Deși creștinismul a asociat porcul necumpătării și lăcomiei, pentru comunitățile arhaice acest animal, mai ales prin sângele său, constituia unul dintre cele mai importante ajutoare întru revigorarea Sfântului Soare. Începând cu echinocțiul de toamnă, oamenii observau cum astrul ceresc intra într-un aparent proces de disparițe, consecința directă fiind micșorarea zilei și răcirea timpului. Românii din vechime credeau că trebuie să intervină în ajutorul Soarelui înainte ca acesta să dispară, momentul hotărâtor pentru acest ajutor fiind plasat în preajma solstițiului de iarnă, atunci când este parcursă cea mai scurtă zi din an.

Încă de pe vremea Romanilor, Soarele era ajutat prin sacrificarea porcilor, în cinstea Zeului Saturn. Sângele acestor animale, se credea, va întări astrul solar, slăbit de efortul depus de-a lungul anului.

Așadar, porcul sacrificat ritual la Ignat nu era altceva decât o întruchipare zoomorfă a Soarelui.

(etnograf Marcel LUTIC, „Timpul sacru. Sărbătorile de altădatăˮ,

Ediția a III-a, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2022)

Sursă foto: romaniatv.