Căutând să acopere, pe parcursul celor șapte zile de Festival, o arie cât mai largă a genurilor muzicale, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț, organizatorul Vacanțelor Muzicale, a dedicat, în fiecare dintre ultimele cincisprezece ediții, o seară muzicii pop, sub diferitele ei înfățișări: pop simplu, pop-rock, ori pop simfonic. Pentru ediția 51, invitații acestei secțiuni sunt membrii celebrei trupe HOLOGRAF.

 

Vineri, 10 iulie 2026, Platoul Curții Domnești, ora 21:00

CONCERT HOLOGRAF

 

HOLOGRAF

HOLOGRAF

Un grup de tineri studenți entuziaști și uniți de aceeași pasiune, pun bazele unui grup de muzică rock, în cadrul Politehnicii din București. Se întâmpla în 1977, iar aceștia erau: Mihai Pocorschi (chitară și voce), Cristian Lesciuc (chitară), Dan Ionescu (chitară), Eugen Sonia (bass), Lucian Rusu (tobe) și Ștefan Rădescu (voce).

În timpul unor cursuri de optică, în cadrul studiilor legate de crearea imaginilor holografice, Mihai Pocorschi „inventează” numele formației, imaginându-și o mașină de visuri. Așa s-a născut HOLOGRAF.

De atunci, Holograf devine una dintre cele mai de succes trupe din România, fiecare dintre albumele editate conținând câteva cântece care au ajuns, în timp, hit-uri.

Prima schimbare se realizează la finalul anului 1977, când toboșarul Lucian Rusu este înlocuit cu Ionel „Boris” Petrof.

1978 este anul care determină mișcări semnificative în componența grupului, dar și în modul de abordare a vieții artistice de către toți membrii formației. Plecarea lui Cristian Lesciuc, Dan Ionescu și Ionel Petrof face loc unor tineri instrumentiști de excepție în cadrul formației. Astfel, se alătură formației tinerii absolvenți Antonio „Tino” Furtună (clape), Emilian „Edi” Petroșel (tobe) și Cornel Stănescu (chitară și voce).

În același an, formația Holograf devine formație liber-profesionista cu acte în regulă, în sensul în care toți membrii formației devin artiști profesioniști. Primul spectacol al formației profesioniste Holograf are loc în primăvara anului 1979, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Pitești.

În 1981, plecarea lui Eugen Sonia îl aduce alături, la bass, pe George „Gică” Petrineanu. Un an mai târziu, solistul vocal Ștefan Rădescu, alături de Cornel Stănescu (chitară) și George Petrineanu (bass), decide să părăsesca formația. Gabriel Cotabița (voce), Sorin Ciobanu (chitară) și Nikos Temistocle (bass) se alătura proiectului, în 1983.

În 1984, Nikos Temistocle se retrage la Craiova, lăsându-i loc lui Mihai „Marty” Pospescu la bass. Tot în aceeași perioadă și Sorin Ciobanu renunță la colaborarea cu formația.

În 1985, înaite de plecarea într-un turneu în Uniunea Sovietică, Gabriel Cotabiță nu primește viza de intrare în URSS, fapt pentru care, în lipsa unui solist vocal și forțați de situație, Marty Popescu apelează la ajutorul lui Dan Bittman (de la Domino) pentru a putea pleca în turneu.

În 1986, retragerea lui Mihai Pocorschi, îl aduce alături pe Ioan „Nuțu” Olteanu (chitară) de la Iris.

În 1987, Mihai „Marty” Popescu rămâne în Germania, lăsând liber locul de basist.

Este pentru prima dată când se realizează concurs pentru ocuparea postului rămas vacant. Acesta va fi ocupat de Iulian „Mugurel” Vrabete, basist și backing vocal.

În 1990, Ioan „Nuțu” Olteanu se stabilește în Regatul Țărilor de Jos (Olanda), iar în locul său vine Florin Ochescu.

Anul 1993 vine cu o briză tânără de aer de pe meleagurile litoralului, când Romeo Dediu îl înlocuiește, la chitară, pe Florin Ochescu.