PERSONALITATEA ZILEI – LA MULŢI ANI, DOMNULE GHEORGHE BUNGHEZ!
Personalitate complexă, Gheorghe Bunghez, un adevărat cărturar, îşi
sărbătoreşte astăzi, 26 octombrie, ziua de naştere. Spirit enciclopedic, a
clădit, împreună cu o echipă de oameni aleasă de Domnia sa, cultura judeţului
Neamţ într-o vreme a migrării masive a sătenilor la oraş, lucru întâmplat
datorită marelui proces al industrializării din anii 60 ai veacului trecut.
S-a născut la 26 octombrie 1936, în comuna Poiana Sărată din judeţul Bacău.
După absolvirea Facultăţii de Istorie-Filologie-Filosofie a Universităţii „Alexandru loan Cuza” din Iaşi, a urmat
cursuri de definitivare, specializare şi perfecţionare în domeniile Istoriei
modeme şi contemporane a României, Filosofiei şi Artei, precum şi în domeniile
managementului cultural-artistic şi cultural-comercial. În perioada 1977-1981,
îşi pregăteşte teza de doctorat cu tema Politica relaţiilor culturale internaţionale ale
României, lucrare pe care refuză să o finalizeze, neacceptând
condiţionările incorecte.
Activitatea profesională a domniei sale debutează în 1953, înainte de
începerea studiilor universitare. A fost profesor, director de şcoală, director
de liceu, inspector şcolar, secretar al Comitetului Regional de Cultură şi Artă
pentru ca, în 1968, odată cu reforma administrativă, să fie numit preşedinte al
Comitetului de Cultură şi Artă al judeţului Neamţ. În perioada 1973 -1977 a
funcţionat ca şef al Secţiei de Propagandă a Comitetului Judeţean Neamţ şi apoi
ca preşedinte al Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului
Neamţ. În 1980 este transferat, la cerere, ca director al Teatrului Tineretului
din Piatra-Neamţ, unde îşi desfăşoară activitatea până în 1986. Moment în care
este transferat, tot la cerere, la Centrul de Librării al judeţului Neamţ,
instituţie de unde se va pensiona în 1997.
A iniţiat şi condus manifestări
cultural-artistice locale, zonale sau naţionale: Sărbătoarea
Eroilorde la Războieni, Sărbătoarea
Muntelui Ceahlău, Festivalul Spectacolelor de Teatru pentru Tineret şi Copii,
Stagiunea simfonicăa Filarmonicii
„Moldova” din Iaşi, Festivalul „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”. De asemenea,
de numele său sunt legate reorganizarea sau modernizarea unor instituţii,
dintre care menţionăm: Şcoala generală Stăniţa, Liceul Săbăoani, Biblioteca
Judeţeană Neamţ, Teatrul Tineretului, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, Centrul
pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, Şcoala Populară de Artă,
Centrul de Librării din judeţul Neamţ.
A creat condiţii pentru elaborarea şi tipărirea „Corpusului de documente al
Teatrului Tineretului”, a sprijinit elaborarea şi tipărirea unor volume de
studii şi cercetări, a fondat şi a asigurat apariţia Revistei de cultură
„Asachi” (a doua şi a treia serie), a publicat în cotidiane şi reviste articole
şi studii, fiind coautor al cărţilor „Monumente istorice din judeţul Neamţ”,
„Judeţul Neamţ - Ghid”, „Petrodava 2000 - tradiţie şi continuitate”, „Liceul
Petru Rareş - file de istorie”. Ultimul său proieci de până acum, a fost
editarea lucrării “Teatrul Tineretului între Dragonul şi Piaţeta” şi „Demnitatea supravieţuirii prin cultură”.
A participat la numeroase manifestări culturale, sau a a
susţinut, în calitate de conferenţiar pe probleme cultural-ştiinţifice,
expuneri publice atât în România, cât în Bulgaria, Serbia, Bosnia şi
Herţegovina, Croaţia, Italia, Ungaria, Austria, Cehia, Slovacia, Uzbekistan,
Germania şi Danemarca.
CELEBRÂND ZIUA ARMATEI ROMÂNE
Ziua Armatei Române a fost celebrată de Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” printr-un recital muzical oferit publicului prezent pe Platoul Curții Domnești din Piatra-Neamț. Grupul vocal „Floare de colț” (coordonat de Georgiana Șerban Axinte) și Ansamblul de cântece populare „Nemțișorul” (coordonat de Laurențiu Marian), ambele de la Școala Populară de Artă Piatra-Neamț, au interpretat o serie de cântece cu caracter patriotic și din folclorul local.
PRACTICI POPULARE FOCUL DE SÂMEDRU, RIT FUNERAR INCINERARE A ZEULUI
În noaptea de 25-26 octombrie se desfăşura în satele româneşti un
ceremonial nocturn egalat prin spectaculozitate de noaptea Anului Nou – focul
de Sâmedru. În preajma unui imens rug aprins de tineri într-un loc înalt al
satului (munte, deal, movilă) se aduna întreaga suflare a aşezării. În formele
vechi, în mijlocul grămezii de lemne şi al cetinii de brad se împlânta, pentru
a fi incinerată, tulpina unui arbore tăiat din pădure, substitut al zeului
fitomorf care moare şi renaşte anual. În jurul rugului funerar, întreţinut cu
lemne uscate, paie şi spuldării de la meliţatul cânepei, se striga, în cor,
formula consacrată „Hai la Focu lui Sâmedru!” Femeile împărţeau la moartea
anului pastoral covrigi, fructe şi băutură. Acolo se mânca, se bea, se glumea,
se juca în timp ce butucul sau buşteanul, cadavru fitomorf, era mistuit de
flăcări. Petreceau, jucând şi chiuind, până şi femeile în vârstă. Momentul cel
mai aşteptat era prăbuşirea bradului incinerat, moment care indica renaşterea
simbolică a zeului mort. Prin direcţia în care cădea trupul divin (jarul sau
tăciunii aprinşi) se aprecia care dintre feciori sau fete urmau să se
căsătorească în noul an. La plecare, participanţii luau cărbuni aprinşi cu care
fertilizau grădinile şi livezile.
Spre deosebire de moartea şi renaşterea divinităţii Crăciun, substituită de
butucul, buturuga la daco-români, de bodnicul, cloşca la macedoromâni şi
incinerată în casă, pe vatră, ritul funerar Focul lui Sâmedru se desfăşura sub
cerul liber. (Ion Ghinoiu)
REMEMBER DRAGA OLTEANU-MATEI
Draga Olteanu-Matei face parte din Generaţia de Aur a actorilor români
Pe Draga Olteanu-Matei o putem vedea într-o fotografie-document, realizată lângă Masa Tăcerii a lui Brâncuşi, alături de colegii ei de generaţie. Sunt acolo și Amza Pellea, Sanda Manu, Silviu Stănculescu, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu şi George Constantin. Cu toţii, mari actori ai ţării. O vorbă românească zice „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti“. Ce s-ar putea spune, privind această imagine, despre Draga Olteanu-Matei?!
Născută la Bucureşti, în ziua de 24 octombrie 1933, în plină perioadă interbelică, plină de talent artistic, a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care l-a absolvit, alături de ceilalţi corifei amintiţi, în anul 1956.
Despre cariera ei se poate scrie o carte. De-a lungul a peste cinci decenii, a făcut roluri memorabile atât în teatru, unde a jucat în „Ziariştii“ (spectacolul său de debut), „Cadavrul viu“, „Azilul de noapte“, „Avarul“, „Comoara din deal“, „Gaiţele“, „Coana Chiriţa“, „Crimă pentru pământ“, precum şi în film: „Telegrame“ (1959, filmat la Bucureşti şi Piatra-Neamţ), „Haiducii“ (1966), „Fraţii Jderi“ (1974), „Patima“” (1975), „Nea Mărin Miliardar“ (1979), „Dumbrava minunată“ (1980), „Iancu Jianu Haiducul“ (1981), „Coana Chiriţa“, (1986).
Enumerarea este una selectivă şi aleatorie, C.V.-ul artistic al Dragăi Olteanu fiind unul impresionant. A primit numeroase premii şi distincţii, printre ele numărându-se Premiul Gopo pentru întreaga carieră, Premiul UNITER pentru întreaga activitate artisitcă, Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, Ordinul Coroana României în grad de Ofițer.
Drag(a) de Piatra
După pensionarea de la Teatrul Naţional din Bucureşti (2007), Draga Olteanu-Matei s-a retras la Piatra-Neamţ. Locurile ţinutului Neamţ i-au mers la inimă artistei încă din tinereţe. La împlinirea vârstei de 85 de ani, pe scena „Cinema, Mon Amour“ din Piatra-Neamţ, alături de colegii săi Dorel Vişan, Vladimir Găitan şi Ovidiu Cuncea, Draga Olteanu s-a confesat în fața unui numeros public. „Eu sunt locuitoare a acestui oraş încă din 1970. Ceva mai devreme, în anul 1958, am jucat aici, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, spectacolul «Reţeta fericirii», pe textul lui Aurel Baranga. După reprezentaţie, cum nu se prea găsea mâncare în vremea aceea, maestrul Nichi Atanasiu, colegul nostru, care cunoştea oraşul, ne-a poftit la o cârciumioară din piaţă. După ce am mâncat pe săturate, simţindu-ne bine, am petrecut acolo timpul cu poveşti, cu cântece. Aşa s-a făcut că de acum se apropiau zorile. Am plecat de acolo spre gară, unde ne aştepta garnitura de tren cu care venisem. Pe acest drum, de la piaţă către gară, la numărul 9, ţin minte foarte bine, am găsit o căsuţă care avea curtea plină de regina nopţii. Mireasma aceea nemaipomenită ne-a oprit din drum. În acea linişte a dimineţii m-am apropiat de grădină. Peste gard am văzut o căsuţă cu glicină pe balcon, iar în faţă, lanul de regina nopţii. Am admirat o vreme această imagine, a grădinii cu flori cu o mireasmă îmbătătoare, apoi am plecat“.
Anii au trecut și a venit ziua în care l-a cunoscut la Bucureşti pe viitorul său soţ, medicul Ionel Matei. S-au căsătorit civil în Capitală. Apoi a venit vremea ca doctorul Ionel Matei, care era de loc din Piatra-Neamţ, să-şi prezinte soţia părinţilor săi.
„Când am venit la Piatra-Neamț, m-a adus exact la acea căsuţă, care arăta ca fiind ca din poveşti! De fapt, povestindu-vă acest episod al vieţii mele, vreau să spun că soţului meu, cel care m-a luat de mână şi m-a plimbat printre oameni şi m-a susţinut şi m-a îndemnat să merg cu fruntea sus, lui îi datorez tot ce am făcut eu mai bun pe lume“, a mai povestit marea actriță.
Proiecte artistice pentru locuitorii oraşului
Stabilită aici, la Piatra-Neamţ, Draga Olteanu a proiectat şi pus pe picioare un teatru de amatori, „Teatrul Vostru“, cu a cărui trupă a scos pentru publicul local câteva spectacole din dramaturgia românească, memorabilă fiind premiera piesei lui Tudor Muşatescu, „Visul unei nopţi de iarnă“.
Ulterior, alături de medicul Ionel Matei, actrița a trecut pragul Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ, în martie 2008, cu o propunere de proiect care a durat doar câteva luni. Urma ca împreună cu colegul şi prietenul său Cornel Nicoară să îndrume una dintre clasele de actorie de la Şcoala Populară de Artă. Spunea atunci Draga Olteanu: „M-am oferit cu toată dragostea să împărtăşesc din ceea ce am reuşit să acumulez în 55 de ani de teatru, cinematografie şi televiziune. Mi-aş dori ca aceşti ani să se prelungească cât mai mult cu putinţă. Dar asta nu mai depinde de mine. Sunt pregătită să începem această nouă şi importantă, zic eu, activitate“.
Iubită de întreaga comunitate
Un apropiat al actriței spunea odată: „Draga nu va putea fi imitată de nimeni niciodată. Are un umor cu totul special, ea râde şi te face şi pe tine să râzi şi cu sufletul“.
Ieşirile sale în public sunt mereu o ocazie pentru locuitorii municipiului Piatra-Neamţ de a-şi arăta dragostea lor nu numai pentru ceea ce reprezintă Draga Olteanu-Matei ca artist, ci şi pentru omul cu acelaşi nume. Şi nu e vorba doar despre vremea când actrița este invitată în mod oficial la vreo întâlnire cu publicul. Scena cu Draga Olteanu sa asaltată de oamenii simpli se repetă peste tot, prin oraş.
Materialul a fost realizat la aniversarea sa, cu o lună înainte de decesul artistei.
-
Draga Olteanu, fotografie de tinerete -
Cu sotul in vizita la Centru -
Roluri memorabile -
Draga Olteanu -
Patima - 1975 -
Impreuna cu ai sai colegi de generatie
ASTĂZI ÎI SPUNEM „LA MULŢI ANI!” POETULUI NICOLAE SAVA
Unul dintre sărbătoriţii zilei de 23
octombrie este poetul şi jurnalistul Nicolae Sava. Şi cum am l-am putea
sărbători mai frumos pe un poet decât citindu-i opera. Astfel că, din raftul cu cărţi al bibliotecii,
am extras volumul de versuri „Privighetoarea arsă”, editat în anul 2014 la
editura ieşeană „Tipo Moldova”.
Despre autorul acestei cărţi, scriitorul şi profesorul Mircea A.
Diaconu spunea: „pe Nicolae Sava îl auzi rar citindu-şi poemele, vorbind despre
poezia sa ori facându-şi, din umbră, oricât de mascat, reclamă. Şi când îşi
citeşte poemele în public, se simte cumva stânjenit şi parcă vinovat. Publică,
de altfel, atât de puţin încât prezenţa sa e mai degrabă o amintire.
La drept vorbind, cunosc puţini poeţi care,
ca el, să se fi pus atât de devotat în slujba poeziei, căreia nu-i cere nimic
în schimb. Nici glorie, nici confort social, nimic altceva. Departe de
capcanele vinovate ale narcisismului, de exhibarea de sine, de acea neîncredere
care generează stridenţe, Nicolae Sava slujeşte poezia - şi frumuseţea - cu
ardoarea cu care îşi mortifică fiinţa concretă. Cu cât fiinţa-i concretă se
retrage mai mult în ea însăşi cu atât poezia i se încarcă de forţă, de o
tensiune în care simţi radicalitatea şi imperativul unei etici. Dinspre fiinţă
spre poezie lunecă o austeritate care înseamnă adevăr, forţă, credinţă. Nu
mă-ndoiesc că, asemenea unui interbelic, el ar putea să spună că, la noi,
trăiesc prea mulţi poeţi şi prea puţini grădinari.”
***
Nicolae Sava s-a născut în ziua de 23
octombrie 1950, la Vânători-Neamţ. După absolvirea liceului în Târgu-Neamţ, a lucrat în diverse
meserii, până în februarie 1990, când începe să lucreze ca redactor, la Ziarul
„Ceahlăul” din Piatra-Neamţ, unde publică ştiri, note, tablete, semnale
editoriale, recenzii, cronici literare şi interviuri, mai ales din viaţa
culturală..
A debutat cu versuri, în Revista „Tomis”
(1969). Anii ’80 ai secolului XX sunt anii de consacrare definitivă a
scriitorului. Cartea de poeme „Fericit precum mirele” a fost primită favorabil
de critica literară. Alte volume: „Despre
prietenie”; „Privighetoarea arsă”; „Viaţă publică”; „Proză, domnilor, proză”;
„Insolenţa nopţilor “.
ASTĂZI ÎI SPUNEM „LA MULŢI ANI!” PICTORULUI DUMITRU BEZEM
Persoanlitate marcantă a actualei vieţi
artistice a urbei, Mitică Bezem, aşa cum îl ştiu mulţi dintre noi, îşi
sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Deja, la Galeriile de Artă „Lascăr
Vorel" din Piatra-Neamț, a fost montată pe simeze cea mai recent
expoziție personal semnată Dumitru Bezem, care poate fi vizitată până pe
data de 30 octombrie.
Despre Maestru, criticul Lucian Strochi se exprima mai demult: „Dumitru Bezem este un generos,
un maestru al culorii şi mai puţin al compoziţiei. Lucru normal, pentru că
pictorul nu este interesat de stratul filosofic sau simbolic al subiectului
pictural, ci de complexul de senzaţii (evident sinestezice!) pe care culoarea
le poate trezi în sufletul privitorului.
Dumitru Bezem reabilitează banalul, cenuşiul, derizoriul. Asemenea lui
Eminescu, el se bucură de voluptatea aparentei «sărăcii», pe care o va înnobila
prin irizaţii subtile. Dacă la Eminescu cariul cântă în grindă, la Dumitru
Bezem griul cântă cu rezonanţe de roşu permanent.
Spiritul său e bântuit de stihii celeste şi atunci, pentru o clipă,
echilibrul tabloului se sparge, totul devine primejdios, ca într-o cascadă sau
tornadă. Culori tari, violente sparg suprafaţa calmă a tabloului, îl sfâşie cu
un cuţit de lumină. Peste
câteva clipe se declanşează liniştea după furtună: sufletul se poate retrage
spre sine, spre un nou echilibru.”
Dumitru
Bezem
s-a născut în ziua de 23 octombrie 1947, la Tarcău, Neamţ. Absolvent al
Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi (1972), datorită bogatei şi apreciatei
activităţi creatoare, devine Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
A participat permanent la expoziţiile judeţene, de grup şi personale,
organizate de Filiala Neamţ a U.A.P.
A expus la Strasbourg (1992), Martel
- Ungaria (1996). A
participat la expoziţii din Japonia, Germania, Italia, S.U.A., Canada, Spania.
Este recunoscut prin cicluri „Porţi",
„Arlechini",
„Schituri",
„Cascade".
În 1998, participă, în cadrul expoziţiei „Comori spirituale
din Neamţ" (peisaje mănăstireşti), la Epenay - Champagne (Franţa), unde au
şi fosat selectate câteva lucrări pentru Expoziţia „Focus
Europe".
Surse de documentare: Constantin Tomşa –
„Personalităţi
ale culturii din judeţul Neamţ”, şi www.lucianstrochi.ro
REMEMBER: Cornel Nicoară, omul cu inima cât muntele Ceahlău
Un bun coleg și prieten de-al său l-a caracterizat pe Cornel Nicoară ca fiind bolnav după teatru. Boală incurabilă, de care nu s-a vindecat niciodată.
Oricine l-a cunoscut nu poate contrazice această afirmație. Cornel Nicoară și-a dedicat întreaga viață profesională TEATRULUI. El, Omul de teatru, Profesionistul, era dublat de OMUL Cornel Nicoară, ale cărui puncte forte (de multe ori și puncte sensibile, precum călcâiul lui Achile) erau dăruirea totală, altruismul, puterea imensă de muncă. Și, peste toate, un suflet la fel de imens.
Despre arta pe care și-a ales s-o slujească, spunea: Actoria nu e o profesie, e o vocaţie! Actorii sunt singurii oameni de pe pământ care trăiesc mai multe vieţi, care pot să moară şi să învie de sute de ori, care iubesc şi urăsc, râd şi plâng, sunt frumoşi şi urâţi, înţelepţi şi naivi, bogaţi şi săraci, regi şi cerşetori, oameni şi neoameni. Eu am purtat în teatru peste nouăzeci de măşi, am trăit peste nouăzeci de vieţi. Sunt cuvintele şi trăirile interioare ale actorului Cornel Nicoară, artistul care întreaga viaţă profesională a „ars“ pentru Artă.
Cornel Nicoară s-a născut la Câmpia Turzii, în județul Cluj, pe 20 octombrie 1938. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (I.A.T.C.) în anul 1965. Profund recunoscător magiștrilor săi, actorul Cornel Nicoară ține să-i amintească ori de câte ori are prilejul. Așa a făcut-o și în paginile cărții sale, Memoria măştilor (Editura Nona, Piatra-Neamţ, 2011): la Actorie, MONI GHELERTER (regizor, Maestru emerit al artei, Profesor universitar) şi ZOE STANCA-ANGHEL (actriţă. Lector universitar) – Rector era COSTACHE ANTONIU (Artist al poporului); Tehnica vorbirii scenice: Sandina Stan, Max Weintraub, Vasile Moisescu; Lupte scenice: Angello Pellegrini; Canto: Radu Palade. La materiile teoretice am avut profesori pe: Octav Gheorghiu, Ovidiu Drîmbă, Silvia Cucu, Virgil Brădăţeanu, Simion Alterescu, Horea Deleanu, Marcel Breazu, Ion Toboşaru, Andrei Strihan.
Din 1965, de la absolvire și până la pensionare (2006), a activat numai la Teatrul Tineretului. Mai întâi ca actor, făcând roluri memorabile, personajele sale rămânând în memoria afectivă a publicului pietrean. Apoi ca director adjunct și principal.
A compus o serie întreagă de măşti, cele mai importante fiind Ştefan cel Mare, din Apus de Soare; Wangel, din Femeia mării, de Henrik Ibsen; Nero, în Britanicus, al lui Jean Racine; Moşul, din Matca lui Marin Sorescu; Falstaff,din Nevestele vesele din Windsor, de Sheakespeare; Jupiter, din Muştele, de Jean Paul Sartre; Noe, în Arca bunei speranţe, a lui I. D. Sîrbu; Caţavencu, în O scrisoare pierdută, de Caragiale; Lear, în Regele Lear, de William Shakespeare.
A lucrat în spectacole realizate de nume grele din teatrul românesc – Moni Ghelerter, Alexandru Tocilescu, Andrei Şerban, Ion Cojar, Radu Penciulescu, Cornel Todea, Silviu Purcărete.
Cornel Nicoară a deținut funcția de director al Teatrului Tineretului în două rânduri: între martie 1986 – ianuarie 1989 şi septembrie 2001 – mai 2006. Asta, după ce între 1976 și martie 1986 a fost director-adjunct.
Cornel Nicoară a „ars“ în întreaga sa viaţă profesională pentru Artă. Evident, el s-a dăruit în special Teatrului. Însă, eroul rândurilor noastre s-a dăruit și altor întreprinderi culturale de amploare. Memorabile rămân contribuţiile sale în ceea ce priveşte Festivalul Vacanţe Muzicale, Cornel Nicoară fiind dominat de un spirit organizatoric ieşit din comun. Rămân mărturie amintirile oamenilor care au participat la primele ediţii ale Vacanţelor, cele din anii ‘70 ai veacului trecut. Aşa cum dovezi de necontestat în ceea ce priveşte şi implicarea sa artistică sunt fotografiile document din acea perioadă, instantanee care îl înfăţişează pe actorul Cornel Nicoară pe scenă, alături de mari muzicieni ai lumii.
Ultima destăinuire făcută autorului acestor rânduri se referă la unul dintre rolurile care i-au adus și premii: Riborasta, din spectacolul Muntele.
„Aveam un rol greu, dar extrem de frumos. Riborasta era intelectualul geţilor, dascălul, dar şi prietenul regelui Dromichaites. În prim-planul decorului, scenograful a plantat o roată a olarului şi, cum în teatru eşti obligat să faci ca fiecare element să fie jucat, Emil Mandric a decis ca eu să fac ca roata olarului din decor să funcţioneze. Am învăţat să frământ lutul şi să fac oale, aşa că în fiecare spectacol făceam câte o oală. Recuziterul nu mai ştia ce să facă cu ele, astfel că o parte din personalul teatrului a primit câte o oală cadou.“
Muntele a fost una dintre producţiile Teatrului Tineretului din anul 1977. Textul era scris de apreciatul prozator Dumitru Radu Popescu, cel care, în 2017, avea să fie primul laureat al Premiul naţional pentru proză „Ion Creangă“ (premiu organizat de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ), iar regia era semnată de Emil Mandric. Spectacolul a avut mare succes, fiind multipremiat la nivel naţional – Premii pentru regie (Emil Mandric), pentru cel mai bun actor (Horaţiu Mălăele), Menţiune pentru actorul Cornel Nicoară și Menţiune pentru coloană sonoră (Dorin Liviu Zaharia).
În acel spectacol, colegi de scenă cu actorul Cornel Nicoară erau Horaţiu Mălăele, Rozina Cambos, Ion Muscă, Corneliu-Dan Borcia, Valentin Uritescu, Florin Măcelaru, Constantin Ghenescu, Carmen Petrescu, Mihai Cafriţa, Traian Pîrlog, Raluca Zamfirescu, Paul Chiribuţă, Eugen Apostol, Puşa Balaure, Maria Teslaru, Silvia Vais, Eugenia Cacevschi, Tatiana Ionesi, Mircea Bibac, Tudor Panduru, Gheorghe Birău, Gheorghe Dănilă.
Destinul a vrut ca a doua zi după aniversarea a 83 de ani de viață, în dimineața de 21 octombrie 2021, Cornel Nicoară să pășească Marele Prag și să treacă în eternitate. Pentru cei care l-au cunoscut, el va rămâne mereu viu, mereu gata de a da o mână de ajutor, mereu gata de a povesti din trăirile sale artistice. Care nu au fost nici puține și nici lipsite de importanță.
-
In Apus de soare -
Cornel Nicoara vazut de colegul sau, Nuni Anestin -
Cornel Nicoara si Coca Bloos -
Cornel Nicoara (Mosul) si Catrinel Paraschivescu (Irina) -
Casa memoriala Sadoveanu, recital de poezie in cadrul Vacantelor Muzicale -
Borcia, Mandric, Nicoara, in Badaranii 1993
CARTEA ZILEI – „MEMORIA MĂŞTILOR”, CORNEL NICOARĂ
În 2011, Editura „Nona” publica cartea de memorii a apreciatului actor
pietrean Cornel Nicoară. După mai bine de patru decenii petrecute pe scândura
scenei Teatrului Tineretului şi pe diversele platouri de filmare, Cornel
Nicoară are ce povesti. Şi o face cu verva sa binecunoscută.
„Actorii sunt singurii oameni de pe pământ care trăiesc mai multe vieţi,
care pot să moară şi să învie de sute de ori, care iubesc şi urăsc, râd şi
plâng, sunt frumoşi şi urâţi, înţelepţi şi naivi, bogaţi şi săraci, regi şi
cerşetori, oameni şi neoameni. Eu am purtat în teatru peste nouăzeci de măşi,
am trăit peste nouăzeci de vieţi.” Sunt cuvintele care deschid cartea, cuvinte
ale actorului Cornel Nicoară, artistul care întreaga viaţă profesională a „ars”
pentru Artă.
Alături de întâmplări din bogata sa carieră, artistul inserează şi gânduri,
reflecţii proprii asupra evenimentelor zilei. De asemenea, în paginile acestei
cărţi se regăsesc, portretizaţi de colegul lor, o serie de actori intraţi în
sufletul atât de mare şi de bogat al lui Cornel Nicoară.
ZILELE CLASEI DE ACTORIE, EDIȚIA A XVI-A
Luni, 23 octombrie 2023, Centrul pentru
Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ desfășoară, prin Şcoala Populară de
Artă, ZILELE CLASEI DE ACTORIE. Astfel, la sala de spectacole a Casei de
Cultură a Sindicatelor Piatra-Neamț se vor juca trei spectacole ale clasei de
actorie din cadrul Şcolii, clasă coordonată de actriţa Maria Hibovski.
De la ora 10:00 vor intra în scenă cei
mai mici actori, care vor prezenta (pentru colegii lor de clasele I – IV din
şcolile pietrene care vor fi prezenţi în stal) spectacolele „Igor în căutarea
comorii”, de Victor Vădeanu, şi „Degețica și Clopoțica”, de Maria Hibovschi.
Va urma, de la ora 12:00, reprezentaţia
grupei de elevi de clasele V-VIII, care va performa în „Casting” și „Majoritatea
majorete” - texte de Maria Hibovschi și Dumitru Ungurianu.
Întreg evenimentul de luni va fi
încheiat de grupa tinerilor actori liceeni. Ei vor evolua în două montări:
„Ceva piesa”, pe texte scrise de Maria Hibovski și Dumitru Ungurianu, respectiv
„Poate prea devreme”, autori Maria Hibovski, Amalia Dandu și Dumitru Ungurianu
Partener, în organizarea Zilelor
clasei de actorie, este Casa de Cultură a Sindicatelor Piatra-Neamţ,
instituţie care pune la dispoziţia tinerilor actori ai Şcolii Populare spaţiul
necesar desfăşurării spectacolelor.
Proiectul Zilele clasei de actorie,
desfăşurat de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, ajunge
anul acesta la ediţia a șaisprezecea. Dar activitatea clasei de actorie este
una cu o istorie mult mai bogată. Foile matricole rămase în arhiva instituţiei
vorbesc de la sine despre cursanţii Şcolii Populare. Dacă la un moment dat s-au
aflat în băncile cursurilor elevii Gina Gulai sau Ghiţă Hibovschi, cu timpul ei
s-au „transferat”, prin munca şi talentul lor, la catedra Școlii (Ghiţă
Hibovschi la cursul de regie / brigadă artistică). Ca elevi ai cursului de
actorie se regăsesc Vasile Muraru, Iulian Bălţătescu, Cornel Palade, Cătălina
Eşanu, Adina Iftimie, Alina Petrică, Dan Pughineanu, ulterior ajunşi să
evolueze pe scene profesioniste.
La catedra clasei de actorie au fost în
trecut regretaţii Constantin Ghenescu şi Corneliu Dan Borcia, precum şi Mircea
Zaharia, Paul Chiribuţă, Gina Gulai, Daniel Beşleagă, Draga Olteanu-Matei,
Cornel Nicoară.
O muncă frumoasă, de pionierat în domeniu pentru judeţul Neamţ, a făcut-o
Veronica Filip, una dintre cele mai apreciate educatoare pietrene ale
deceniilor opt şi nouă ale veacului trecut. Doamna, al cărei nume este purtat
astăzi – în semn de omagiu adus muncii domniei sale – una dintre grădiniţele
oraşului, a iniţiat şi condus vreme de ani buni cursul de teatru de păpuşi, o
artă astăzi aproape uitată.
De mai bine de douăzeci de ani,
activitatea cursului de actorie este coordonată de actriţă Maria Hibovski.
Aceasta i-a trecut pe tinerii actori prin încercările concursurilor şi ale
festivalurilor de teatru, între care şi Festivalul „Tinereţe fără bătrâneţe” de
la Piatra-Neamţ, iar ei i-au răsplătit munca şi au câştigat o tolbă de premii.
Ultimii ani de activitate contabilizează o serie întreagă de elevi pregătiţi în orele de studiu (în echipă şi individual) de la curs: absolventele Cătălina Eşanu (acum actriţă la Teatrul Tineretului), Roxana Iftimie (a terminat U.N.A.T.C. Bucureşti, se ocupă de proiecte teatrale în Italia), Adina Iftimie (actriţă la Teatrul „Bacovia” Bacău, cea care s-a hotărât să se facă actriţă după ce a văzut-o pe Maria în evoluând în spectacolul „Sperietoarea”), Andreea Amihăiesei şi Ana-Maria Ambrosă (ambele profesează în domenii diferite de arta scenică). Alte absolvente meritorii, dintre fostele cursante ale Şcolii Populare de Artă, sunt Roxana Rotilă – la University of Essex (Marea Britanie), Sabina Mitrea – la „Hyperion” Bucureşti, Bianca Laiu, Alina Petrică, Andreea Diaconiţa, toate trei la U.N.A.T.C. Bucureşti, Dan Baltag, Silvana Dulamă, Miruna Moaleş.
CREDINŢE POPULARE – LUCINUL, ZIUA FORMĂRII HAITELOR DE LUPI
Lucinul, zi plasată în perioada când lupii se strâng în haite în vederea reproducerii, este dedicată unei divinităţi pastorale. Numele şi data de celebrare au fost preluate din Calendarul ortodox (18 octombrie, Sf. Apostol şi Evanghelist Luca). Pentru prevenirea stricăciunilor provocate de lupi, se efectuau diferite practici magice: încleştarea dinţilor de la pieptenii cu care se scărmăna lâna, se interzicea orice activitate legată ce prelucrarea lânii, părului şi pieilor de animale.