Decembrie

Figuri marcante – CRISTIAN LIVESCU

Personalitate pregnantă şi complexă a culturii nemţene, Cristian Livescu activează de mai bine de cinci decenii în presa locală şi naţională. Mai întâi, în ultima parte a anilor 60 ai veacului trecut, în calitate de jurnalist, a scris cronici sportive şi teatrale în „Ceahlăul“, publicaţie cotidiană cu răspândire în întreg judeţul Neamţ. Mai apoi, odată cu trecerea anilor, Cristian Livescu trece de la cronica spectacolelor de teatru (în 1998 va edita un valoros volum de critică teatrală, „Ascuns într-o lojă“) la cea dedicată cărţilor şi autorilor ei, adunând, vreme de mai mult de patru decenii, foarte multe texte (eseuri, exerciţii de istorie literară şi culturală, cronici, recenzii, interviuri) atât în ziarul „Ceahlăul“, cât şi în publicate în cele mai prestigioase reviste literare naţionale: „România literară“, „Luceafărul“, „Convorbiri literare“, „Cronica“, „Tribuna“, „Teatrul“, „Viaţa românească“, „Flacăra“, „Opinia studenţească“, „Contemporanul“, „Antiteze“, „Rampa“, „Asachi“, „Panteon“, „Hyperion“. Cristian Livescu a publicat şi cărţi care îi poartă semnătura, şi, prin editura proprie, a scos publicații ale mai multor autori nemţeni.

Eroul acestor rânduri s-a născut în ziua de 24 decembrie a anului 1945. După absolvirea liceului (a frecventat cursurile liceelor „Petru Rareş“ din Piatra-Neamţ şi nr. 3 din Brăila), a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Facultăţii Bucureşti, avându-i ca profesori pe celebrii George Călinescu, Tudor Alexandru Piru, G. C. Nicolescu, Alexandru Graur, Emanuel Vasiliu, Dan Ovidiu Drîmbă, Romul Munteanu şi Savin Bratu, ultimul fiindu-i şi coordonatorul lucrării de diplomă intitulată „O modalitate de analiză critică structuralistă – Poetica transformaţională. Cu aplicaţie la poemul «Morgenstimmung» de Tudor Arghezi“. Student fiind, în 1965 debutează în revista „Viaţa studenţească“ cu reportaje şi diverse articole.

După absolvirea facultăţii, începând cu anul 1968, devine redactor la ziarul „Ceahlăul“, titular al rubricii de cultură, unde, de-a lungul a peste două decenii, se dovedeşte un atent şi fin observator al diverselor manifestări culturale şi artistice, toate consemnate critic.

Îşi face debutul literar în 1973, cu un eseu despre Adrian Marino, publicat în revista literară din Bacău.

În anii 70 şi 80 ai secolului trecut, este conducătorul Cenaclului Literar „Calistrat Hogaş“, cel care va deveni, după 1985, Cenaclul Scriitorilor din Judeţul Neamţ.

Organizează, în acei ani, „Antologia scriitorilor români contemporani“, manifestare realizată lunar la Teatrul Tineretului care a conferit o notă aparte vieţii literare de la Piatra-Neamţ, facilitând întâlniri cu Nichita Stănescu (o perioadă preşedinte de onoare al Antologiei), Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Romulus Vulpescu, Gheorghe Pituţ, Ovidiu Genaru, Nina Cassian.

Despre criticul literar Cristian Livescu, profesorul Constantin Tomşa spune: „Indubitabil, sfera cea mai importantă a publicisticii realizate de Cristi Livescu, într-un interval de aproape patru decenii, ca dimensiune, dar şi rezistenţă în timp a argumentaţiei, ca valoare recunoscută în lumea exegezei, atât prin cronicile scrise despre cărţile sale, cât şi prin premiile ce i s-au acordat, o constituie critica literară, acesta fiind domeniul în care şi-a dovedit calităţile de bun cunoscător, înarmat cu toate instrumentele necesare realizării unei cariere într-o elită în care se pătrunde greu şi se obţin performanţe nu cu puţine eforturi, instrumente dobândite în timpul studiilor universitare sistematice, prin parcurgerea pe cont propriu a unei bibliografii selectate cu grijă, cu ştiinţă şi, nu ultimul rând, prin urmărirea atentă a canonului literar de după Al Doilea Război Mondial, relaţionat cu întregul patrimoniu literar românesc şi universal.”

În calitate de critic literar, debutează editorial cu „Introducere în opera lui Ion Pillat“ (Editura „Minerva“, Bucureşti, 1980). Volumul a fost urmat de alte cărţi din sfera criticii literare: „Scene din viaţa imaginară“ (1982) şi „Voluptatea labirintului“ (1995), „Întâiul Eminescu“ (1999).

În domeniul exegezelor eminesciene, Cristian Livescu publică în 2005 volumul „Poemele Ondinei – Caietul vienez şi alte poezii“, ediţie care, aşa cum remarca acelaşi Constantin Tomşa, „a constituit un eveniment editorial inedit“.

Iubitor al sportului, Cristian Livescu nu s-a limitat doar să scrie despre acest domeniu. Astfel, în anul 1970, participă, în echipa României, la Campionatul Mondial de Schi al Jurnaliştilor de la Verbier, Villars, Lausanne.

După 1990, ocupă funcţia de consilier la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Neamţ, funcţie în care, pe lângă diverse activităţi, realizează în 1993, pentru Ministerul Culturii, lucrarea „Contribuţii la tipologia culturală a ţinutului Neamț. Trei proiecte culturale: «Universul culturii nemţene», «Kogaion» şi «Serbările Ceahlăului»“, lucrare pentru care primește Premiul „Asachi“.

Devenit, în 26 decembrie 1989, membru al Uniunii Scriitorilor România, va îndeplini în această prestigioasă instituţie literară naţională diferite funcţii: membru în Consiliul Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (între 1996 şi 2001); preşedinte al Reprezentanţei Neamţ a Uniunii Scriitorilor, învestit de Laurenţiu Ulici (1997 – 2004); preşedinte al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ, din martie 1990; membru permanent  şi preşedinte (în 1997, 2001 şi 2007) al Juriului de Premiere al Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor; membru al Juriului Naţional pentru Acordarea Premiilor „Soroş“ (1996); membru al Juriului Naţional pentru Acordarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din România (2001); membru permanent al Juriului Concursului Naţional de Poezie pentru Debut în volum „Aurel Dumitraşcu“ (din 1994). Din noiembrie 2002, este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Critică. A prezentat câteva sute de vernisaje şi lansări de carte, fiind membru al juriului Bienalei „Lascăr Vorel“.

O altă latură a complexei sale personalităţi este cea de editor decarte. Astfel, este director-fondator şi consilier editorial al Editurii „Crigarux“ din Piatra Neamţ, înscrisă din anul 2000 în Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România. În acelaşi timp, este redactor-asociat la revista „Convorbiri literare“ din Iaşi, scriind cronică literară permanentă (critica criticii – între 1996 şi 2000 şi critica poeziei – după 2003). Începând cu anul 2000, este redactor-şef, al revistei „Antiteze“, publicaţie culturală care apare sub egida Societăţii Scriitorilor din Neamţ.

În aceste rânduri, am încercat o scurtă prezentare a unei personalităţi literare şi culturale a judeţului Neamţ – Cristian Livescu – despre care se poate scrie o carte (aşa cum a făcut-o, de exemplu, Constantin Tomşa – „Cristian Livescu sau Viaţa interioară şi secretă a imaginii – eseu grafic“, Editura „Cetatea Doamnei“, Piatra-Neamţ, 2005).

La aniversarea vârstei de 65 de ani, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ îi urează lui Cristian Livescu: LA MULŢI ANI, cu sănătate! 

Autor articol: Valentin ANDREI

by Carmen Saeculare

LA MULȚI ANI, PAUL CHIRIBUȚĂ! - PIETREANUL ACTOR ȘI PROFESOR APRECIAT ÎN ÎNTREAGA EUROPĂ

S-a născut pe 6 decembrie 1949, la Buhuși. A absolvit Liceul „Petru Rareș“ din Piatra-Neamț, iar în 1972 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București, ca șef de promoție, magistru fiindu-i Ion Cojar.

A fost angajat imediat de Teatrului Tineretului Piatra-Neamț și a debutat „în străinătate“: „«Harap-Alb» era în turneul în Danemarca. Eu am intrat doar pentru că unul dintre colegii mei n-a primit viză și am plecat eu în locul lui. Jucam ursul și cerbul, două roluri mici“, a povestit actorul.

Pe scena T. T. a jucat pentru prima oară în rolul Karandaşov din „Valentin și Valentina“, un spectacol pus în scenă de Gabriel Negri pentru tinerii absolvenți. „Aveam cinci premiere pe stagiune și acest fapt a reprezentat una din marile noastre șanse, să poți să joci imediat după ce termini facultatea, pentru că în școală nu apuci să așezi totul“.

Vreme de aproape două decenii avea să facă performanță artistică la Piatra-Neamț, împărțind scândura scenei cu actori precum Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Ana Ciontea, Gelu Nițu, Mariana Buruiană, Cornel Nicoară, Corneliu-Dan Borcia, Rozina Cambos, Ion Muscă, Constantin Ghenescu, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Claudiu Istodor, Virginia Rogin, Alexandru Lazăr, Raluca Zamfirescu, Boris Petroff, Constantin Cojocaru, Eugen Apostol, Eugenia Balaure, Nina Zăinescu, Dragoș Pâslaru, Răzvan Ionescu.

A creat o sumedenie de „măști“ în spectacole precum: „Nastratin Hogea“, de Mircea Florian (regia, Zoe Anghel Stanca), „Inimă rece“, de Eduard Covali, (regia, Sanda Manu), „Ziger zager“, de Peter Terson (regia, Cornel Todea), „Romeo și Julieta“, de Shakespeare (regia, Silviu Purcărete),  „Matca“, de Marin Sorescu, care semna și regia, „Tinerețe fără bătrânețe“ (regia, Cătălina Buzoianu), „Slugă la doi stăpâni“, de Goldoni (regia, Iulian Vișa),  „Răfuiala“, de Philip Massinger (regia, Alexandru Dabija), „Muntele“, de D.R. Popescu (regia, Emil Mandric), „Nevestele vesele din Windsor“, de Shakespeare (regia, Alexandru Tocilescu),  „Trei surori“, de Cehov (regia, Emil Mandric), „Mihai Viteazul“, de Emil Mandric și Paul Findrihan (regia, Alexandru Dabija), „Îmblânzirea scorpiei“, de Shakespeare (regia, Iulian Vișa).

După 1990, Paul Chiribuță desfășoară o bogată activitate în domeniul pedagogiei artei teatrale. Astfel, între 1997 și 2008, activează în Franța ca profesor și director pedagogic la Academie de Théâtre du Limousin. În țară, este asistent, apoi lector universitar la I.A.T.C., iar între 2012 și 2015, conferențiar la Catedra actorului.

Este membru UNITER. În 2008, a dobândit titlul de Doctor în Arta actorului, la UNATC, instituție de învățământ superior la care, o vreme, a fost decan.

În Franța i-a fost decernat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres.

Actualmente, este angajat al Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploiești.

Prezent la Piatra-Neamț, în septembrie 2022, ca invitat special (alături de actrița Coca Bloos) la Ziua Editurii „Nona“ în cadrul ediției a XII-a a Târgului de carte „Libris“, Paul Chiribuță s-a referit la volumul proaspăt lansat, „Festivalul de Teatru Piatra-Neamț, 1969-2019“. În același timp, aflându-se în fața unui public care, acum câteva decenii, era prezent la fiecare spectacol al Teatrului Tineretului, actorul a făcut mărturisiri de suflet, rememorând anii de glorie ai instituției teatrale pietrene. „Piatra-Neamț este orașul meu, în care am crescut și m-am format. Cartea este importantă pentru acest peisaj cultural din Piatra, care a fost întotdeauna alimentat de oameni care au știu să creeze un climat propice performanței, pentru că performanță este ceea ce s-a întâmplat la Teatrul Tineretului în acei ani. Vreme de douăzeci și cinci de ani, Teatrul Tineretului a fost o locomotivă a teatrului românesc. Cu Teatrul Tineretului am fost prezenți la marile festivaluri europene care se desfășurau la vremea aceea. Dar, mai ales, am fost și organizatori ai acestui Festival de teatru care a fost cel mai important festival care se desfășura în România. Piatra era un oraș mai departe de București și, deci, mai departe de ochiul vigilent al cenzurii, fapt care a făcut posibil ca aici și nu în altă parte să se întâmple debutul lui Andrei Șerban, spectacole ale lui Penciulescu sau Andrei Șerban. Cartea reușește să aducă mărturie clară despre această epocă formidabilă pe care T.T. a traversat-o. (…) Mi-aduc aminte cu mare plăcere de vremea evocată și de colega Bloos, de barul «La șase sași», din subsolul teatrului, loc considerat drept spiritul viu al teatrului, în care puteai rămâne doar atâta vreme cât îi puteai pronunța corect numele. Era locul în care se întâmpla ca pe la unu noaptea să ne întrerupem și să urcăm pe scenă pentru a relua unele fragmente ale spectacolelor pe care le pregăteam. Cartea, mărturie a unei epoci minunate, vine să demonstreze ceea ce Penciulescu numea «soliditatea efemerului». Rămânem în memoria oamenilor chiar dacă nu existăm decât în acea clipă, pe scenă. (…) Vă doresc să apucați vremurile în care actuala formă a Festivalului să devină la fel de importantă cum a fost cea prezentată în această carte.“

La finalul prezentării monografiei „Festivalul de Teatru Piatra-Neamț, 1969-2019“, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare“ Neamț, printr-un scurt moment aniversar, l-a omagiat pe actorul Paul Chiribuță la împlinirea a cinci decenii de activitate teatrală.

by Carmen Saeculare

IOANA MIHAELA BALABAN – TALENTATA POETĂ CU DESTIN TRAGIC

La sfârșitul anilor ’80, în cadrul
cenaclului literar din Piatra-Neamț impresiona o
adolescentă. Născută la 15 Decembrie 1972, elevă a Școlii Generale nr. 3 și,
ulterior, ale Liceelor Industrial nr. 1 (treapta întâi) și „Calistrat Hogaș” (treapta a
doua), Ioana Mihaela Balaban se dovedea o fire sensibilă și o foarte talentată
poetă. Doar că destinul nu avea să îi fie aliat.  În prima zi a lui Făurar din anul 1991, pe
când se pregătea de examenulde Bacalaureat, adolescent poetă trecea în
Eternitate. Au rămas în urmă-i poezii pe care le-a simțit, gândit și scris. La
opt ani de la dispariție, mama sa a tipărit, la Editua Nona, placheta
intitulată „Semne de întrebare”.

La momentul lansării, în Februarie 1999,
omul de cultură Lucian Strochi avea să menționeze: „Ce se poate scrie despre o
poetă care, atinsă de aripa eternităţii, va avea mereu doar optsprezece ani?
Urmele ei pe zăpada timpului sunt propriile sale poezii, uneori scurte,
dramatice, profunde, alteori mai ample. Volumul iese din tiparele unui graţios
şi intim volum de familie, reuşind să-şi fie suficient sieşi, aşa cum un semn
de întrebare pune în paranteză un întreg univers.”

Mai apoi, Ioana Mihaela Balaban avea să fie inclusă, de regretatul profesor
Emil Bucureșteanu, în antologia „Poeți nemțeni”.

AICI

În această clipă
Vreau să mă lăsați în pace.
Timpul cu a lui aripă
Trecea pe deasupra mea
Fără să mă atingă.
Eu stau AICI.
Într-un prezent nedefinit.
Nesfârșit.
Dacă îmi spuneți un singur cuvânt
Intru în timpul vostru,
Părăsesc acest Aici nesfârșit
Și merg mai departe
Pe aripa care trece deocamdată pe
Deasupra mea
Fără să mă atingă.
Poate că ajung în viitor
Ceea ce nu-mi va conveni.
Nici mie, nici vouă.
(12 iunie 1987)

by Carmen Saeculare

LA MULȚI ANI, PAUL CHIRIBUȚĂ! PIETREANUL ACTOR ȘI PROFESOR APRECIAT ÎN ÎNTREAGA EUROPĂ

S-a născut pe 6 decembrie 1949, la Buhuși. A absolvit Liceul „Petru Rareș”
din Piatra-Neamț, iar apoi, în 1972, I. A. T. C., ca șef de promoție, magistru
fiindu-i Ion Cojar.

A fost angajat imediat de Teatrului Tineretului. Aici, debutează… în
străinătate: „«Harap-Alb» era în turneul în Danemarca. Eu am intrat
doar pentru că unul dintre colegii mei n-a primit viză și am plecat eu în locul
lui. Jucam
ursul și cerbul, două roluri mici.”

Pe scena T. T. a jucat pentru prima oară
în rolul Karandaşov din „Valentin și Valentina”, un spectacol pus în scenă de
Gabriel Negri pentru tinerii absolvenți. „Aveam cinci premiere pe stagiune și
acest fapt a reprezentat una din marile noastre șanse, să poți să joci imediat
după ce termini facultatea, pentru că în școală nu apuci să așezi totul.”

Vreme de aproape două decenii avea să
facă performanță artistică la Piatra-Neamț, împărțind scândura scenei cu actori
precum Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Ana Ciontea, Gelu Nițu, Mariana
Buruiană, Cornel Nicoară, Corneliu-Dan Borcia, Rozina Cambos, Ion Muscă,
Constantin Ghenescu, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Claudiu Istodor, Virginia
Rogin, Alexandru Lazăr, Raluca Zamfirescu, Boris Petroff, Constantin Cojocaru,
Eugen Apostol, Eugenia Balaure, Nina Zăinescu, Dragoș Pâslaru, Răzvan Ionescu.

A creat o sumedenie de „măști” în
spectacole precum: „Nastratin Hogea”, de Mircea Florian (regia, Zoe Anghel
Stanca), „Inimă rece”, de Eduard Covali, (regia, Sanda Manu), „Ziger zager”, de
Peter Terson (regia, Cornel Todea), „Romeo și Julieta”, de Shakespeare (regia,
Silviu Purcărete),  „Matca”, de Marin Sorescu, care semna și regia,
„Tinerețe fără bătrânețe” (regia, Cătălina Buzoianu), „Slugă la doi străpâni”,
de Goldoni (regia, Iulian Vișa),  „Răfuiala”, de Philip Massinger (regia,
Alexandru Dabija), „Muntele”, de D. R. Popescu (regia, Emil Mandric),
„Nevestele vesele din Windsor”, de Shakespeare (regia, Alexandru
Tocilescu),  „Trei surori”, de Cehov (regia, Emil Mandric), „Mihai
Viteazu”, de Emil Mandric și Paul Findrihan (regia, Alexandru Dabija),
„Îmblânzirea scorpiei”, de Shakespeare (regia, Iulian Vișa).

După 1990, Paul Chiribuță desfășoară o
bogată activitate în domeniul pedagogiei artei teatrale. Astfel, între 1997 și
2008, activează în Franța ca Profesor și Director pedagogic la Academie de
Théâtre du Limousin. În țară, este asistent, apoi lector universitar la I.
A. T. C., iar între 2012 și 2015, Conferențiar la Catedra actorului.

Este membru UNITER. În 2008, a dobândit
titlul de Doctor în Arta actorului, la UNATC, instituție de învățământ superior
la care, o vreme, a fost Decan.

În Franța i-a fost decernat titlul de Chevalier
de l’Ordre des Arts et des Lettres.

Actualmente, este angajat al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești.

Prezent la Piatra-Neamț, în septembrie 2022, ca invitat special (alături de
actrița Coca Bloos) la Ziua Editurii Nona în cadrul ediției a XII-a a Târgului
de carte „Libris”, Paul Chiribuță s-a referit la volumul proaspăt lansat, „Festivalul de Teatru Piatra-Neamț, 1969-2019”.
În același timp, aflându-se în fața unui public care, acum câteva decenii, era
prezent la fiecare spectacol al Teatrului Tineretului, actorul a făcut
mărturisiri de suflet, rememorând anii de glorie ai instituției teatrale
pietrene. „Piatra-Neamț este orașul meu, în care am
crescut și m-am format. Cartea este importantă pentru acest peisaj cultural din
Piatra, care a fost întotdeauna alimentat de oameni care au știu să creeze un
climat propice performanței, pentru că performanță este ceea ce s-a întâmplat
la Teatrul Tineretului în acei ani. Vreme de douăzeci și cinci de ani, Teatrul Tineretului a
fost o locomotivă a teatrului românesc. Cu Teatrul Tineretului am fost prezenți
la marile festivaluri europene care se desfășurau la vremea aceea. Dar, mai
ales, am fost și organizatori ai acestui Festival de teatru care a fost cel mai
important festival care se desfășura în România. Piatra era un oraș mai departe
de București și, deci, mai departe de ochiul vigilent al cenzurii, fapt care a
făcut posibil ca aici și nu în altă parte să se întâmple debutul lui Andrei
Șerban, spectacole ale lui Penciulescu sau Andrei Șerban. Cartea reușește să
aducă mărturie clară despre această epocă formidabilă pe care T.T. a traversat-o.
(…) Mi-aduc aminte cu mare plăcere de vremea evocată și de colega Bloos, de
barul «La șase sași», din subsolul teatrului, loc considerat drept spiritul viu
al teatrului, în care puteai rămâne doar atâta vreme cât îi puteai pronunța
corect numele. Era locul în care se întâmpla ca pe la unu noaptea să ne
întrerupem și să urcăm pe scenă pentru a relua unele fragmente ale
spectacolelor pe care le pregăteam. Cartea, mărturie a unei epoci minunate,
vine să demonstreze ceea ce Penciulescu numea «soliditatea efemerului». Rămânem
în memoria oamenilor chiar dacă nu existăm decât în acea clipă, pe scenă. (…)
Vă doresc să apucați vremurile în care actuala formă a Festivalului să devină
la fel de importantă cum a fost cea prezentată în această carte.”

La
finalul prezentării monografiei „Festivalul
de Teatru Piatra-Neamț, 1969-2019”, Centrul pentru Cultură și Arte
„Carmen Saeculare“ Neamț, printr-un scurt moment aniversar, l-a omagiat pe
actorul Paul Chiribuță la împlinirea a cinci decenii de activitate teatrală.

Surse foto: Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț,
Teatrul Tineretului și publicațiile Dor de Neamț, Revista Apostolul.

by Carmen Saeculare

LA MULŢI ANI, PAUL CHIRIBUŢĂ!

Astăzi îl sărbătorim pe actorul Paul Chiribuţă.
Actor de teatru şi film apreciat în egală măsură de public şi critică, domnia
sa se dovedeşte  a fi şi un bun pedagog,
păstorind, în ultimele trei decenii, câteva generaţii de tineri actori.

Paul
Chiribuţă s-a născut pe 6 decembrie 1949, la Buhuşi. După absolvirea I. A. T. C.
Bucureşti (1972), a fost repartizat la Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ, unde a
debutat în spectacolul „Harap-Alb”. A interpretat numeroase roluri în spectacolele
montate la T. T.: „Nastratin Hogea”, „Farsa jupânului Pathelin”,
„Zigger-Zagger”, „Valea Râsului”, „Romeo şi Julieta”, „Slugă la doi stăpâni”,
„Nevestele vesele din Windsor”, „O noapte furtunoasă”, „Dragonul”.

În 1984, s-a transferat la Teatrul „Bulandra” din
Bucureşti.

Din 1994, este consilier al Fundaţiei „Tofan”.

În 1996,
a fost numit de Silviu Purcărete director al Şcolii de
Actori din Limoges, Franţa. 

Sursă de
documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”,
editurile Crigarux şi Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2014.

Explicaţie
foto: Coca Bloos şi Paul Chiribuţă în spectacolul
"Muştele", de Jean-Paul Sartre, regia – Laurenţiu Ulici, Teatrul
Tineretului, 1982.

Sursa
fotografiei: www.teatrultineretului.ro 

by Carmen Saeculare