2022

O carte precum BIBLIA – „FESTIVALUL DE TEATRU PIATRA-NEAMȚ“

La editura NONA a apărut o nouă carte de valoare documentară. Este vorba despre „FESTIVALUL DE TEATRU PIATRA-NEAMȚ, 1969-2019. Pagini de istorie culturală” În fapt, autorii – Violeta Simina Moșu și Valentin Andrei – aduc în fața cititorilor o monografie a acestui brand cultural al județului Neamț, care, alături de Festivalul „Vacanțe Muzicale“ și de Bienala de Artă „Lascăr Vorel“, a făcut cinste întregului ținut, adunând în oraș, de mai bine de cinci decenii, valorile artistice nu numai ale țării, ci ale întregului Mapamond.

O carte „călare pe două veacuri”

„Trebuie spus de la început că, prin informație și perspectivă, lucrarea își depășește granițele temei, Istoria Festivalului de Teatru devenind chiar o Istorie a T. T.-ului, a teatrului pe meleagurile nemțene. Și nu doar atât. Prin punctarea repertoriului, a izbânzilor scenei, a prezenței în confruntări europene, cartea sugerează și un tablou general al teatrului românesc, al traumelor ideologice de la intersecția ultimelor două secole. E «călare pe două veacuri», cum plastic zicea titlul unei cărți celebre“, afirmă în prefața cărții omul de teatru (fost secretar literar, fost director) Mircea Zaharia. Apoi tot el continuă: „Fotografii, afișe, cronici, imagini de colecție, declarații-program au fost puse cu drag în pagină de cei doi autori care au încercat să fie echidistanți și riguroși. Dar amploarea unei asemenea treceri în revistă poate părea subiectivă, mai ales din perspectiva distribuirii spațiilor (a existat mereu o generozitate aproximativă a surselor) și a punctului în care se oprește cercetarea: jubileul din anul 2019.”

Au cuvântul autorii

La rândul lor, autorii, Violeta Simina Moșu și Valentin Andrei, mărturisesc: „Această carte a fost scrisă cu dragoste. Cu dragoste de cultură, cu dragoste de Teatru. Pentru teatru ca artă, dar, mai presus, pentru instituția numită Teatrul Tineretului.

  • Violeta Simina Moșu
  • Valentin Andrei

Fiecare cuvânt care a ieșit de sub tastele computerului, fiecare rând, a avut imboldul acela de a scoate la lumina generațiilor care vor să vină o istorie a unei întreprinderi culturale, Festivalul de teatru de la Piatra-Neamț, un proiect unic la momentul inițial.

Intrarea și pătrunderea tot mai adâncă (pe măsură ce procesul documentării înainta) într-o epocă trecută, apusă, într-o lume – cea a teatrului – plină de farmec, de magie, ne-a adus nouă, autorilor, recompensa așteptată. Și, totodată, ne-a determinat să continuăm, cu o sporită plăcere și curiozitate, munca scrierii lucrării de față.”

Primele ecouri

Cartea a ajuns deja în mâinile cititorilor, unii dintre ei avizați și participanți activi la scrierea istoriei Teatrului Tineretului (Iarina Demian, Valentin Uritescu, Coca Bloos, Oana Pellea, Paul Chiribuță, Ana Ciontea, Carmen Ionescu, Alexandru Dabija, Bogdan Gheorghiu, Nicolae Scarlat, Cezar Antal, Alexandru Mâzgăreanu). Ecourile nu au întârziat să apară. Iarina Demian, componentă a primei garnituri a T.T.-ului, una dintre actrițele care au deschis prima stagiune, 1958-1959, a apreciat această carte drept: „O «biblie» care merită citită și apoi răsfoită din când în când! Sunt sigură că a fost un demers care a necesitat mult curaj și multă pasiune!”

La rândul său, de peste Atlantic, din Statele Unite ale Americii, Bogdan Gheorghiu trimite un mesaj autorilor: „Vă felicit pentru stăruința și grija cu care păstrați aceste amintiri care au contribuit la faima Teatrului Tineretului. Complimentele mele!”

La primul contact cu această nouă apariție editorială de la NONA, cititorul este plăcut surprins de ținuta estetică a cărții. I s-a întâmplat și lui Nicolae Scarlat, fost director al Teatrului Tineretului (1991-1995) și regizor cu o activitate bogată pe scena pietreană, cel care apreciază lucrarea drept: „Un volum impresionant prin amploarea documentării și prin realizarea tipografică.”

„TRĂDAREA” – Gheorghe Schwartz

„Un autor are o singură viaţă. El poate scrie o mulţime de volume, viaţa sa e complexă şi fiecare imagine a acestei vieţi o poate risipi într-o altă carte. El poate da naştere la o mulţime de personaje frumoase şi urâte, bune şi rele, viaţa fiind şi ea frumoasă şi urâtă, bună şi rea. Însă oricâte volume ar scrie, el va da implicit o singură carte – aceea a vieţii lui. (Ancheta Luceafărului – Autobiografie şi roman, 11 august 1973.)

Iată, au trecut cinzeci de ani de când am scris aceste rânduri și aș fi putut la fel de bine să le fi scris ieri. Biografiile și auto-biografiile sunt înșelătoare. Astăzi se pretinde în birocrație câte un curriculum vitae.”

Este începutul unei destăinuiri, cale de o carte – „TRĂDAREA”, a prozatorului arădean Gheorghe Schwartz. În 2022, domnia sa era provocat de organizatorul Premiului național pentru proză „Ion Creangă”, opera omnia – Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț – să scrie o lucrare în spiritul operei Marelui Povestitor. Încă din 2018, anul imediat următor primei ediții a Premiului, se instituise cutuma prin care laureatul trebuia să vină anul următor, ca semn de prețuire față de marele clasic al literturii române, Ion Creangă, cu o astfel de carte. S-a format și îmbogățit, astfel, în timp seria consacrată „Prozatori români laureaţi ai Premiului Naţional de proză «Ion Creangă»”. Până la volum „Trădarea,” au mai apărut, în această serie: „Ivan Turbincă şi Iapa Troiană” (Dumitru Radu Popescu), „Amintiri ale celui ce pare că am fost” (Nicolae Breban), „Viaţa altora” (Eugen Uricaru), „Scara ruptă” (Dan Stanca).

Și Gheorghe Schwartz își continua mărturisirea: „Cândam primitvestea că juriul mi-a decernat Premiul pentru literatură opera omnia «Ion Creangă» pe anul 2022, cunoscându-mi propria trăire – atât cât o cunosc – și ajuns la o anumită vârstă, am fost și eu tentat să trag linia și să-mi fac bilanțul sub forma unor amintiri. Dar eu, așa cum am tot spus, știind că nu sunt decât un personaj dintr-o piesă concepută de Dumnezeu, nu cutez să-i fac Lui concurență prin rescrierea scenariului vieții mele. Așa că voiam să nu reiau șirul întâmplărilor din traiul meu cum îl țin minte, ci să mărturisesc printr-o nouă carte „autobiografia” mea prin rezultatul gândurilor mele, alături de fragmente din cărțile pe care le-am scris și alături de fragmente din cărți și publicații pe care le-am citit. Fragmente pe care mi le-am amintit atunci când am început acea scriere.

Pe urmă, am aflat că s-a instituit cutuma ca laureații să scrie un volum în onoarea și în spiritul celebrelor Amintiri din copilărie ale Patronului Premiului. O autobiografie? Dar „Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,/ O să-şi bată alţii capul s-o pătrundă cum a fost?” (Eminescu, Scrisoarea I)”.

ALBUM FOTOGRAFIC „TRADIŢII NEMŢENE: PIATRA ŞOIMULUI, MEŞTEŞUGURI ŞI ÎNDELETNICIRI VECHI”

Lucrarea „TRADIŢII NEMŢENE: PIATRA ŞOIMULUI, MEŞTEŞUGURI ŞI ÎNDELETNICIRI VECHI”, una cu autor colectiv, este rezultatul unui proiect mai amplu al membrilor Ansamblului folcloric „Floricică de la munte”. În plină pandemie de Coronavirus, în vara anului 2020, odată cu suspendarea tuturor spectacolelor, deci şi a celor folclorice, Dedilia Popovici, coordonatoarea activităţii ansamblului nemţean, a avut iniţiativa demarării unei ample anchete etnofolclorice la nivel judeţean. Astfel, membrii grupului folcloric care, în anul 2021, a împlinit cinci decenii de activitate, au început să bată la picior comunele din Neamţ.

Munca lor a fost finalizată printr-o lucrare care cuprinde tot ceea ce e mai valoros în judeţul Neamţ, în plan etnografic şi folcloric. Până la finalul proiectului, fiecare dintre comunele ţinutului va beneficia de un album fotografic cu instantanee surprinse la gospodarii locului, fiind scoase la iveală cele mai de preţ comori spirituale aflate de colegii noştri pe teren, printre ele elemente de port tradiţional, versuri şi cântece populare vechi.

Prima comună, pe această lungă listă, este Piatra Şoimului, un loc încărcat de istorie din vechiul Câmp al lui Dragoş.

Piatra Șoimului, colţ de rai al ţinutului Neamţ

Prin lucrarea de faţă ne dorim să facem cunoscută o mică parte din frumosul ţinut Neamţ – Piatra Şoimului. Acest nume a fost dat în anul 1965 fostei comunei Calu-Iapa, în prezent comuna cuprinzând satele Piatra Şoimului, Luminiş, Poieni, Neguleşti, cătunele Pughina, Deleni, Bărdăneşti, Zoiţeni, Neguleşti, toate aşezate într-o zonă deosebit de pitorească, unde râul Bistriţa şi râurile Calu şi Iapa fac deschiderea spre orizonturi largi, caracteristice zonei de trecere de la deal la câmpie.

Comuna, în întregul ei, se dovedeşte a fi un mic colţ de rai, prins în paginile de aur ale literaturii române de neobositului călător ii scriitor Calistrat Hogaş, care în drumurile sale spre Tazlău sau Nechit, a străbătut potecile munţilor îoştri: „Când soarele fu la trei părţi din drumul său pe ceruri şi stă să cumpănească dincolo de piscurile depărtate şi viorii ale munţilor Calului, aruncai şaua şi desagii pe spatele Pisicuţii, încălecai, suii dâmbul şi apucai drumul de coastă ce taie spre miazăzi”.

Locul acesta plin de minunăţii ale naturii se află, aşa cum descria acum mai bine de jumătate de veac părintele Constantin Matasă,  pe ultimele prelungiri ale Carpaţilor, cu dealuri şi păşuni întinse, cu aşezări la îndemâna omului, condiţiuni de viaţă lesnicioase: locuri bune pentru cultură în terasele şi în lunca Bistriţei, cu numeroase izvoare de apă sărată pentru trebuinţele omului şi ale animalelor, cu păduri nesfârşite şi munţi înalţi pentru adăpost în vreme de primejdii.

Comuna Piatra Şoimului este o zonă a judeţului Neamţ nu doar plină de frumuseţi naturale, ci şi încărcată de istorie. Ea face parte din istoricul Câmp al lui Dragoş, nume străvechi dat regiunii din partea dreaptă a râului Bistriţa, de la Văleni (Peste Vale), de lângă Piatra-Neamţ până dincolo de Buhuşi. Câmpul lui Dragoş aminteşte de un vechi stăpân de pământ, „Dragoş Viteazul de la Neamţ”, pomenit în documente ca boier încă din anul 1392. În această parte a judeţului Neamţ trebuie să fi fost un vechi cnezat condus de către o veche familie băştinaşă. Titlul de „viteaz” purtat de Dragoş era dat de primii voievozidin zona Moldovei tuturor căpitanilor de oaste mai însemnaţi.

Nu în ultiumul rând, comuna Piatra Şoimului este renumită pentru oamenii gospodari ai zonei. Documentele menţionează că pe Văile Calu şi Iapa populaţiile au vechime considerabilă. Urmele acestora au fost descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice în mai multe locuri: Horodiştea (Cetatea de 4000 de ani), Faţa Gorganului, Poieniţa Calului, Deleni (Piatra Şoimului şi Luminiş)

Aşezaţi aici din vremuri străvechi, oamenii au durat nu numai propriile locuinţe, ci o întreagă comunitate, cu tot ceea ce presupune ea. Printre elementele de valoare care vin de peste veacuri ale acestei comunităţi se află adevărate comori de ordin etnografic: port, tradiţii, obiceiuri, practici arhaice, cântece şi poezii populare.

O parte a acestor nestemate, păstrate vii în memoria localnicilor, dortim să le supunem atenţiei publicului cititor, în dorinţa de a contribui cu o fărâmă la perpetuarea identităţii noastre ca popor. (managerul Centrului, Carmen Elena Nastasă, în prefața albumului)