CREDINŢE POPULARE – PASĂREA-SUFLET

Pasărea-suflet este o reprezentare plastică a sufletului mortului pe stâlpii şi pe crucile din unele cimitire, redată în întregime sau parţial, prin cioplire, traforare şi pictură. La confluenţa Jiului cu Dunărea, pasărea sculptată, traforată sau pictată pe cruce este redată în zbor descendent, orientată spre pântecele Pământului, reşedinţa zeiţei-mamă neolitice. Dar, în cele mai multe cimitire din Oltenia şi din alte zone ale României, două scânduri unite în unghi isoscel desenează împreună cu stâlpul propriu-zis o săgeată orientată spre cer. Privite de sus, crucile-săgeţi din cimitire par a fi stoluri de păsări grupate pe familii şi pe spiţe de neam precum oamenii în vatra satului.

Spre deosebire de pasărea-suflet în zbor ascendent sau descendendent din cimitirele de la Sud de Carpaţi, în unele sate din sudul Transilvaniei apar una sau două păsări sculptate, vopsite în negru sau albastru, care se odihnesc în vârful crucii, pe braţele ei sau pe o stinghie bătută perpendicular în bradul de înmormântare împlântat lângă cruce.

Pasărea-suflet, arhetip obişnuit în plastica populară, apare sculptată în lemn, pictată pe ceramică, încondeiată pe ouă, cusută pe ţesături.