcante - DOCTORUL GHEORGHE IACOMI
Gheorghe Iacomi, a rămas în conştiinţa
comunităţii nemţene (pe lângă calitatea sa de medic excepţional care a
constribuit la alinarea suferințelor multor bolnavi) ca fiind întemeietorul turismului
modern în ținutul Neamț.
Medic
pe front
Născut pe 19 aprilie 1914 la Piatra-Neamţ,
unde a urmat şcoala primară și Liceul „Petru Rareş”,
Gheorghe Iacomi a studiat medicina, anii I-IV la Cluj-Napoca, şi anii V-VI la
Bucureşti, absolvind-o în anul 1939. Trece prin toate treptele de confirmare a
calităţii de medic, practicând medicina în Bucureşti, între 1936-1939.
În timpul celui de-al doilea război
mondial a fost medic pe front, mergând în prima linie până la cotul Donului. În
1942 a revenit la Piatra-Neamţ, unde a profesat ca medic specialist chirurg
(1942-1949) şi apoi ca medic primar chirurg până la pensionare (1978), cu o
întrerupere de doi ani (1951-1952), când a pus bazele Spitalului Municipal
Hunedoara, unde a fost atât medic chirurg cât şi director.
În cadrul Spitalului Judeţean Neamţ a fost
medic şef de secţie, iar în perioadele 1948-1949 şi 1957-1958 a fost director
al aceleiaşi instituţii.
După pensionare, a profesat în cadrul
Policlinicii Piatra-Neamţ, la cabinetul de Medicină Sportivă, până în anul
1984.
Performer
al chirurgiei româneşti
Dovedind o largă cuprindere a domeniului
chirurgical, a abordat vârfurile specialitaţii sale, ca grad de dificultate și
tehnică, fiindu-i recunoscută precizia și rapiditatea în executarea actului
operator chirurgical şi, în consecinţă, a fost considerat unul din medicii
chirurgi de excepţie din ţară.
A fondat Filiala Neamţ a Uniunii
Societăţilor de Sţiinte Medicale din România (1948) şi, de asemenea, a fost
iniţiatorul Consfătuirilor Chirurgicale din Moldova (1971).
A obtinuţ brevet de invenţie (colectiv)
pentru patul de terapie intensivă (1966). A prezentat peste șase sute de comunicări
în cadrul congreselor şi conferinţelor interjudeţene de chirurgie, din care
circa șaptezeci au fost publicate în revistele de specialitate.
Drept recunoaştere a activitatii sale şi
ca urmare a faptului ca a fost întemeietorul şcolii moderne medico-chirurgicale
în ţinutul Neamţului, în 1981 i s-a conferit premiul „Bisturiul
de aur".
Întemeietor
al turismului montan nemţean
Pe lânga pasiunea pentru profesia sa,
Gheorghe Iacomi a dovedit şi o dragoste deosebită pentru natură, cu precădere
pentru munte. Precizia mâinii de chirurg s-a îmbinat şi a completat tabloul
omului de munte, atât în ipostaza de temerar al cărărilor şi piscurilor, cât şi
atunci când mâna desena zeci de planşe, de la imagini de ansamblu până la cele
mai mici detalii ale masivului Ceahlău.
A iubit mult muntele, a străbătut aproape
în întregime Carpaţii României, peisajul stâncos al Pietrei Craiului rămânând
permanent punctul său de referinţă. Marea sa dragoste a fost însa Ceahlăul pe
care l-a învăţaţ, l-a cunoscut şi l-a stăpânit cu pasiunea şi severitatea
profesionistului. Interesul său nu a vizat doar muntele ca formă de relief, ci
acel etos, acea lume pe care doar el o poate ascunde: oamenii şi obiceiurile
lor, într-un spaţiu geografic limitat şi guvernat de legile aspre ale naturii.
Pentru ca l-au simţit întotdeauna „de-al
lor”, aceşti oameni, cărora li s-a dedicat, sătenii din vecinătatea muntelui,
îi rostesc şi astăzi numele cu veneraţie.
A promovat şi susţinut activităţi privind
cunoaşterea şi protejarea mediului înconjurător ca mijloc de educare şi
întreţinere a sănătaţii, punând bazele turismului montan şi ale Salvamontului
în judeţul Neamţ.
Începând din 1939, a fost membru al
Clubului Alpin Român, făcând parte din colectivul de conducere al acestui
organism. A fost, împreună cu bunul lui prieten profesorul Gheorghe Amaicei,
iniţiatorul concursurilor de drumeţie si orientare turistică „Ştafeta
munţilor” şi „Amicii
drumeţiei” (prima ediţie desfăşurîndu-se în Ceahlău, în 1974). A fost
preşedinte al Asociaţiei Turistice „Prietenii
Ceahlăului” şi preşedinte de onoare al „Alpin Club
Petrodava” Piatra Neamţ.
Cercetare
montană şi autor de articole despre drumeţie
Gheorghe Iacomi a îmbogăţit literatura de
turism şi ocrotire a naturii colaborând cu articole în publicaţii naţionale („România
pitoreasca”, „Muntele”)
sau locale, în rubrici precum „Atlas touristic”, „Ocrotiţi
natura”, „Drumeţind
în Ceahlău cu dr. Gh. Iacomi”.
Activitatea de cercetare privind masivul
Ceahlău s-a concretizat în lucrarile: “Ceahlău - ghid turistic”, ediţia I -
1961, ediţia a II-a - 1969 (coautor - Sanda Nicolau); “Harta turistică a
masivului Ceahlău” - 1983; “Ceahlăul în spiritualitatea românească” - 1995; “Din
trecutul vieţii monahale şi creştineşti în zona Ceahlăului” - 1998; “Ghid
turistic şi din istoria turismului în Ceahlău - invitaţie la pelerinaj” - 2000.
Dr. Gheorghe Iacomi a trecut în nefiinţă
în octombrie 1991, dar nu a fost uitat: sala de operaţie în care a profesat în
cadrul Spitalului Judeţean Neamţ îi poartă numele, o stradă din zona centrală a
oraşului se numeşte Dr. Gheorghe Iacomi, iar clubul “Clubul EcoTuristic IACOMI”
(care se mândreşte că-i poartă numele) îi duce visul despre munte mai departe.
De altfel, la initiaţiva “CET IACOMI”, în
anul 1998 dr. Gheorghe Iacomi a fost declarat cetăţean de onoare post-mortem al
municipiului Piatra-Neamț.
Prin calităţile morale şi prin
profesionalism, dr. Gheorghe Iacomi şi-a facut datoria faţă de OM şi MUNTE iar
mâna nu i-a tremurat niciodată nici pe bisturiu, nici pe piolet. (sursa: Clubul
EcoTuristic ”IACOMI” Piatra-Neamț, www.cetiacomi.ro)
La comemorarea a douăzeci de ani de la
trecerea sa în neființă, Clubul CET IACOMI a reeditat o parte din scrierile
sale, totul strângându-se între copertele cărții "Cărări în Ceahlău",
Editura Acțiunea, Piatrea-Neamț, 2011)
OMAGIU ADUS MEMORIEI SCRIITORULUI CALISTRAT HOGAŞ
Calistrat Hogaş s-a nascut pe 19 aprilie
1847 la Tecuci, cu numele de Calistrat Dimitriu. După ce este înscris la şcoala
publică, în 1855, la propunerea făcută de învaţător, tatăl său adoptă ca nume
de familie porecla bunicului viitorului scriitor, Hogaş (hogaş = făgaş, urmă
adâncă săpată în pământ de şuvoaiele scurse de pe munte).
Calistrat va urma, între 1860-1869,
cursurile Academiei Mihăilene, ca bursier, unde îi are printre colegi pe A.D.
Xenopol, Vasile Conta si Gheorghe Panu, care îi vor rămâne prieteni apropiaţi.
În 1867, după terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de Filozofie si
Litere din Iaşi.
Urmează o lungă carieră didactică, fiind
din 1869 profesor (şi mai târziu director) la gimnaziul comunal din Piatra-Neamt.
Preţ de câteva decenii va continua să predea. Este profesor la Tecuci şi Iaşi,
iar în 1886 se transferă la Alexandria, la gimnaziul din localitate, deşi
avusese si o ofertă de a se muta în Bucureşti.
În 1891 Calistrat Hogaş revine în Moldova,
la Roman, ca director al gimnaziului „Roman-Vodă”. Din
1899 revine la Iaşi, unde este subdirector si director la Liceul Internat din
oraş, si unde va rămâne pana în 1912, anul pensionării. Va continua chiar şi
ulterior să predea cu jumatăte de norma pentru o vreme.
Ca scriitor, Calistrat Hogaş debuteazş în
1874 cu poezia „Legenda
lăcrămioarei” în publicaţia „Corespondenţia provincială”
din Piatra-Neamt. Va publica şi proză, în iulie 1882, în paginile revistei „Asachi”,
unde îi apare un grupaj de fragmente în ciclul „Amintiri
dintr-o copilărie”.
Dedicat mai curând activităţii didactice, nu acordă prea multă atenţie carierei
literare, fiind mai curând interesat de reformele şcolare şi de chestiunile
administrative. Abia în 1907, după ce l-a cunoscut şi s-a apropiat de Garabet
Ibrăileanu, Calistrat Hogaş se lasă convins de acesta să înceapă să scrie.
Astfel începe îndelungata colaborare cu prestigioasa publicaţie „Viaţa
Românească”, în general cu note de călătorie.
Tot Ibrăileanu a fost cel care i-a propus
să strângă toate aceste evocări într-un singur volum, iar în 1912, la editura „Viaţa
Românească”, apare o prima ediţie a cărţii „Pe
drumuri de munte”.
Se retrage, din 1915, la Piatra-Neamţ
împreună cu familia.
Trece în eternitate pe 28 august 1917 la
Roman, unde se stabilise de puţină vreme. Este înhumat în cimitirul din
Piatra-Neamţ într-un sicriu construit din lemnul unui brad pe care îl sădise în
tinereţe.
Începând din vara anului 1939, Sidonia
Hogaş, cel de al şaptelea copil al scriitorului, inaugurează în casa familiei
din Piatra-Neamţ un mic muzeu memorial, la început o singura cameră cu
documente, fotografii, cărţi, obiecte personale, artă şi mic mobilier. Dupa ce
preţ de decenii este muzeograf al casei memoriale, Sidonia Hogaş doneaza, în
1967, statului român întreaga locuinţă pentru a fi organizat aici Muzeul
memorial „Calistrat Hogaş”, care poate fi vizitat şi astăzi.
SĂRBĂTORITA ZILEI, PICTORIȚA MARIANA PAPARĂ
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen
Saeculare” Neamț o sărbătorește astăzi, de ziua ei, pe Mariana Papară, artist
plastic recunoscut în lumea largă.
Pentru întreaga activitate artistică de
până acum, precum și pentru modul strălucit în care a reprezentat arta plastică
românească pe Mapamond, instituția noastră îi urează Marianei Papară: LA MULȚI
ANI, CU SĂNĂTATE ȘI PUTERE DE CREAȚIE PE MAI DEPARTE!
MARIANA PAPARĂ
S-a născut la 17 aprilie 1955, la Brăila.
Își face studiile liceale în oraşul natal, apoi urmează Universitatea de Arte
„Ion Andreescu” Cluj-Napoca, a cărei absolventă este în anul 1978.
A desfăşurat activitate didactică la
Liceul de Artă „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ.
În anul 2000 se stabilește în Italia, la
Torino, unde a deschis o galerie de artă şi a fondat Asociaţia Artistică
Internaţională ARIPA.
Este membru U. A. P. şi al Asociaţiei
Internaţionale AIAP - UNESCO. Din 2006 artista este președintă a Asociației
Artistice Internaționale „ARIPA“, în cadrul căreia promovează arta românească
contemporană.
Mariana Papară a colaborat cu galerii și
instituții culturale din Europa, valorificându-și opera în peste 20 de
expoziții personale și peste 70 de participări la expoziții și simpozioane
naționale și internaționale.
Expoziţii personale (1978-2006) în ţară
(Piatra-Neamţ, Bacău. Bucureşti), în străinătate (1979-2006): Roma, Veneţia,
Paris, Olanda, Franţa. Expoziţii colective (1978-2009): România, Canada,
Belgia, Spania, Suedia.
Lucrările sale se află în colecții de stat
și particulare în Europa, America, Asia.
Artista este de asemenea prezentă cu
lucrări în cele trei volume din Enciclopedia de Artă Italiană de la 1900-până
astăzi, Catalogul General Artiști până astăzi.
În ultimii ani a revenit în Piatra-Neamț
cu o serie de proiecte artsitico-didactice destinate în sppecial adolescenților
pasionați de arta plastică.
OMAGIU ADUS MEMORIEI ARTISTULUI PLASTIC DUMITRU BOSTAN
Astăzi omagiem memoria artistului plastic
Dumitru Bostan, apreciat și iubit pentru arta sa și pentru felul său de a fi.
S-a născut la 14 aprilie1935 în satul
Şipote din județul Bacău. Viitorul artist plastic a absolvit Facultatea de
chimie din Iaşi. Avea să studieze pictura cu Pantelimon Vedenivschi, fost
rector al Academiei de Arte Frumoase din Kiev (1958-1962), apoi cu Ştefan
Hotnog şi sculptura cu Pompiliu Clement. Debutează cu desene umoristice în
reviste studenţeşti din Iaşi (Premiul al II-lea al Revistei „Viaţa
studenţească”, 1961). La sugestia lui Marin Sorescu, deschide mai multe
expoziţii personale de caricatură la Palatul Culturii din Iaşi (1960-1962). Din
1963, este prezent în expoziţii de grup la: Iaşi, Bucureşti, Bârlad,
Piatra-Neamţ. Personale: New York, o colectivă în Germania (2002). Lucrări în
colecţii: Franţa, Suedia, Olanda, Cuba, U. S. A., Israel, Republica Dominicană,
Cuba.
În 2008 a publicat „Pictura pentru
amatori”. Despre această carte, Lucian Strochi spunea: „Pedant,
metodic, ironic, patetic, îndrăgostit de pictură, dar şi de rigoarea
ştiinţifică, Dumitru Bostan ia în discuţie şi clarifică aproape toate aspectele
legate de pictură, de la suport: pânză, carton până la paletele marilor
maeştri, de la schiţarea subiectului şi organizarea tabloului până la trucurile
folosite în pictură (frontaj, învechirea artificială a picturii, pictarea fără
pensulă), de la secţiunea de aur până la pictura din instinct, de la armonia
suprafeţelor la întreţinerea tablourilor pictate în ulei sau întreţinerea
ramelor. Ne-am fi aşteptat ca un asemenea conţinut eterogen să dea impresia de
improvizaţie, de privire prea grăbită, de rezumat, de punctare mai mult sau mai
puţin convingătoare a problemelor. Nu e deloc aşa, rezultatul ştiinţific fiind
unul absolut convingător, vectorial, un aliaj inedit prin calităţile sale.”
Talentul l-a transmis următoarei
generații, fiul, Dumitru D. („Luțu”) Bostan
devine, la rândul său, un artist plastic apreciat de specialiști și de public.
Dumitru Bostan a trecut la cele veșnice în
ziua de 11 ianuarie 2017.
OMAGIU ADUS MEMORIEI PROFESORULUI DAN MIRCEA BORŞ
Personalitate marcantă a
învăţământului nemţean, Dan Mircea Borş s-a născut la Piatra-Neamţ, în ziua de
13 aprilie 1928. Fiul al unei familii de profesori - tatăl, Constantin,
respectatul profesor de matematică, iar mama, profesoară de limba şi literatura
română - a fost absolvent strălucit al Liceului "Petru Rareş" şi al
Facultăţii de matemetică din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din
IAşi, profesorul Dan Mircea Borş a urcat traptă cu treaptă pe scara pedagogiei,
ajungând profesor universitar cu doctorat în domeniu. A predat la mai multe
facultăţi de profil, scriind, în acelaşi timp, o serie de studii şi articole în
publicaţiile de specialitate.
A trecut în eternitate pe 27 iunie
2020, la Piatra-Neamţ.
Sursă de documetare: Constantin
Tomşa - "Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ".
Sursă foto: Biblioteca Judeţeană
"G. T. Kirileanu" Neamţ.