Frumusețea și tâlcul legendelor populare împletite, de-a lungul timpului, cu firul roșu al fiecărei sărbători le dă consistență și le îmbracă în straiele specifice ale acestui pământ, astfel că, un eveniment a cărui anvergură trece de granițele teritoriilor locuite de români, capătă matricea stilistică a spațiului mioritic. De asemenea, se remarcă și aspectele utilitare ale unora din credințele populare, aspect ce-și regăsesc, adesea, corepondențe în explicațiile științifice ale unor fenomene meteorologice.
Iată un fragment dintr-o legendă populară, în care Sfântul Ilie duce lupta cu răul. De aici se desprind o serie de credinţe şi practici populare legate de această sfântă zi din an. Textul este desprins din lucrarea „Sărbătorile de vară la români”, semnată de Tudor Pamfile, fiind editată în anul 1910, sub egida Academiei Române.
“[…] Și de atunci și
până azi, Sfântul Ilie nu lasă în pace pe draci; cum se apucă ei de zavistii,
de răscolesc norii, Sfântul înhamă caii la căruță, pleacă prin cer și începe
prin ei de-i trăsnește. Ei când aud pe Sfântul Ilie cu căruța, fug de se
prăpădesc și se pitulă pe unde pot. Dracii se pitulă mai mult pe după câini și
se vâră în capre. De aceea, în vreme de vifornițe, nu e bine să lași câini și
capre pe alături, nici să stai pe la strâmtori, pe unde poate să treacă vreun
drac, ori să te pituli prin scorburi de copaci, că se poate întâmplà să fie
vreun drac pitulat acolo, și când va trăsnì pe drac, te trăsnește și pe tine.
Ferestrele și ușile caselor, în vreme de viforniță să nu le lași deschise, că
poate să se aciueze vreo spurcăciune de drac în casă și se poate să trăsnească
casa. Dracul trage mai mult la carpin; de aceea nu e bine să pui la casă lemn
de carpin, ori să te aciuezi sub carpini, în vreme de viforniță. În vreme de
viforniță să stai la luminișuri și mai bine să te plouă decât să te duci la adăposturi,
că tot la adăposturi trag și dracii.
În vreme de viforniță să-ți faci des cruce, că Dumnezeu a zis lui Sfântul Ilie când i-a dat biciul în mână, să trăsnească pe draci:
– Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai ! […]”