SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEŞTI – BOBOTEAZA

Începând numărătoarea zilelor de la Anul Nou, 6 ianuarie este creaţia biblică a omului. Pornind de la acest mit biblic al creaţiei omului de către Dumnezeu, Părinţii Bisericii creştine au fixat dubla naştere a Pruncului Iisus: fizică şi spirituală (Botezul). Comasarea celor două mari evenimente creştine într-o singură zi, logică din punctul de vedere al noii credinţe, a devenit, cu timpul, sursă de neînţelegere şi confuzie pentru credincioşi. În această situaţie, teologii au găsit o soluţie de compromis: au păstrat data de 6 ianuarie pentru Botezul Domnului Iisus şi au devansat naşterea fizică cu două săptămâni, pe 25 decembrie, unde se celebra, pe atunci, moartea şi naşterea zeului iranian Mithra şi a celui carpato-dunărean Crăciun.

Translaţia datei Naşterii Domnului peste Anul Nou roman, prăznuit la Calendele lui Ianuarie (1 ianuarie) şi suprapunerea acestui eveniment creştin peste ziua de celebrare a zeilor amintiţi avea să producă un amestec greu de descifrat astăzi al sărbătorilor şi obiceiurilor creştine cu cele precreştine.

În Calendarul popular, ziua de Bobotează cuprinde elemente specifice sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou: local, se colindă; se fac şi se prind farmecele şi descântecele; se află ursitul; se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an; se crede că se deschide Cerul şi vorbesc animalele, ard comorile.

O pondere deosebită o deţin însă actele rituale şi practicile magice de profilaxie şi purificare. La riturile creştine de sfinţire a apei (agheasma), la umblatul cu botezul şi aruncarea crucii în apă de către preoţi, poporul a adăugat altele noi: spălatul sau scufundarea rituală a oamenilor în apa râurilor sau lacurilor; împuşcături, strigături (Chiraleisa în nord-vestul Transilvaniei) şi producere de zgomote; aprinderea focurilor (Ardeasca în Bucovina); împrăştierea substanţelor urât mirositoare; afumarea oamenilor, vitelor şi anexelor gospodăreşti; încuratul cailor.

La această teribilă ofensivă împotriva spiritelor rele sar în ajutorul oamenilor lupii, singurele vietăţi care văd diavolii, îi aleargă şi îi sfâşie cu dinţii. De frica lupilor, dracii săreau în ape şi, după ei, bărbaţii curajoşi. Preoţii sfinţeau apele cu agheasmă şi aruncau crucea.

O practică interesantă de purificare şi alungare a spiritelor malefice este alergatul sau încuratul cailor. O dată pe an, la Bobotează, cei doi rivali calendaristici, lupul şi calul, primul stăpân peste iarnă, al doilea peste vară, luptă pentru o cauză comună: izgonirea diavolului.

Alimentele rituale specifice zilei de Bobotează sunt piftia şi grâul fiert. (Ion Ghinoiu)