August

OMAGIU ADUS SAVANTULUI CONSTANTIN BORŞ

Constantin
I. Borş s-a născut pe 24 august 1928,
la Borşeni, Războieni,
Neamţ.

A fost un eminent
profesor universitar, doctor docent, om de ştiinţă, publicist, care a absolvit
Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, Facultatea de Matematică-Fizică şi
Facultatea de Construcţii, Iaşi.

A avut contribuţii
deosebite în domeniile: mecanica mediilor continue, teoria elasticităţii,
mecanica cerească şi teoria relativităţii. După specializarea din Polonia şi
S.U.A., a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Matematică al Academiei.

A scris numeroase
studii de specialitate în reviste din ţară şi străinătate, precum şi două cărţi
pe care le-a publicat: „Teoria elasticităţii corpurilor anizotrope” (1970),
„Tratat de mecanică” I- II, pentru studenţi.

A susţinut lecţii
la universităţile din Paris, Berlin, Praga, Varşovia, Roma, în centre din
Algeria şi Zair.

A trecut în
nefiinţă în ziua de 27 aprilie 1996.

---

by Carmen Saeculare

ASTĂZI, 16 AUGUST, ÎI SPUNEM „LA MULŢI ANI!” ARTISTULUI PLASTIC MIRCEA TITUS ROMANESCU

S-a născut pe 16 august 1950, la Piatra-Neamţ. A absolvit Institutul
Politehnic Bucureşti şi Universitatea de Arte.

Master în „management şi impresariat în arte vizuale”, este membru al
Uniunii Artiştilor Plastici din România, al Asociaţiei Internaţionale a
Artiştilor Plastici UNESCO şi ARIPA din Torino. Expoziţii: Bacău, Bârlad,
Bucureşti, Chişinău. Piatra-Neamţ, Timişoara, Austria, Bruxelles, Cehia,
Veneţia, Olanda. Germania.

Premiul I la Festivalul Naţional şi câştigător al Concursului
Cooymans-Covalenco.

Recent, în luna iulie a anului 2020, a
expus, alături de alţi colegi din ţară, pe simezele Muzeului de Artă din
Piatra-Neamţ, în expoziţia colectivă denumită „ÎNTÂLNIRE”, eveniment organizat de Centrul pentru Cultură şi arte „Carmen
Saeculare” Neamţ.

Despre personalitatea complexă a lui Mircea Titus Romanescu  cuvinte de apreciere a scris reputatul critic
de artă Valentin Ciucă: „pictor, grafician şi
manager cultural, Mircea Romanescu are o bună circulaţie în
Romania şi a sondat cu eficienţă pieţele artistice externe în Italia, Franţa,
Olanda şi nu numai. Asemenea mobilitate fizică şi intelectuală i-a permis
accesul la o imagine de artist racordat la strategiile artisti­ce europene,
fiind consultat ca expert în artă. În consecin­ţă, expoziţiile sale sunt
veritabile evenimente, fiind însoţite de o bună mediatizare şi un protocol
adecvat. Tipăriturile editate cu aceste prilejuri au statut de opere în sine,
iar publicul îl răsplăteşte pentru acest lucru. În planul artei vizuale,
cultivă cu egal interes acuarela şi pictura, fiind în chip natural performant
în ambele direcţii. Recunoscând ca mentori pe Elena Uţă Chelaru şi Simona
Vasiliu Chintilă, a preluat personal lecţia vastei construcţii din
viziunile ample, monu­mentale ale Parisului de la prima artistă şi monu­mentalitatea
rafinată prin culoare, desenul riguros de la cea de a doua. A rezultat un
convingător ciclu olandez prin expresie şi un altul, al Veneţiilor. Fulgurante
impresii acuarelate cu fior nostalgic şi glorios totodată, picturi de tensiune
imaginară, determină raporturile subtile dintre real şi ireal. Oricum, mediul
acvatic îi solicită retina să reacţioneze în sensul unor visări colorate,
într-o ritmică cu sugestii muzicale. Spaţiul olandez, supralicitat cromatic,
face ca reaţiile sale să fie în nota unui entuziasm perceptiv stenic. Ansamblul
creaţiei relevă spiritul rafinat al unui artist a cărui nelinişte şi permanentă
căutare devine, în sine, un stil.” (Valentin Ciucă, „Un secol de arte frumoase
în Moldova”, Editura ART XXI, Iaşi, 2009)

• 

• 

Credit
foto: Mircea Titus Romanescu, “Peisaj bucovinean”, 50 X 60 cm, ulei pe pânză
in, 2019, COLECŢIA FUNDAŢIEI MIRCEA TITUS ROMANESCU, „Autoportret”.

---

by Carmen Saeculare

OMAGIU ADUS SCRIITORUL LAURIAN ANTE

S-a născut în ziua de 10
august 1931,  la Cluj.

A a fost absolvent al
Şcolii Superioare de Cinematografie, Bucureşti. Stabilit la Piatra-Neamţ, a
frecventat Cenaclul literar „Slova nouă”.

În 1995, se mută la
Roman, oraş în care a fost redactor 1a „Cronica romaşcană” şi „Gazeta de
Roman“. A realizat colaborări cu „Luceafărul”, „Urzica”, „Contemporanul”,
„Asachi“, „Convorbiri literare”.

A fost membru fondator al
Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ.

Lui Laurian Ante îi
datorăm următoarele cărţi publicate: „Hoţul de câini”, „Nea Fane”, Ninge peste
Farcaşa”, Confesiune târzie”, „Gânduri prin astre”, „Singuri”, „Taifunul îşi
ascute dinţii”, „Alba-neagra”, „Cain şi Abel”, „Capriciile doamnei M.”,
„Ingratul joc al iertării“. „Maimuţele roşii”, „O antologie a literaturii
nemţene”.

A trecut la cele veşnice pe 27 decembrie 2004, la Iaşi.

---

by Carmen Saeculare

OMAGIU ADUS MEMORIEI MARELUI MUZICIAN MIHAI JORA

În fiecare an, pe 2 August ne amintim de marele muzician român Mihail Jora. Născut la Roman, viitorul
compozitor și dirijor de talie mondială a absolvit Conservatorul ieșean. Apoi,
a aprofundat studiile privind compoziția la Conservatorul din Leipzig
(1912-1914), unde i-a avut drept magiștri pe Max Reger (compoziție) și Robert
Techmuller (pian). În anii 1919 și 1920 a studiat la Paris, fiind îndrumat de
compozitorul Florent Schmitt.

A fost, de asemenea, licenția în Drept.

Personalitate complexă a muzicologiei românești, Mihai Jora este considerat
de marea majoritate a specialiștilor domeniului drept muzicianul care, alături
de George Enescu, a dominat viața muzicală românească a primei jumătăți de veac
XX.

Compozitor deoasebit de talentat, cu studii temeinice în domeniu, ajutat și
de o inteligență remarcabilă, Mihail Jora este creatorul unui număr
impresionant de lucrări, cuprinse în peste cincizeci de opusuri. A fost
răsplătit de tagma muzicală cu multe premii și distincții.

A făcut – alături de compoziție –, critică muzicală, în paralel cu
desfășurarea unei impresionante cariere de dirijor.

A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români,
fiind vicepreședinte al acestei entități până la transformarea sa în Uniunea
Compozitorilor din Republica Populară Română (1949).

A fost membru titular al Academiei Române, profesor și rector al Academiei
Regale de Muzică din București (transformată ulterior în Conservatorul „Ciprian
Porumbescu”) și primul director muzical al Societății Române de
Radio. În semn de cinstire, instituția a dat numele „Mihail Jora” propriei săli de concerte.

În plan uman și social, Mihail Jora a fost recunoscut drept o persoană de
acțiune caracterizată de fermitate, sinceritate și strictețe, aflându-se în
nenumărate rânduri în opoziție cu autoritățile statului de după anul 1945.

A trecut în neființă la 10 mai 1971, la București.

Surse de dcumentare: Constantin Tomșa - „Personalități ale culturii din
județul Neamț”,
Editurile Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014; www.clasic.radio; www.muzicieni.in.arhive.ro.

---

by Carmen Saeculare

OMAGIU ADUS LUI ION COMAN, PRIMUL DIRECTOR AL TEATRULUI TINERETULUI

Ion Coman s-a născut pe 26 august 1925, la
Pocreaca, Iaşi. Deşi a absolvit studii sumare, s-a dovedit a fi un bun
organizator. Funcţii: director al teatrelor din Bacău şi „Constantin Tănase”,
Secţia din Piatra-Neamţ a Teatrului de Stat Bacău (1959), T. T. din Piatra-Neamţ,
unde se va dovedi un priceput în aducerea tinerilor actor, („generaţia de aur”
a T. T.), regizori, scenografi şi dramaturgi.

A organizat prima ediţie a Festivalului de
Teatru pentru Copii şi Tineret (1969) şi primele deplasări ale Teatrului
Tineretului în străinătate.

***

ION COMAN – CTITORUL

La începutul anului 1959 sosea la
Piatra-Neamţ un tânăr, sfrijit, pipernicit, îmbrăcat într-un costum bleu-marin
cu nasturi nichelaţi, înfăşurat într-un balonseide de aceeaşi culoare, tuns
scurt, având pe cap o pălărie tip «Humphrey Bogart», cu borul din faţă lăsat
mult jos. Aceeaşi pălărie «Bogart» o va purta toată viaţa, ca şi «balonul», de
care nu se va despărţi decât iarna, când va purta un palton mare, greu, cu
cordon cu cataramă metalică lată. (Alexandru Lazăr – ION COMAN sau mitul
Teatrului Tineretului, Editura Nona, Piatra-Neamţ, 2003)

Acest tânăr avea gânduri mari. Îşi dorea
să realizeze pe plan cultural ceea ce doar în Bucureşti se întâmpla: o viaţă
teatrală efervescentă. Cu piese multe şi de calitate, cu actori tineri, plini
de elan, cu regizori şi scenografi plini de imaginaţie şi îndrăzneţi în
gândire.

Sosirea la Piatra-Neamţ a personajului
nostru va constitui un moment de cotitură, de nou început în istoria teatrului
pietrean. Eroul acestor rânduri se numeşte Ion Coman şi este directorul Secţiei
Piatra-Neamţ a Teatrului de Stat din Bacău.

Spre finalul lunii august a anului 1925,
într-o familie săracă, venea pe lume Iacoby Cohn. Chiar dacă tatăl era
meseriaş, restaurator de mobilă, Iacoby, împreună cu mama şi cu încă un frate
şi o soră, o duceau greu. Era nevoit, pentru a supravieţui, să facă diverse
munci mărunte – „umpleam sifoane şi le duceam pe la casele oamenilor, căram
lapte, iaurt de la ţară şi le aduceam la Iaşi, culegeam struguri, făceam munci
mărunte, de ziler”.

Zilele grele ale celui de al doilea război
mondial, prigoana care se răspândise şi se generalizase împotriva evreilor, au
făcut ca mulţi dintre aceştia să-şi schimbe numele. Aşa s-a întâmplat şi cu
Iacoby Cohn, care, la şaisprezece ani devenea Ion Coman.

Drumurile dese la Iaşi au făcut ca
adolescentul Ion Coman să se stabilească pentru o vreme în capitala moldavă.
Contactul zilnic cu oamenii muncii, spiritul său organizatoric şi caracterul de
luptător, toate acestea au contribuit la formarea, poate fără vrerea sa, a unui
veritabil sindicalist. Anii de după încheierea celui de-al doilea conflict
mondial constituiau perioada unor frământări sociale şi ideologice. Apunea o
lume, se năştea o alta. În care, Ion Coman lucra, alături de alţi tovarăşi
de-ai săi, la editarea unor ziare muncitoreşti.

Contactul direct cu lumea culturală,
iniţial a Iaşiului, apoi a Bucureştiului, l-a apropiat pe tânărul Ion Coman de
artiştii ţării. Unii aflaţi la apusul carierei, încercând să se obişnuiască cu
noile condiţii sociale, alţii în plină ascensiune. Pentru fiecare dintre ei,
omul de la sindicat căuta soluţii de îmbunătăţire a traiului, fiindcă era
conştient că un artist care scapă de grija lipsei unui cămin propriu poate
oferi mult mai mult din talentul cu care era înzestrat decât un altul cu un
noian de probleme personale pe cap. Ajunsese până acolo încât, pentru mărirea
lefurilor actorilor ajunsese să se lupte cu oricine i se opunea, cu regiunea,
sau chiar cu ministerul finanţelor! E posibil ca un lucrător de la cooperaţie
să aibă de trei ori salariul unui actor?!, era adeseori auzit spunând în
confruntarea cu cei care i se opuneau.

Destinul său profesional avea să-l
trimită, în 1953, pe Ion Coman din nou în Moldova. Ca director la Teatrul de
Stat de la Bacău. Activitatea sa managerială de aici avea să-i aducă o idee
revelatoare. Primenirea, la un moment dat, cu un număr de proaspăt absolvenţi a
efectivului trupei băcăuane a dus la o înviorare a activităţii scenice. Noile
montări aveau un suflu nou, iar directorul Ion Coman a ajuns să viseze la un
teatru în care să activeze numai tineri. Un teatru al tineretului.

Acest vis, care i se fixase deja în minte,
avea să beneficieze de o conjunctură favorabilă. Anume, aceea a înfiinţării, în
anul 1957, în cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică
(I.A.T.C.) a Studioului de teatru, cunoscut ulterior ca Studioul „Casandra”. Am
fost invitat chiar la deschiderea Studioului, avea să rememoreze peste ani Ion
Coman. Primele spectacole – „Plicul”, „Domnişoara Nastasia”, „Vicleniile lui
Scapin” şi „ Peer Gynt” – l-au fascinat. Toate constituiau pentru mine nişte
evenimente. Era acolo atâta talent şi tinereţe, atâta artă şi bucurie, încât
după spectacole m-am dus la moş Costache Antoniu, pe care-l cunoşteam de la
Iaşi, şi i-am cerut pur şi simplu să-mi dea spectacolele la Bacău. Moş Costache
a rămas uimit. «Păi, dacă ţi le dau ţie acolo, aici cine mai joacă? Nu,
drăguţă, dacă e pe aşa, atunci ei să meargă undeva şi să facă un teatru al lor,
cu profesorii lor, cu spectacolele lor.» Am meditat mult la vorbele sale şi nu
m-am lăsat până n-am rezolvat problema promoţiei 1957. Rezolvarea a fost că
m-am luptat pe plan local şi am înfiinţat la Piatra-Neamţ o secţie de teatru a
Bacăului. Şi pentru că nu puteam să o conduc tot eu, l-am adus de la Iaşi şi
l-am numit şef al nou înfiinţatei secţii pe cel mai bun şi mai competent actor,
Paul Varduca.

Aşa avea să se închidă triunghiul
moldovenesc al carierei profesionale a lui Ion Coman – Iaşi, Bacău,
Piatra-Neamţ – carieră profesională având baza solidă a anilor petrecuţi prin
sindicatele bucureştene.

Ion Coman era – a dovedit-o în fiecare an
de directorat al său – un fin psiholog. Audiţiile de la „Casandra” la care
participa îl ajutau să recunoască, încă din primii ani de studenţie, viitoarele
stele ale teatrului românesc. Apoi, era ajutat şi de relaţiile pe care şi le
făcuse în lumea de sus a partidului, astfel încât orice cerere de a sa de
repartiţie la teatrul condus de el a actorului X sau a actriţei Y era de
nerefuzat.

Pe această temă, aceea a ochirii şi
direcţionării către Moldova a celor mai buni absolvenţi de Institut, avea să se
işte şi un mic conflict cu omologul său de la Timişoara, cel care, în toiul
unei dispute, l-a denumit pe Ion Coman drept geambaş de actori. Sintagmă pe
care viitorul director al teatrului pietrean şi-a asumat-o tot timpul vieţii.
Da, sunt geambaş de actori! Da’ ce actori! Mă mândresc cu ei fiindcă sunt
tineri şi talentaţi!

Prima stagiune a Teatrului Piatra-Neamţ,
secţie a Teatrului de Stat Bacău, cea din 1958 – 1959, îi aduna pe scândura
vechii scene pe Florin Piersic, Radu Voicescu, Cosma Braşoveanu, Dumitru Chesa,
Gheorghe Popovici Poenaru, George Motoi, Nicoleta Sonea, Zoe Muscan
Dragomirescu, Ion Teodorescu, Leopoldina Bălănuţă, Vera Lazăr, Victor Radovici,
Constantin Constantin, Atena Zahariade, Mihai Dogaru, Valentin Plătăreanu,
Lucia Mureşan, Ica Matache, Virgil Marsellos, Ioan Ghişe, Iarina Demian, Nae
Mazilu, Alexandru Lulescu, Vasile Ichim, Cornel Nicolescu, Alexandru Polizu.
Aceasta era prima garnitură a trupei unui teatru care avea să facă istorie.

În succesul teatrului pietrean, directorul
Ion Coman a fost ajutat de colaboratorii săi. Cel mai important om din interior
a fost Eduard Covali. Apoi, adus special de la Bucureşti pentru a-i fi
sfătuitor apropiat, Moni Ghelerter, reputat profesor şi om de teatru, s-a făcut
util tânărului director. De altfel, întrebat odată de un ziarist „de la
centru”, de la organul de presă al partidului, „Scânteia”, dacă este singur în
munca sa, Ion Coman avea să răspundă: teatrul de calitate se face cu actori
buni, cu regizori buni şi cu pictori-scenografi buni. Rămâne ca directorul
să-şi înlocuiască actorii pe care-i pierde cu alţii la fel de buni şi să
perfecteze noi acorduri cu colaboratorii săi.

Aşa poate fi rezumat crezul primului
director al teatrului din Piatra-Neamţ.

După cum afirma Ion Coman, actorii tineri
şi buni veneau aici, dar, tot la fel de repede şi plecau. Îi chema scenele
bucureştene. A fost cazul lui Florin Piersic, cel care după un singur an la
Piatra-Neamţ s-a întors în Capitală. Cam tot la fel au stat lucrurile şi cu
Iarina Demian, George Motoi, Lucia Mureşan, Alexandru Lulescu, Valentin
Plătăreanu. Ei vor fi înlocuiţi cu alţi tineri actori talentaţi. În seria a
doua venită la Piatra-Neamţ de la Bucureşti (1959) se regăseau Ileana Stana
Ionescu, Adria Pamfil Almăjan, Andrei Ionescu, Tatiana Sireteanu. Apoi, rând pe
rând, în anii ce au urmat, trupa a fost completată cu Traian Stănescu, Candid
Stoica, Alexandru Lazăr (1961), Ion Fiscuteanu (1962), Dionisie Vitcu, Virgil
Andriescu, Virgil Ogăşanu, Ştefan Radoff, Traian Pîrlog (1964), Florin
Măcelaru, Theodor Danetti, Olga Bucătaru, Cornel Nicoară, Boris Petroff (1965),
Mihai Dobre, Mitică Popescu, Constantin Cojocaru (1966), Carmen Galin, Corneliu
Dan Borcia, Elena Caragiu (1967), Hamdi Cerchez, Eugenia Balaure, Valentin
Uritescu (1968), Constantin Ghenescu (1969), Sybila Oarcea, Ion Muscă, Eugen
Apostol (1970).

Regizorii cu care lucra Ion Coman erau şi
ei tineri. Şi la fel de talentaţi precum actorii din trupă. E suficient să-i
amintim aici pe Andrei Şerban, Zoe Anghel Stanca, Ion Cojar, Radu Penciulescu,
Cornel Todea, Dinu Cernescu, Lucian Giurchescu sau Radu Negri. Practic, actorii
creşteau împreună cu regizorii, iar aceştia căpătau faimă lucrând cu trupa de
la Piatra-Neamţ.

În aceste condiţii, ale muncii riguros
organizate şi bine făcute, marile succese ale tânărului colectiv de la
Piatra-Neamţ nu au întârziat să apară. Un prim mare succes a fost montarea
textului Ecaterinei Oproiu, Nu sunt Turnul Eiffel, în regia lui Ion Cojar.
Atunci, în 1965, la Festivalul Naţional de Teatru, acest spectacol cucerea
laurii pentru cea mai bună piesă a festivalului (Marele Premiu), pentru cea mai
bună piesă din dramaturgia naţională (Premiul Comitetului de Stat pentru
Cultură şi Artă), pentru cea mai bună regie, pentru cel mai bun actor (Virgil
Ogăşanu) şi pentru cea mai bună scenografie (Adriana Leonescu)!

Modest din fire, Ion Coman nu se împăuna
niciodată cu succesele trupei. Pentru el importante erau condiţiile în care
lucrau artiştii. Mai precis, satisfacerea lor. Eu nu sunt un cunoscător
într-ale artei, obişnuia să spună. Eu sunt cunoscător la actori. Eu pe ei îi
cunosc şi-i apreciez, pentru că ei îmi fac teatru. Eu le cer totul şi ei îmi
dau totul. Şi asta pentru că eu nu le-am înşelat aşteptările.

Ion Coman a fost creatorul teatrului
tinerilor din Piatra-Neamţ. L-a visat. L-a dorit. Şi l-a imaginat în detaliu.
Iar apoi s-a zbătut să creeze toate condiţiile ca instituţia în sine să
fiinţeze şi să funcţioneze. Destinul, se pare, i-a mulţumit, făcând în aşa fel
încât teatrul din Piatra-Neamţ să se şi cheme Teatrul Tineretului.

Preluând o idee a lui Andrei Şerban, poate
că fiecare dintre noi, păşind pragul T. T.-ului, ar trebui să ne gândim, fie şi
un moment, la Ion Coman, omul căruia, în fond, îi datorăm această instituţie.

---

by Carmen Saeculare

ASTĂZI, 6 AUGUST, ÎI SPUNEM „LA MULŢI ANI!”! CERCETĂTORULUI VASILE AVĂDANEI

S-a născut în ziua de 6 august 1957, la Fântâna
Mare, Suceava. Viitorul inginer, cercetător ştiinţific, doctor în
chimie (1998) a fost absolvent al Școlii generale Cotu Băii (curs
primar, 1972), Liceului nr. 2 Fălticeni (Bacalaureat 10, 1976),
Institutul Politehnic „Gh. Asachi Iași (inginer chimist, 1982),
Universitatea „Politehnica” București (doctorat, 2000), Academia
Română (postdoctorat, 2014).

De-a lungul carierei profesionale a lucrat la:
Centrul de Cercetări pentru Fibre chimice Săvinești (Cercetător),
Kober SRL, Asociația ECOFOREST Neamț, Oficiul Teritorial pentru
Întreprinderi Mici și Mijlocii Iași și Bacău (OTIMMC,
Consilier), Centrul de Incubare Creativ Inovativ de Afaceri Roznov
(CICIA; Președinte), Institutul Național de Cercetări Economice
„Costin C. Kirițescu” – Centrul de Economie Montană Vatra
Dornei (INCE / CE-MONT, cercetător, șef de departament).

Calități: ▪ Membru în
Comisia Montanologie a Academiei de Științe Agricole şi Silvice,
din 2011; ▪ Membru în Forumul Montan din România, din 2008(din 2013
secretar general); ▪ Cadru didactic (lector universitar) la
Universitatea Română de Științe şi Arte „Gh. Cristea”
Bucureşti - centrul Neamţ, disciplinele Chimia
Mediului înconjurător,
Politici şi
strategii ecologice,
Ecologie
generală,
Modelarea
proceselor ecologice,
Economia şi
gestiunea mediului,
Proiecte de
mediu 2003
- 2012; din 2009 titularizat; ▪ Membru în colectivul de redacție
al revistei „The
Danube river”,
ISSN 1583 – 7513, din 2009 - 2012; ▪ Coordonator al colectivului
publicației „Starea
economică a județului Neamţ – raport anual”,
ISSN 2247 – 2509, 2008 – 2013; ▪ Lector în sistemul de Formare
continuă a adulților, specializarea Manager
de proiect
, Managementul
afacerilor
, Competențe
antreprenoriale,
Manager
inovare; ▪
Cercetător științific principal III, din mai 1990; ▪ Consilier
în afaceri (Ministerul Economiei – OTIMMC Iaşi), 2005 – 2016; ▪
Consultant în dezvoltare durabilă (aspecte globale, economice,
ecologice, tehnologice), din 2003, ▪ Expert evaluator la UEFISCDI
și Bulgarian
National Science Fund;
▪ Expert: membru în Comitetul Local de Dezvoltare a
Parteneriatului Social (CLDPS) Neamţ, din 2010; ▪ Expert: membru
în Comitetul Regional (Nord Est) pentru Învățământul
Profesional şi Tehnic, din 2010; ▪ Expert: membru supleant în
Comitetul Regional de Inovare (Nord Est);

Activitate științifică: ◦
27cărţi publicate; ◦ 15suporturi de curs și manuale pentru
activități didactice de specialitate de nivel mediu şi superior și
formare adulți; ◦ 14lucrări publicate ISI și B+; ◦ 58 lucrări
publicate ISBN și ISSN; ◦ 4 Brevete; ◦ 105 lucrări științifice
prezentate la manifestări naționale;◦ 50 lucrări științifice
prezentate la manifestări internaționale; ◦ 23 citări în 18
lucrări, ◦ 16 premii şi distincții (6 personale, 10 colectiv); ◦
86 şi proiecte aplicate la nivel național; ◦ 11proiecte aplicate
la nivel internațional; ◦ 21 conferințe științifice prezentate
la manifestări naționale;

Realizări deosebite:

Carte: ▪ V.
Avădănei,
Oana Crina Bujor, Lidia Avădănei, Cornelica Stîngu, 2008 – 2013,
Starea economică a județului Neamţ (Ed. Răzeșu, 6 numere); ▪
V. Avădănei,
Oana Crina Bujor, Lidia Avădănei, Igor Creţescu, 2010,
Inovarea în afaceri, Ed. Ecozone Iaşi,
(CNCSIS); ▪
Lidia Avădănei, V.
Avădănei, 2009, Biopolimerii
- speranța dezvoltării durabile, Ed.
Electra, Bucureşti, (CNCSIS); ▪
V. Avădănei,
Lidia Avădănei, 2010, Evaluarea
sistemului național de cercetare, Ed.
Tehnopress, Iaşi, (CNCSIS); ▪
V. Avădănei,
Oana Crina Bujor, Lidia Avădănei, 2012, Aptitudini
de creativitate ale tinerilor liceeni din judeţul Neamţ.
Studiu,
Ed. Răzeşu, Piatra Neamţ; ▪
V.
Avădănei, Igor
Crețescu, 2013, Procese
membranare de separare,
Ed. Cermi, Iaşi; (CNCSIS); ▪
V. Avădănei,
Lazăr Latu, Lidia Avădănei, 2014, Gastronomie
în Munții Neamțului, Forumul Montan
din România – filiala Neamţ; (română,
engleză - 2015,
germană - 2015);
▪ V.
Avădănei, Horlescu Brîndușa-Gabriela,
Lidia Avădănei, 2016, Civilizația
montană a județului Neamț văzută prin ochii tinerei generații,
CICIA; ▪
V. Avădănei,
Lidia Avădănei, 2017, Spațiul
dezvoltării durabile bioeconomice montane,
Ed. Electra (CNCSIS); ▪
V. Avădănei,
Alexandru-Sabin Nicula, Lidia Avădănei, 2018, Legea
muntelui – reflectată în viziune multidisciplinară,
Ed. Presa Universitară Clujeană, V.
Avădănei, Lidia Avădănei, 2019, ▪
Ia – ADNul civilizației
montane românești, CICIA.

• 

• 

Lucrări publicate (teme): Inginerie chimică,
Ecologie, Managementul afacerilor, Management organizațional,
Dezvoltarea turismului, Știința muntelui, Sociologie, Educaţie
nonformală (LEGO, CANVAS, planificarea afacerilor), Legea muntelui
(participare la elaborare), Bioeconomie, Cultură tradițională,
Inovarea în servicii;

Premii: ▫ Medalia
de aur, Academia Oamenilor de Știință din România, 2003, (cu
ECOFOREST); ▫
Premiul „A. Tacu” al
Institutului de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” al
Academiei Române la Sesiunea Științifică internaţională din
16.09.2011 (cu CICIA); ▫
Premiul Agenției Naționale a
Funcționarilor Publici, pentru proiecte inovative în Serviciile
publice, 2011, (colectiv, AJOFM Neamţ); ▫
„Premiile
antreprenoriatului european” ediția
2012 (Cipru, cu CICIA); ▫
Premiul
”EDEN - destinații turistice de excelență”, tema anului 2015
”Turismul și gastronomia locală”, Autoritatea Națională de
Turism, 2015, (echipa,
FMRNt).
▫
Premiul
”Artă și identitate” Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor
de Turism din România, 2019. (cartea „Ia – ADNul civilizației
montane românești”). ▫
Premiul
„Nicolae Cornățeanu” al Academiei de Științe Agricole și
Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” 2019 (cartea „Ia –
ADNul civilizației montane românești”).

▪ Inclus în „Dicționarul
Oamenilor de seamă din judeţul Neamţ”,
ed. CRIGARUX, 1999 (autor C. Pangrati)

▪ Inclus în
„Personalități
ale culturii din județul Neamț”,
ed. CRIGARUX, 2014 (autor C. Tomșa);

---

by Carmen Saeculare