Reprezentarea mitică feminină stăpână a apelor, care se face văzută şi simţită numai pe timp de noapte, este numită Ştima Apei. Aceasta ar fi o femeie rece care stă în apă, având nişte sâni imenşi pe care îi dă pe spate. Este înaltă şi îmbrăcată în alb. Poate să apară şi ca sirenă: jumătate femeie şi jumătate peşte.

Pe vreme rea şi în nopţile cu lună iese la suprafaţa apei, se scaldă, se scutură şi umblă pe uliţele satului ca un nor: „Dacă-i dai pace, nu zice la nimeni nimica, dar de nu, te muţeşte, te sluţeşte. Umblă până la miezul nopţii, când încep cocoşii a cânta. Ea trage pe om la înec zicând: «Ceasul a sosit,/ Omul n-a venit!»” (Moldova, Bucovina).

Fiicele Ştimei Apelor curgătoare sau stătătoare se numesc Fetele de Apă. Partea de sus a corpului lor este femeie cu părul despletit, partea de jos este coadă de peşte. Cu aripi albe în loc de mâini, Fetele de Apă sunt neîntrecute în frumuseţe. (Ion Ghinoiu)