Astăzi este sărbătorită Sfânta Mare Muceniță Tecla. Pe de altă parte, ne aflăm, în această perioadă, sub simbolul lupului. Și, acolo unde sunt lupi, sunt și oi și berbeci.

Astfel că astăzi vom face referire la o sărbătoare arhaică a românilor – cea a Teclelor.

Teclele, reprezentările mitice rele de foc şi lupi, celebrate în mediile pastorale în ziua de 24 septembrie, au preluat numele Sfintei Mucenice Tecla din Calendarul creştin ortodox. Local, sunt sărbătorite în zilele Berbecarilor (26-29 septembrie).

Interdicţiile specifice acestei sărbători ne dezvăluie faptul că, la început, Teclele erau ţinute întru amintirea strămoşilor mitici, strămoşii aceştia luând acum înfăţişarea unor berbeci. Berbecul era simbolul sacrificiului adus divinităţilor familiei şi sufletelor strămoşilor. Pentru astfel de motive în ziua (zilele) Teclelor nu se mătura prin casă, nu se râşnea sau măcina, nu se arunca cenuşa din vatră, nu se lucrau lâna şi pieile de animale, nu se atingeau unelte sau obiecte ascuţite ş.a. Cei care îndrăzneau să facă aşa ceva se puteau aştepta la o pedeapsă de foc de la Tecle sau la o vizită, nu tocmai plăcută, din partea lupilor, aceştia plecând doar după ce savurau o oaie-două şi un berbec. De asemenea, era strict interzis să se împrumute ceva, în special foc, altfel pe respectivul om îl călcau haitele de lupi.

În mitologia clasică, berbecul era socotit mesagerul și animalul de călărit al zeilor. În Grecia antică a existat chiar un zeu  al berbecilor, care era invocat întru apărarea trumelor de oi împotriva fiarelor sălbatice.

În tradițiile românești, berbecul era a și belșugul aducător de noroc, coarnele sale având virtuți antropopaice, apărând locul în care ele erau puse și stimulând fecunditatea.