Carmen Saeculare

OMAGIU ADUS MEMORIEI PICTORULUI PIETREAN NICOLAE MILORD

Unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici ai judeţului Neamţ a fost Nicolae Milord. A făcut parte, alături de C. D. Stahi, Aurel Băeşu, Iulia Hălăucescu şi Petru Petrescu, din pleiada marilor pictori nemţeni care au imortalizat urbea pietreană şi împrejurimile şi au adus faimă ţinutului.

Despre Nicolae Milord, Valentin Ciucă se exprimă astfel: Personaj pitoresc şi discret, Nicolae Milord, amintea concitadinilor, prin vestimentaţie şi comportament, de perioada interbelică. Era amabil şi capricios, elegant cu măsură, purta permament la gât o lavalieră asortată costumului, mereu acelaşi. Îl enerva la culme apariţia unor noi generaţii de artişti pregătiţi pe sponci de profesori modeşti. Instrucţia sa artistică, riguroasă şi marcată de autoritatea unor mari pictori, l-a stimulat adesea, dar l-a şi timorat uneori. Ambiţia de a-şi depăşi maeştrii ieşeni a rămas doar o iluzie, chiar dacă pictura sa a onorat statutul profesionist al unui pictor aplicat, capabil să sugereze prin artă sentimentele cele mai alese. A pictat peisaje, îndeosebi din spaţiul citadin nemţean şi a ieşit uneori la lucru în plein air. Elabora atent, analiza efectele de lumină, măsura continuu ca un geometru şi stabilea proporţiile adecvate. Cel mai mult a lucrat cu cuţitul de paletă şi, de aceea, impresia de forţă şi tensiune a imaginii este irepresibilă. Florile anotimpurilor  şi-au găsit în pictor un admirator tandru şi generos. Nu a distrus corola de lumini a lumii, ci a identificat-o în universul  culorilor sale, în armoniile personale în care credea. Nu cultiva prieteniile artistice făţarnice şi s-a mulţumit doar cu statutul de Don Quijote de Piatra-Neamţ, admirat de unii, ignorat de alţii.

În ideea de a-l omagia an de an pe artistul plastic Nicolae Milord şi de a-i perpetua memoria şi în plan naţional, începând din anul 2017, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ organizează Concursul naţional de arte plastice „Nicolae Milord”, competiţie destinată cursanţilor din toate Şcolile Populare de Artă din ţară.

 Nicolae Milord s-a născut la 11 noiembrie 1909, la Piatra-Neamţ, loc în care şaptezeci şi nouă de ani mai târziu avea să treacă în eternitate, la 10 mai 1988. Şi-a început educaţia pe plaiurile natale, absolvind Liceul „Petru Rareş”, pentru ca apoi să urmeze cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, avându-l coleg pe Corneliu Baba, iar ca maeştri la catedră pe Jean Leon Cosmovici, Gheorghe Popovici, Octav Băncilă şi Ştefan Dimitrescu. A fost discipol al lui Aurel Băeşu.

Anului debutului său pe simeze a fost 1937, atunci când a participat la o expoziţie colectivă. Tot în 1937 are şi o primă „personală” la Piatra-Neamţ, fapt pe care îl va mai repeta în 1967, 1970 şi 1980. Trecând prin perioade tulburi, războiul al doilea mondial şi întreaga perioadă comunistă, Nicolae Milord a avut parte, în cadrul activităţii sale artistice, numai de expuneri în ţară, Bacău, Iaşi, Botoşani, Bucureşti fiind oraşele unde creaţiile sale au putut fi văzute cu predilecţie.

În 1957 a primit Premiul pentru pictură a regiunii Bacău. A fost decorat cu Medalia „a XXV-a Aniversare a Eliberării Patriei”.

Timp de cincisprezece ani a condus Cenaclul de artă plastică de la Piatra-Neamţ.

Lucrările sale se găsesc în numeroase colecţii muzeale şi particulare.

A trecut Marele Prag în ziua de 10 mai 1988, la Piatra-NEamţ, fiind înhumat la cimitrul local „Eternitatea”.

by Carmen Saeculare

Scriitori cu activitate literară în Ținutul Neamț MIHAIL SADOVEANU – CEAHLĂUL LITERATURII ROMÂNE

Impozant atât ca fizic, dar, mai ales, prin operă, Mihail Sadoveanu este văzut și astăzi drept „Ceahlăul literaturii române”, așa cum la denumit pentru posteritate Geo Bogza. Despre personalitatea sa s-a scris mult și divers. Am ales să reținem câteva gânduri ale lui Eugen Lovinescu, așa cum au fost ele transcrise de Constantin Tomșa în impresionanta lucrare „Un dicționar al literaturii din Județul Neamț. De la copiști la suprarealiști (secolul al XV-lea – 2012)” (Editurile Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014):

„Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră. Senzaţia vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era şi normal ca scriitorul să procedeze prin descripţie; nu este , în adevăr, colţ al Moldovei de Sus care să nu fi înmărmurit într-o pagină a operei sale. Dispariţia nu-i însă pur picturală, ci-i şi umanizată; cântă munţii şi pădurile, cântă izvoarele şi câmpiile, cântă imobilitatea naturii moldoveneşti în emoţia succesivă a acestui animator, care pe lângă culoare are vibraţie, pe lângă senzaţie are şi fluiditatea armonică şi ritmică a expresiei.”

Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, în orașul Paşcani. Este considerat cel mai mare prozator român din toate timpurile, cu o operă literară impresionantă, prin vastitate, varietate şi profunzime, fiind supranumit şi Ceahlăul Literaturii Române. A deţinut mai multe funcţii publice înainte şi după cel de Al Doilea Război Mondial: inspector al cercurilor culturale săteşti şi al bibliotecilor populare, director al Teatrului Naţional din Iaşi (1910), preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1947), preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1949). A primit Premiul „Lenin” pentru Pace (1961).

Nu vom insista asupra vieţii şi operei lui Mihail Sadoveanu, ci mai mult asupra unor aspecte referitoare la şederea sa în Judeţul Neamţ, rămase în pagini uitate de reviste, mai puţin cunoscute, şi vom alcătui o bibliografie a operei sale. Astfel că, în cele ce urmează, reproducem câteva fragmente din articolele unor oameni de cultură din Neamţ:

• Marcel Dragotescu: „[...] Aici în dangătele de clopot ale Mănăstirii Neamţ şi Vovideniei, Mihail Sadoveanu a sorbit cu nesaţ şi duioşie ultimele picături din cupa vieţii sale. Şi tot aici ar fi vrut să afle loc de odihnă veşnică, să stea la sfat cu voievozii şi vlădicii veacurilor trecute, cu oastea eroilor săi, şi să- şi sfinţească osemintele cu istoria acestui pământ. [...] prin 1969, când în viaţa spirituală a Judeţului Neamţ apăruse «Sadoveniana» ca manifestare-omagiu dedicată Ceahlăului Literaturii Române, Valeria Sadoveanu, soţia Maestrului, a mărturisit autorităţilor judeţene această dorinţă [...] sugerând strămutarea osemintelor de la Bucureşti la Vovidenie. Printre demersurile întreprinse în acest sens se numără şi cuvântul lui Geo Bogza rostit în şedinţa omagială a Academiei din 10 noiembrie 1970, când s-au comemorat 90 de ani de la naşterea lui Sadoveanu, cuvântare publicată în «Contemporanul» din 27. 11. 1970. «În cei nouă ani de când au fost duse la Bellu - spunea Geo Bogza - osemintelor lui Mihail Sadoveanu li s-a făcut dor de Moldova. E drept că ele odihnesc acolo sub acelaşi tei care umbreşte mormântul lui Eminescu şi că în cuprinsul acestui oraş nu li se putea găsi un loc mai potrivit. Dar, oare, Mihail Sadoveanu, care avea ceva de uriaş în fiinţa lui, se cădea să fie înmormântat la Bellu?» Geo Bogza. propunea ca Eminescu să fie dus la Putna, aşa cum văzuse că englezii îl aşezase pe T. S. Eliot în catedrala Westminster, şi conchidea: «dacă locul lui Eminescu nu este la Bellu, care mai poate fi temeiul unui mormânt al lui Sadoveanu în viaţa Bucureştilor?...» Apoi, argumentând mutarea lui Mihail Sadoveanu la Neamţ, a încheiat: «Atâtea generaţii ne-ar putea invidia pentru ceea ce suntem în măsură să facem: să întemeiem tradiţii care să dureze şi să emoţioneze multe veacuri.»”

Dar toate acestea au rămas simple propuneri. Glasului lui Geo Bogza i s-a alăturat cel al lui Demostene Botez, într-o scrisoare deschisă pe care Marcel Dragostescu a inclus-o în acest articol şi din care reproducem finalul: „Iată, deci, două documente ieşite de sub frunţile şi din inimile unor oameni care înseamnă ceva pentru spiritualitatea românească, din care aflăm că Sadoveanu încă nu are locul de veşnică odihnă pe care şi l-a dorit şi că osemintelor sale li s-a făcut dor de Moldova. întrucât demersurile întreprinse cu mai mult de două decenii în urmă s-au năruit în faţa deciziei celor ce voiau cu orice preţ să facă din cimitirul Bellu o necropolă naţională, rămânem - în continuare - cu povara morală a unei îndatoriri neîmplinite.” („Sadoveanu la Vovidenie”, ASC., 54/1993) Şi adăugăm noi, acum, când nici Marcel Dragotescu, trecut la cele veşnice, nu mai este, că au mai trecut mai mult de două decenii şi încă o generaţie rămâne cu acea povară de care s-a vorbit mai sus.

• Constantin Prangati: „Academicianul Alexandru Rosetti l-a vizitat pe Mihail Sadoveanu la Neamţ, în septembrie 1956, timp de trei zile şi constată că Mănăstirea Neamţ se afla în restaurare din iniţiativa marelui prozator. Iată ce relata academicianul Alexandru Rosetti: «Arcadele din faţa chiliilor au fost reclădite iar stâlpii balcoanelor refăcuţi; restaurarea făcându-se în spiritul prezervărilor urmelor trecutului şi respectului datorat unui monument istoric». Despre opera lui Mihail Sadoveanu: «Cine poate rămâne indiferent la lectura unei pagini de Mihail Sadoveanu exponent prin excelenţă al sensibilităţii româneşti». Şi adaugă: «Cum îl ascultam pe maestrul Mihail Sadoveanu în vasta cameră a locuinţei sale din preajma unor locaşuri unde s-a făcut istoria Moldovei, admiram energia lui neobişnuită, neştirbita sa putere creatoare: întreaga patrie, îmi ziceam eu, se adună sub pana lui Mihail Sadoveanu.” („Al. Rosetti cu Mihail Sadoveanu la Mănăstirea Neamţ”, ASC., 153/2001)

„[...] Mihail Sadoveanu. a fost de nenumărate ori în Piatra- Neamţ, fie în calitate de conferenţiar, fie ca simplu vizitator, în trecere spre Tazlău, Mănăstirea Bistriţa, Tarcău, Ţara Hangului şi Broşteni. [...] a avut multe cunoştinţe, oameni care au jucat un rol important în viaţa spirituală a Judeţului Neamţ, şi nu numai [...]: Panaite Crivăţ, profesor, deputat, senator, prefect; Ernest Kirculescu, primar, prefect şi deputat; Panaite Popovici profesor, deputat şi senator; Leon Mrejeru, învăţător, folclorist şi deputat, dr. Al. Comăniţă prefect şi deputat, rudă apropiată a lui Cezar Petrescu, Adolf A. Chevallier, artist fotograf, coleg de clasă cu scriitorul Nicu Gane din Fălticeni, Petru Gheorghiasa revizor şcolar, folclorist şi autor de manuale şcolare, mulţi ziarişti de renume cum au fost Weinberg, Kaufmann, Adler ş. a.

La Piatra-Neamţ, în librăria Al. Ionescu, Mihail Sadoveanu a fost prezent la lansarea a numeroase cărţi proprii, printre care şi a romanului «Fraţii Jderi», unde s-a revăzut după mulţi ani cu Adolf Chevallier şi G. T. Kirileanu. «Mereu exigent faţă de înţelesurile morale ale cuvântului scris - consemna ziarul «Adevărul» - Mihail Sadoveanu s-a socotit dator către poporul său, atât prin propria operă, cât şi prin prezenţa sa directă în presă sau la tribună, la sate şi oraşe. Iubind oraşul Piatra-Neamţ şi împrejurimile, trăind în apropierea Mănăstirii Neamţ, pe malurile Ozanei lui Creangă, scriitorul a dat literaturii noastre opere inspirate din trecutul istoric al oamenilor acestor meleaguri legendare». În iarna anului 1931/1932 Mihail Sadoveanu a locuit la Iaşi pe Str. Copou [...]. La Piatra- Neamţ, în acest timp, fiinţa un cerc literar condus de avocatul Emil Calmanovici. Apropiat scriitorului Mihail Sadoveanu, i-a făcut invitaţia, în toamna anului 1931, de a conferenţia pe o temă literară la alegere, în cadrul cercului. Scrisorile trimise de prozatorul român, în număr de cinci, avocatului Emil Calmanovici, aflate în prezent la Muzeul Literaturii Române [...], semnalează şi titlul conferinţei ce urma să o ţină la Piatra-Neamţ: «Ion Neculce - povestitor artist». După multe amânări din varii motive conferinţa este contramandată, iar Mihail Sadoveanu îi scrie lui Calmanovici: «Dar nu pentru asta aş fi vrut să te văd, ci pentru unele chestii care mă interesează: voiam să-ţi cer câteva informaţii despre trecutul oraşului, pe care dumneata le-ai fi putut culege de la persoane mai în vârstă. Rămâne să-ţi explic lucru cu alt prilej când voi trece prin Piatra...»” [...] („O conferinţă care n-a mai avut loc”, ASC.: 129/1999).

Mihail Sadoveanu a trecut în eternitate în ziua de 19 octombrie 1961, la București.

Sursă: „Un dicționar al literaturii din Județul Neamț.

De la copiști la suprarealiști (secolul al XV-lea – 2012)”

(Editurile Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2014)

by Carmen Saeculare

Remember DRAGA OLTEANU-MATEI, ACTRIȚA ÎNDRĂGOSTITĂ DE PIATRA-NEAMȚ

Draga Olteanu-Matei face parte din Generaţia de Aur a actorilor români

Pe rețelele de socializare circula o fotografie-document, realizată lângă Masa Tăcerii a lui Brâncuşi, în care o putem vedea pe Draga Olteanu-Matei alături de colegii ei de generaţie. Sunt acolo și Amza Pellea, Sanda Manu, Silviu Stănculescu, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu şi George Constantin. Cu toţii, mari actori ai ţării. O vorbă românească zice „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti“. Ce s-ar putea spune, privind această imagine, despre Draga Olteanu-Matei?!

Născută la Bucureşti, în ziua de 24 octombrie 1933, în plină perioadă interbelică, plină de talent artistic, a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care l-a absolvit, alături de ceilalţi corifei amintiţi, în anul 1956.

Despre cariera ei se poate scrie o carte. De-a lungul a peste cinci decenii, a făcut roluri memorabile atât în teatru, unde a jucat în „Ziariştii“ (spectacolul său de debut), „Cadavrul viu“, „Azilul de noapte“, „Avarul“, „Comoara din deal“, „Gaiţele“, „Coana Chiriţa“, „Crimă pentru pământ“, precum şi în film: „Telegrame“ (1959, filmat la Bucureşti şi Piatra-Neamţ), „Haiducii“ (1966), „Fraţii Jderi“ (1974), „Patima“” (1975), „Nea Mărin Miliardar“ (1979), „Dumbrava minunată“ (1980), „Iancu Jianu Haiducul“ (1981), „Coana Chiriţa“, (1986).

Enumerarea este una selectivă şi aleatorie, C.V.-ul artistic al Dragăi Olteanu fiind unul impresionant. A primit numeroase premii şi distincţii, printre ele numărându-se Premiul Gopo pentru întreaga carieră, Premiul UNITER pentru întreaga activitate artisitcă, Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, Ordinul Coroana României în grad de Ofițer.

Drag(a) de Piatra   

După pensionarea de la Teatrul Naţional din Bucureşti (2007), Draga Olteanu-Matei s-a retras la Piatra-Neamţ. Locurile ţinutului Neamţ i-au mers la inimă artistei încă din tinereţe. La împlinirea vârstei de 85 de ani, pe scena „Cinema, Mon Amour“ din Piatra-Neamţ, alături de colegii săi Dorel Vişan, Vladimir Găitan şi Ovidiu Cuncea, Draga Olteanu s-a confesat în fața unui numeros public. „Eu sunt locuitoare a acestui oraş încă din 1970. Ceva mai devreme, în anul 1958, am jucat aici, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, spectacolul «Reţeta fericirii», pe textul lui Aurel Baranga. După reprezentaţie, cum nu se prea găsea mâncare în vremea aceea, maestrul Nichi Atanasiu, colegul nostru, care cunoştea oraşul, ne-a poftit la o cârciumioară din piaţă. După ce am mâncat pe săturate, simţindu-ne bine, am petrecut acolo timpul cu poveşti, cu cântece. Aşa s-a făcut că de acum se apropiau zorile. Am plecat de acolo spre gară, unde ne aştepta garnitura de tren cu care venisem. Pe acest drum, de la piaţă către gară, la numărul 9, ţin minte foarte bine, am găsit o căsuţă care avea curtea plină de regina nopţii. Mireasma aceea nemaipomenită ne-a oprit din drum. În acea linişte a dimineţii m-am apropiat de grădină. Peste gard am văzut o căsuţă cu glicină pe balcon, iar în faţă, lanul de regina nopţii. Am admirat o vreme această imagine, a grădinii cu flori cu o mireasmă îmbătătoare, apoi am plecat“.

Anii au trecut și a venit ziua în care l-a cunoscut la Bucureşti pe viitorul său soţ, medicul Ionel Matei. S-au căsătorit civil în Capitală. Apoi a venit vremea ca doctorul Ionel Matei, care era de loc din Piatra-Neamţ, să-şi prezinte soţia părinţilor săi.

„Când am venit la Piatra-Neamț, m-a adus exact la acea căsuţă, care arăta ca fiind ca din poveşti! De fapt, povestindu-vă acest episod al vieţii mele, vreau să spun că soţului meu, cel care m-a luat de mână şi m-a plimbat printre oameni şi m-a susţinut şi m-a îndemnat să merg cu fruntea sus, lui îi datorez tot ce am făcut eu mai bun pe lume“, a mai povestit marea actriță.

Proiecte artistice pentru locuitorii oraşului

Stabilită aici, la Piatra-Neamţ, Draga Olteanu a proiectat şi pus pe picioare un teatru de amatori, „Teatrul Vostru“, cu a cărui trupă a scos pentru publicul local câteva spectacole din dramaturgia românească, memorabilă fiind premiera piesei lui Tudor Muşatescu, „Visul unei nopţi de iarnă“.

Ulterior, alături de medicul Ionel Matei, actrița a trecut pragul Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ, în martie 2008, cu o propunere de proiect care a durat doar câteva luni. Urma ca împreună cu colegul şi prietenul său Cornel Nicoară să îndrume una dintre clasele de actorie de la Şcoala Populară de Artă. Spunea atunci Draga Olteanu: „M-am oferit cu toată dragostea să împărtăşesc din ceea ce am reuşit să acumulez în 55 de ani de teatru, cinematografie şi televiziune. Mi-aş dori ca aceşti ani să se prelungească cât mai mult cu putinţă. Dar asta nu mai depinde de mine. Sunt pregătită să începem această nouă şi importantă, zic eu, activitate“.

Iubită de întreaga comunitate

Un apropiat al actriței spunea odată: „Draga nu va putea fi imitată de nimeni niciodată. Are un umor cu totul special, ea râde şi te face şi pe tine să râzi şi cu sufletul“.

Ieşirile sale în public erau mereu o ocazie pentru locuitorii municipiului Piatra-Neamţ de a-şi arăta dragostea lor nu numai pentru ceea ce reprezintă Draga Olteanu-Matei ca artist, ci şi pentru omul cu acelaşi nume. Şi nu e vorba doar despre vremea când actrița era invitată în mod oficial la vreo întâlnire cu publicul. Scena cu Draga Olteanu asaltată de oamenii simpli se repeta peste tot, prin oraş.

O apropiată a marei actrițe mărturisea că Doamna Draga a scris, gândindu-se la viitoare scenarii de teatru, până în ultimele  zile ale sale. Proiectele sale au fost brusc curmate de destin. În noaptea de 17 spre 18 noiembrie 2020, Doamna Draga Olteanu Matei trecea Marele Prag, plecând în Eternitate pentru toți cei care au cunoscut-o și/sau au prețuit-o.

by Carmen Saeculare