SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEŞTI – ANA-FOCA ŞI COSMADINUL (1 A LUI CUPTOR)

Luna a şaptea a calendarului este dedicată lui Iulius Caesar, reformatorul unui calendar roman care cuprindea zece luni. Iulie este perioada când se înregistrează cele mai ridicate temperaturi, se coc şi se recoltează lanurile de grâu, motive pentru care poporul a numit-o şi luna lui Cuptor. Calendarul popular cuprinde mai multe sărbători şi obiceiuri dedicate secerişului şi forţelor naturii care pot deveni potrivnice omului, cum ar fi furtuni, grindină, trăsnete, incendii, secetă. Pentru a le preîntâmpina şi a le micşora efectele, omul apela la reprezentări mitice celebrate în cursul acestei luni: Cosmadinul, Ana-Foca, Pricupul, Panteliile, Ciurica, Circovii de Vară, Macrina, Sântilie, Ilie-Pălie, Foca, Opârlia, Sf. Ana, Pantelimon, Pintilie Călătorul. în anii secetoşi, la acestea se adăugau Paparuda şi Caloianul.

ANA-FOCA

Sărbătoarea Ana-Foca, prăznuită în prima zi a lui Cuptor, poartă numele sărbătorilor Adormirea Sfintei Ana (25 iulie) şi a Sfântului Mucenic Foca (23 iulie) din Calendarul bisericesc. Aducătoare de arşiţe solare care pârjolesc şi usucă recoltele, în special viţa-de-vie, Ana-Foca este o reprezentare mitică atestată de etnografi în Transilvania şi Banat.

COSMADINUL

Pe vremuri, prima zi a lunii lui Cuptor era ţinută pentru a fi feriţi oamenii de boli. De ce tocmai pentru acest lucru? Simplu, în această zi biserica creştină come­morează amintirea a doi importanţi sfinţi, e vorba de Cosma şi Damian.

Aceşti doi medici creştini, trăitori în veacul al V-lea, erau numiţi în popor Sfinţii doctori, Doftorii fără de arginţi sau Doftorii fără de parale; se spune că umblau, cât era ziua de mare, pe la oamenii bolnavi, îi tămăduiau şi nu le luau nici un fel de plată, acest fapt explicând, dacă mai era nevoie, supranumele lor.

În Occident, până azi, cei doi sfinţi sunt consideraţi patronii bărbierilor şi chirurgilor. În spaţiul est-european, mai ales în Bulgaria, Grecia, Serbia şi România, ziua lor era ţinută cu mare stricteţe, fiind socotită un timp ritual extrem de favorabil pentru practicile de medicină populară. Astfel, numele celor doi sfinţi erau invocate mai ales în descântecele de lingoare sau lungoare (febră tifoidă) şi în cele de boala sau răul copiilor (epilepsie). Spre exemplifi­care, redăm începutul unui descântec de lingoare din Bucovina: „Amin! Amin!/Cosmă, Dămian!/Unde purcezi,/Codrii ciuntezi,/Toate fântănele,/ Toate izvoarele,/De mâluri,/Şi de gloduri/Să le curăţeşti,/Să le limpezeşti,/Lungoarea s-o izgoneşti”.