VACANȚE MUZICALE LA PIATRA-NEAMȚ, Ediția a XLIX-a, Duminică, 7 iulie 2024, Platoul Curții Domnești, ora 21:00
Duminică, 7 iulie 2024, Platoul Curții Domnești, ora 21:00
CONCERT SIMFONIC
Orchestra Filarmonicii „Serghei Lunchevici” Chişinău
Dirijor: MIHAIL AGAFIŢA
Program:
Wolfgang Amadeus Mozart – Uvertura operei „Flautul fermecat”
Ludwig van Beethoven – Uvertura „Egmont” op.84
Mihail Glinka – Uvertura operei „Ruslan şi Ludmila”
Gioachino Rossini – Uvertura operei „Bărbierul din Sevilla”
Giuseppe Verdi – Uvertura operei „Forța destinului”
Richard Wagner – Uvertura operei „Tannhäuser”
Georges Bizet – Uvertura operei „Carmen”
Johann Strauss-fiul – Uvertura operetei „Liliacul”
MIHAIL AGAFIȚA
Născut în 1973 în Republica Moldova, Mihail Agafiţa studiază dirijatul la Institutul de Stat al Artelor din Chişinău, absolvind apoi Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la clasa de dirijat al distinsului profesor Dumitru Goia sub a cărui îndrumare studiază ulterior ca masterand la cursul de studii aprofundate, specializarea Stilistică dirijorală-Dirijat orchestră. În anii 2005 – 2007 se perfecţionează la cursurile de măiestrie susţinute de reputatul dirijor Patrick Strub, organizate de Ambasada Germaniei la Chişinău.
Din 2004 deţine funcţia de Dirijor Permanent al Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova, iar din anul 2013 obţine prestigioasa poziţie de Prim-dirijor şi Director Artistic al Orchestrei Simfonice din cadrul aceleeaşi instituţii.
Între anii 2009 – 2013, este Dirijor Permanent al Filarmonicii „Transilvania” Cluj-Napoca.
Mihail Agafiţa participă la prestigioase festivaluri internaţionale de muzică, unde prestaţia sa dirijorală este întâmpinată cu entuziasm de public şi apreciată la superlativ de către mass-media.
Colaborează cu personalităţi de renume ale lumii muzicale.
Din anul 2010 Mihail Agafiţa devine membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova.
Repertoriul său impresionant conţine creaţii muzicale de diverse genuri şi stiluri de la preclasic la contemporan, printre care şi lucrări în primă audiţie.
În anul 2016, prin decret prezidenţial a fost desemnat cu cel mai înalt titlu onorific al Republicii Moldova în domeniul culturii – „Artist al Poporului”, pentru performanţe remarcabile și prestație scenică extraordinară.
Pentru merite deosebite în dezvoltarea şi propagarea artei muzicale şi activitate concertistică intensă, prin decret prezidenţial (în anul 2010, Republica Moldova), dirijorului Mihail Agafiţa, i-a fost conferit titlul onorific „Maestru în Artă”.
FILARMONICA NAŢIONALĂ „SERGHEI LUNCHEVICI” CHIȘINĂU
Orchestra simfonică a Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” Chișinău
Colectiv emerit din Republica Moldova, Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” a fost fondată în anul 1930. Pe parcursul activităţii sale a avut rolul de emisar al artei şi culturii, devenind, în timp, unul dintre amsamblurile de vârf din ţară.
Actualmente, Orchestra reuneşte un grup de peste optzeci de instrumentişti profesionişti, constituind un organism cu bogate tradiţii muzicale şi o activitate concertistică intensă.
Maeştrii Alexandr Klimov şi Pavel Bacinin au fost cei care au pus bazele acestui colectiv. În primii zece ani ai existenţei sale Orhestra a activat în Tiraspol, ulterior, în 1940, s-a mutat în Chişinău, fiind inclusă în componenţa Filarmonicii de Stat din Republica Moldova.
O perioadă îndelungată de timp (1953-1979) funcţia de dirijor-şef şi director artistic a fost deţiută de Timofei Gurtovoi. În următorii 15 ani conducerea artistică a colectivului a fost asigurată de către dirijorul Dumitru Goia.
Începând cu anul 2004 şi până în prezent, Orchestra este condusă de prim-dirijorul Mihail Agafiţa.
Repertoriul Orchestrei cuprinde cele mai reprezentative lucrări ale muzicii simfonice şi vocal-simfonice universale. Orchestra interpretează creaţii din diferite epoci şi în variate genuri stilsitice, abordând, în principal, muzica secolelor XVII-XXI. În acest context o deosebită importanţă se acordă interpretării opusurilor compozitorilor din Republica Moldova şi România: V. Zagorski, E. Lazarev, E. Doga, Gh. Ciobanu, Șt. Neaga, E. Coca, V. Poliakov, L. Gurov, S. Lobel, I. Macovei, T. Chiriac; G. Enescu, Şt Niculescu, A. Vieru, A. Iorgulescu, D. Dediu, D. Rotaru, L. Dănceanu.
ANSAMBLUL FOLCLORIC „FLORICICĂ DE LA MUNTE” ESTE INVITAT LA ZIUA MUNICIPIULUI TÂRGU SECUIESC
Sâmbătă, 29 iunie, în zi de sărbătoare covăsnenii celebrează Ziua municipiului Târgu Secuiesc. Gazdele, pentru a onora cum se cuvine această zi importantă, doresc să aibă alături artiști de marcă din țară. Așa se face că pe adresa Ansamblului folcloric „Floricică de la munte” a sosit invitația de a participa la concertul extraordinar care va încheia seria de evenimente artistice. Nemțenii se vor afla pe scenă alături de una dintre cele mai mari interprete ale folclorului moldovenesc, Sofia Vicoveanca.
Reprezentanții folclorului nemțean nu evoluează pentru prima dată în Ținutul Secuiesc. Cel mai recent concert al lor a fost anul trecut, când au cântat și au dansat pentru publicul din Sfântu Gheorghe, sărbătorind împreună Ziua Națională a României, fapt care vorbește de la sine despre aprecierea de care se bucură artiștii noștri județul Covasna.
ȘCOALA DE VARĂ 2024
În perioada 1-26 iulie 2024, Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” va desfăşura, prin Şcoala Populară de Artă Piatra-Neamţ, cea de a XIII-a ediţie a Şcolii de vară.
Pentru a răspunde cererilor tot mai numeroase din ultimii ani, organizatorii au gândit un calendar complex.
Astfel, vor fi create patru serii în cele patru săptămâni complete ale lunii iulie 2024: 1-5 iulie, 8-12 iulie, 15-19 iulie, 22-26 iulie, programul fiind zilnic, de luni până vineri, de la ora 10:00 la 14:00.
Şcoala de vară a anului 2024 oferă cursuri de iniţiere în: modelaj în lut, actorie, dansuri populare, canto tradiţional, pictură, canto – muzică uşoară.
Orarul fiecărei serii săptămânale este următorul:
Luni:
Actorie – coordonator, prof. Maria Hibovschi
Pictură – coordonator prof. Cristian Bistriceanu
Marţi:
Dansuri populare – coordonator, prof. Claudiu Luchian
Modelaj în lut – coordonator, prof. Ionela Lungu
Miercuri:
Pictură – coordonator prof. Radu Macavei
Canto muzică ușoară – coordonator prof. Paula Ghivirigă
Joi:
Dansuri populare – coordonator, prof. Anda Acristinei
Canto muzică tradiţională – coordonator, prof. Laurenţiu Marian
Vineri:
Pictură pe pietre – coordonator, artizan Raluca Irimescu
Dansuri populare – coordonator, prof. Ioan Luchian.
Preţul unei serii de cursuri este de 230 de lei (pentru cinci zile), fiecare serie de curs urmând a fi compusă din copii cu vârste între 7 şi 15, numărul maxim acceptat fiind de cincisprezece participanţi pentru fiecare serie.
Cursurile au loc la sediul Școlii Populare de Artă, strada Ștefan cel Mare, nr. 3A, Piatra-Neamț.
Taxa se achită integral, la momentul înscrierii pentru cele cinci (5) zile. Plata se face la sediul Şcolii. Relaţii la telefon 0233/214.026.
MIERCURI, RECITALURI DE VIOARĂ ȘI CHITARĂ ALE STUDENȚILOR ACADEMIEI CLUJENE
Ultimele două evenimente cu public ale studenților Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Extensia Piatra Neamț, vor aaveal loc miercuri, 26 iunie 2024.
De la ora 15:00, la sala Cupola a Bibliotecii Județene „G. T. Kirileanu” Neamț va avea loc recitalul de vioară, susținut de studentele anului IV: Adelian Gireadă, Medeea Gireadă și Dorina Shelever, coordinate artistic și musical de cda. Emanuel Iacob; la pian, assist univ. dr. Kozma Istvan Levente.
Începând cu ora 18.00, sala Amfiteatru a Autonom Services S.A. din Piatra-Neamț, clasa de chitară condusă de conf. univ. dr. habil. Constantin Andrei, lector univ. dr. Ștefan Trifan va performa în spectacolul intitulat RECITAL DE CHITARĂ, muzică de cameră și ansamblu de chitare.
Pentru ambele evenimente musicale intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Drumul către rădăcini: Succesul Proiectului Cultural în Păstrarea Identității Naționale și Conservarea Tradițiilor Românești în Diaspora
În perioada 19-23 iunie 2024, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț a desfășurat cu mare succes proiectul cultural „Drumul către rădăcini” în localitatea Rignano Flaminio, regiunea Lazio (Roma, Italia). Proiectul, realizat în parteneriat cu „Asociația pentru Identitatea Românească” din regiunea Lazio și „ACR – Associazone Culturale Roma-nia” și finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a avut ca obiectiv principal păstrarea și promovarea identității culturale și naționale românești în diaspora. Evenimentele au fost organizate sub binecuvântarea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.
Proiectul a debutat cu organizarea a patru ateliere tradiționale meșteșugărești (olărit, pictură naivă, încrustarea lemnului/metaloplastie și împletituri din fibre vegetale), la care au participat 40 de copii români din regiunea Lazio. Sub îndrumarea a patru meșteri populari din județul Neamț, copiii au avut ocazia să învețe și să practice aceste meșteșuguri, contribuind astfel la păstrarea și transmiterea tradițiilor românești în rândul noilor generații. Entuziasmul și bucuria cu care acești copii au descoperit meșteșugurile strămoșești au fost cu adevărat emoționante.
În zilele de 22-23 iunie, Rignano Flaminio a găzduit o serie de spectacole impresionante, la care au participat artiști români de mare calibru. Aceste evenimente au adus bucurie miilor de români din zona, oferindu-le ocazia de a se reconecta cu muzica, dansurile și tradițiile românești într-un cadru festiv. Atmosfera vibrantă și energia pozitivă au făcut din aceste spectacole un adevărat succes, întărind legăturile comunității românești din diaspora cu rădăcinile lor culturale. Un moment deosebit și cu totul special al proiectului a fost spectacolul de muzică și dans tradițional românesc, care a avut loc în Duminica Rusaliilor, la Schitul Ortodox Sfântul Prooroc Ilie o zi de profundă semnificație spirituală pentru credincioșii români. Spectacolul a reunit aproximativ 400 de români din Rignano Flaminio și împrejurimi, într-o atmosferă de sărbătoare și comuniune. Vocile artiștilor din județul Neamț au răsunat cu putere, aducând un strop din inima României în mijlocul comunității românești din Italia. Emoția și bucuria celor prezenți au transformat această zi într-o sărbătoare a identității și a tradițiilor noastre.
Expoziția de obiecte tradiționale românești, organizată în zilele de 22-23 iunie, a fost un alt punct culminant al proiectului. Lucrările prezentate, realizate de artiștii care au susținut atelierele, au captivat atât comunitatea românească, cât și publicul italian. Diversitatea și bogăția culturii românești au fost admirate și apreciate, subliniind importanța conservării acestor meșteșuguri tradiționale pentru viitor.
Un aspect impresionant al evenimentului a fost implicarea activă a părintelui Ștefan de la Schitul Ortodox Sfântul Prooroc Ilie din Rignano Flaminio. Dedicarea și sprijinul său ne-au arătat cât de profundă este legătura spirituală și culturală dintre românii din diaspora și tradițiile lor strămoșești. Părintele Ștefan a fost un adevărat facilitator al dialogului dintre generații, aducând o contribuție semnificativă la succesul proiectului. Prezența și cuvintele sale pline de înțelepciune au adăugat o dimensiune spirituală și emoțională evenimentului, întărind legăturile dintre comunitatea românească din Italia și valorile noastre culturale și religioase.
Importanța cunoașterii și păstrării identității naționale și a tradițiilor românești în comunitățile românești de peste hotare nu poate fi subestimată. Prin intermediul proiectului „Drumul către rădăcini”, am reușit să aducem un strop din spiritul și cultura românească mai aproape de inimile românilor din Italia. Acest proiect a demonstrat încă o dată că tradițiile noastre sunt un liant puternic care ne unește, indiferent de distanțe, și că acestea trebuie păstrate și transmise cu mândrie generațiilor viitoare.
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț își exprimă recunoștința față de toți partenerii și participanții la acest proiect și speră ca acesta să fie doar începutul unei serii de evenimente care să celebreze și să conserve moștenirea culturală și identitatea națională românească în diaspora.
ACEST PROIECT A FOST FINANȚAT DE DEPARTAMENTUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI.
Sărbători populare ÎNĂLȚAREA DOMNULUI
În vechime, românii se pregăteau pentru marea sărbătoare a Înălțării Domnului la Ceruri încă de ziua de miercuri, din ajun, zi care avea o denumire aparte în popor, anume Hurdubăiala Paşteiui. Oricum ai da-o sună ciudat această denumire. Ştiind că hudubaia sau hurdubaia însemna pe vremuri un vas mare, o clădire sau o încăpere foarte mare, sugerăm că Hurdubăiala Paşteiui ar face trimitere la împlinirea sau la creşterea maximă a Paştelui, căci momentul Înălţării Domnului era socotit punctul final al sărbătorii pascale.
Poporul credea că din ajun încep să umble temutele Iele sau Rusalii, spirite malefice care provoacă o sumedenie de boli. În acelaşi timp, debutează multe practici legate de cultul morţilor. Astfel, se îngrijesc mormintele şi se împodobesc cu flori şi ramuri verzi spre a se curăţi aerul. Se dau multe pomeni atât în ajun, cât si de Înălţare, obiceiul fiind numit local Moşii de Ispas.
În acest cadru erau prăznuiţi strămoşii sau morţii recenţi, de sufletul acestora dându-se în special azime calde, lapte dulce fiert cu păsat, ceapă verde, flori, rachiu şi brânză. Uneori, pomana se dădea în drum, deoarece se considera că sufletele sunt în drum sau se înalţă spre cer, iar pomenile acestea le servesc ca merinde de-a lungul acestui ultim drum.
Exista superstiţia că anumite suflete se puteau rătăci şi riscau prefacerea în strigoi sau moroi. Tocmai de aceea se recurgea la practici de apărare precum: împodobirea caselor, acareturilor, a doniţelor şi a coarnele vitelor cu verdeaţă. Se recurgea și la culegerea și sfinţirea anumitor arbuşti şi plante de leac (flori şi frunze de alun, leustean, tamaia dealului), care se folosesc apoi pentru oamenii slăbiţi sau pentru cei cu dureri de cap, atingerea vitelor si a oamenilor cu leustean, anumite vrăji şi descântece. Aşadar, de teama Ielelor şi a strigoilor, bisericile, casele şi mormintele erau împodobite cu flori, frunze şi ramuri de alun, nuc, paltin sau leuştean, vitele şi oamenii fiind atinşi în special cu leuştean.
Tot în ajun, fetele sădeau flori ca să se înalţe ramurile lor spre cer, după Domnul Iisus. În noaptea dinspre Ispas fetele şi flăcăii se adunau sub aluni, deoarece exista credinţa că numai în această noapte înfloresc şi, totodată, se şi scutură; aceste flori erau păstrate cu mare grijă la icoane, fiind foarte bune de leac şi de dragoste. Alte fete mari nu ezitau să doarmă cu capul pe un braţ de buruiene spre a-şi visa ursitul, iar unele, spre zori, se scăldau în apă neîncepută.
Pe de altă parte, sărbătoarea populară era ţinută şi de cei temători de grindină, de frica lupilor, în general pentru primejdie. Temători sau nu de ceva, oamenii de pe vremuri îşi împodobeau preventiv casele mai ales cu ramuri de paltin, care, uscate, erau bune împotriva trăsnetului. Un mijloc individual de protecţie îl constituia încingerea peste mijloc a fetelor şi a femeilor cu leuştean.
Creștinii duceau la biserică, pentru sfințire, pască, ouă roşii, dar şi pasat. La întoarcere, se punea mai întâi păsat pe prispă spre a ciuguli vrăbiile şi a sfinţi cerul, iar câinelui, ca să fie credincios stăpânului, i se dădea o bucăţică de pască şi de miel sfinţit. La icoana din casă se făcea semnul crucii si se spunea: „Păzeşte-ne Doamne de toate relele pământului. Căci numai Tu, înălţat sus, vezi totul şi auzi totul şi pe toate le poți împlini. Îndură-Te de noi, păcătoşii, şi ne dă pâine şi sare ca să nu murim de foame”.
Întocmai ca la Paşti se obişnuia sa se mănânce pască, ouă roşii şi, mai rar, friptură de miel. Prima dată se gusta pasca pentru a se sfinți omul pe dinăuntru și ca să fie sănătos, iar apoi se mănânca din oul roșu ca românul să fie îmbujorat la față și păzit de Domnul.
La această mare sărbătoare domnească, Sfânta Liturghie se făcea de obicei afară, pe iarbă verde sau în preajma holdelor de grâu, sărbătoarea fiind astfel socotită ca una a fânului și a holdelor. Dacă vremea nu permitea ținerea Liturghiei afară, se așternea în biserică fân pe jos, praporii fiind împodobiți de femei și fete cu verdeață sau flori de câmp.
Prin unele locuri, credincio-şii primeau acasă preotul ce umbla cu icoana Sfintei înălţări, după care Plecau, mai ales prin Ardeal, la nedei, bâlciuri sau târguri. De aici cumpărau oale, străchini şi căni de lut sau linguri de lemn pentru a fi date de pomană la Moşii de vară sau Moşii de oale din Sâmbăta Rusaliilor, însă aceste nedei erau și un bun prilej de peţire a fetelor mari.
În vechime, formula tradițională de adresare de binețe pentru cele zece zile care despart Înălțarea de Rusalii era „Hristos S-a înlțat”, spre deosebire de astăzi când această formula este rostită doar în ziua de sărbătoare a Înălțării Domnului la Ceruri. (etnograf Marcel Lutic - „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată”, ediția a III-a, Editura Vailiana 98, Iași, 2022)
PROIECTUL CULTURAL „DRUMUL CĂTRE RĂDĂCINI” - PROIECT FINANȚAT DE DEPARTAMENTUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI
În perioada 19-23 iunie 2024, Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț va derula în localitatea Rignano Flaminio, regiunea Lazio (Roma, Italia), proiectul cultural „Drumul către rădăcini”. Acest proiect se desfășoară în parteneriat cu „Asociația pentru Identitatea Românească” din regiunea Lazio și „ACR – Associazone Culturale Roma-nia”, beneficiind de finanțarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Proiectul „Drumul către rădăcini” are ca obiectiv general păstrarea și afirmarea identității culturale românești pentru românii din diaspora, dar și întărirea legăturilor dintre România și comunitățile românești din afara granițelor țării. Vom organiza ateliere tradiționale meșteșugărești pentru 40 de copii români și un spectacol cultural românesc de muzică și dans în orașul Rignano Flaminio.
În cadrul acestui proiect vor fi organizate patru ateliere tradiționale de meșteșugărit: olărit, pictură naivă, încrustarea lemnului/metaloplastie și împletituri din fibre vegetale. Aceste ateliere se vor desfășura pe parcursul a patru zile și vor fi susținute de patru meșteri populari din județul Neamț. Scopul este de a oferi copiilor oportunitatea de a învăța și practica tradițiile meșteșugărești românești, contribuind astfel la păstrarea și transmiterea identității culturale în rândul tinerelor generații.
Vom organiza un spectacol de muzică și dans tradițional românesc, destinat românilor din Rignano Flaminio și regiunea Lazio. Spectacolul va oferi publicului o experiență culturală autentică, aducând pe scenă artiști români și promovând cultura românească. Estimăm participarea a aproximativ 400 de români care vor putea astfel să se bucure de frumusețea și diversitatea tradițiilor noastre.
Un alt punct important al proiectului este expoziția de obiecte tradiționale românești, care va avea loc pe 22-23 iunie 2024. Această expoziție va prezenta lucrările artiștilor care au susținut atelierele și va oferi comunității românești și publicului italian o imagine asupra bogăției și diversității culturii românești. Expoziția va juca un rol crucial în conservarea și transmiterea meșteșugurilor tradiționale către generațiile viitoare.
Prin proiectul „Drumul către rădăcini” dorim să sprijinim românii din străinătate să redescopere tradițiile și obiceiurile românești, să informăm copiii născuți în diaspora despre tradițiile și datinile noastre și să creăm un climat de dialog și comunicare permanentă între autoritățile române, laice și bisericești, artistice și culturale, și românii din diaspora. Ne propunem să încurajăm românii din diaspora să fie mândri de tradițiile, obiceiurile și sărbătorile lor și să le popularizeze în comunitățile țărilor în care trăiesc.
Acest proiect este foarte important pentru românii de peste hotare, deoarece vor fi parte activă în dialogul despre tradiții, sărbători și obiceiuri. Vom sprijini comunitățile românești din străinătate în perpetuarea și popularizarea tradițiilor românești, asigurând opțiunea transmiterii acestor valori către noile generații.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să ne contactați la Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț.
Director,
Carmen-Elena Nastasă
Website:
culturaneamt.ro
*ACEST PROIECT ESTE FINANȚAT DE DEPARTAMENTUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI.*
VERNISAJUL EXPOZIȚIEI CLASELOR DE PICTURĂ ȘI GRAFICĂ DIN CADRUL ȘCOLII POPULARE DE ARTĂ PIATRA-NEAMȚ
În perioada 17-30 iunie, Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” Neamț va găzdui Expoziția claselor de pictură, grafică și artă decorativă din cadrul Școlii Populare de Artă, eveniment care face parte din amplul proiect Zilele Școlii Populare de Artă.
Vernisajul expoziției artiștilor amatori coordonați de pictorii Radu Cristian Macavei și Cristian Bistriceanu va avea loc joi, 20 iunie, începând cu ora 17:00. Intrarea este liberă.
LA ANIVERSARĂ – ELENA BOTEZ, ARTISTĂ ŞI PEDAGOG DE EXCEPŢIE
Elena Botez, celebra artistă lirică a urbei noastre, s-a născut în ziua de 7 iunie 1925 la Piatra-Neamţ. Absolventă a Liceului „Calistrat Hogaş” din urbea natală, a avut şansa să fie elevă a profesoarei de muzică Sidonia Hogaş, fiica marelui scriitor.
Dovedindu-şi talentul muzical încă din copilărie, tânăra Elena Botez frecventează, între 1945 şi 1949, cursurile Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, în timpul căruia, din 1948, aeste angajată ca solistă a Operetei din Capitală. Activitate pe care o continuă, până în 1951, şi după absolvirea Conservatorului. A absolvit importanta instituţie muzicală românească cu Diplomă în Pedagogie muzicală, Canto, Pian, Teorie muzicală şi solfegii. I-a avut ca magiştri pe I. D. Chirescu, Jean Rânzescu, Mihail Jora, N. Stroescu, Marţian Negrea, Livia Vrăbiescu-Vaţianu, Alexandru Paşcanu.
Carieră strălucită în muzica de operă
Din 1951, se transferă la Opera de Stat din Timişoara. Aici va depune o muncă artistică timp de douăzeci şi şapte de ani. Evoluează pe scenă alături de nume grele ale muzicii mondiale – Giuseppe Tadei, Aldo Protti, Giuseppe di Stefano, Alexei Filipovici Krivcenia, Viorica Cortez ori Louis Quiliko. La fel cum, peste ani, alte personaliăţi ale artei lirice, de data asta româneşti, vor fi mândre că au cântat alături de Elena Botez: Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Ludovic Spiess şi Ion Holender.
Pe scenă, alături de marele Enescu
În tinereţe, a avut privilegiul de a-l asculta (în mai multe ocazii la Bucureşti şi o dată la Piatra-Neamţ!) şi chiar de cânta pe scenă alături de marele George Enescu: „Ca studentă a lui Chirescu, eram coristă la Corul «Carmen». Când Enescu a făcut ultima dată ciclul de simfonii de Beethoven, a unit corul studenţesc «Carmen» cu cel al Filarmoncii. Parcă a ştiut că va cânta pentru ultima oară în ţară! Şi am cântat şi eu. Oare, am cântat?!, mă întreb acum. Pentru că de multe ori rămâneam cu gura căscată şi mă uitam la el, la Enescu. Era fascinant. Prin gesturi mici îţi spunea ceea ce trebuie să faci. M-a impresioant profund!”
Artista lirică dublată de pedagogul de excepţie
După pensionare, din 1991, Elena Botez, omul împătimit de muzică, având un preaplin sufletesc şi o experienţă acumulată pe care o dorea împărtăşită şi altora, predă cursuri de canto la Liceul de Muzică din Piatra-Neamţ. Sunt anii în care trimite spre scena lirică mondială noi nume capabile să facă cariere strălucite şi, în acelaşi timp, cinste numelui său. Dintre multele nume, amintim aici pe: Caterina Cellia Costea (solistă a Operei din Atena), Diana Croitoriu-Schidlowski (absolventă a Conservatorului Naţional din Paris), Felicitas Bordeianu (absolventă a Conservatorului din Geneva), Ada Chele (absolventă de conservator în Luxemburg, loc în care îşi desfăşoară activitatea profesională, ca solistă), Nicoleta Colceiar solistă a Operei Naţionale timişorene).
Marea mulţumire a Doamnei Elena Botez o constituie fiecare urcare pe scenă a discipolelor sale, fiecare concert pe care acestea-1 susţin, succesul lor făcând să-i tresalte inima de bucurie.
Pentru întreaga sa carieră artistică şi didactică, întrega comunitate nemţeană îi urează:
LA MULŢI ANI, DISTINSĂ DOAMNĂ!
SĂRBĂTORI POPULARE ROMÂNEȘTI – ISPASUL SAU PAȘTELE CAILOR
Prin Ţara Oaşului, vinerea dinaintea
Înălţării Domnului era numită Vinerea de Ispas. Era momentul în care, în
zori, patru-cinci fete mari, însoţite de o babă atoateştiutoare, se duceau
într-o pădure având asupra lor pălincă, vin, apă sfinţită, plăcintă, ouă roşii
de la Paşti şi o drâmbă. În pădure, fetele se dezbrăcau în pielea goală şi
încingeau jocuri care durau până la răsăritul soarelui. Apoi, spuneau „Tatăl
nostru”, se strângeau în braţe şi se sărutau, baba cântând cu foc din drâmbă.
Urma un ospăţ pe cinste, iar în drum spre casă fetele culegeau anumite flori
bune pentru creşterea părului, dar, se zice, şi pentru atragerea atenţiei
flăcăilor asupra lor (mai ales, la hore!).
Ajunul Ispasului era numit în popor Hurdubăiala
Paştelui. Cei care se împărtăşeau de Paşti erau obligaţi să nu lucreze şase
săptămâni, adică până la Ispas, deoarece se credea că împărtăşania stă în ei în
tot acest timp. Se mai spunea că din ajun încep să umble nişte spirite malefice
care provocau o sumedenie de boli. În noaptea dinspre Ispas fetele şi flăcăii
se adunau sub aluni. Asta, deoarece exista credinţa că numai în această noapte
înfloresc şi, totodată, se şi scutură florile alunului. Florile acestea erau
păstrate cu mare grijă, fiind foarte bune de leac şi de dragoste.
Poporul considera că Ispas a fost un om
tare vesel, martor la Înălţarea Domnului. Nu se ştie dacă între veselia lui
Ispas şi momentul Înălţării Domnului la cer există vreo legătură, însă este
cert că, pe vremuri, în ziua Ispasului trebuia să fie multă veselie.
Sărbătoarea era ţinută mai ales de cei
temători de grindină, mulţi dintre oamenii care îndrăzneau să lucreze la Ispas
căpiind. Fiind şi o sărbătoare a strămoşilor, se dădeau multe pomeni, în special
din ceapă verde, flori, rachiu şi brânză. Întocmai ca la Paşti, se obişnuia să
se mănânce pască, ouă roşii şi uneori chiar miel. De teama strigoilor şi a
ielelor, casele, mormintele şi bisericile erau împodobite cu flori, frunze şi
ramuri de alun, nuc, paltin sau leuştean, vitele şi oamenii fiind loviţi mai
ales cu leuştean. Tot acum se organizau celebrele târguri sau nedei de fete,
prilej bun de peţire a fetelor mari.
De ce totuşi Paştele Cailor? Este
ştiut faptul că atunci când l-a născut pe pruncul Iisus, Maica Domnului ar fi
blestemat caii să nu se sature decât o singură dată pe an, anume la Ispas, dar
nici atunci de tot, ci numai pentru un ceas. Ei bine, ora în care se săturau
caii însemna Paştele lor. Însă, această oră este atât de puţin, aproape nimic,
în comparaţie cu anul în care caii sunt nesătui, încât expresia „La Paştele
cailor” a putut fi echivalată, relativ uşor, cu „niciodată”.
Pe de altă parte, pe vremuri, plata unor
datorii se amâna de la Sfântul Gheorghe la… Paştele Cailor, adică la Ispas. Cum
Ispasul nu cade în nici un an la aceeaşi dată, treptat, amânarea plăţii la
Paştele Cailor a ajuns să însemne, de fapt, „niciodată”! Civilizaţia modernă
românească a asimilat neaşteptat de repede sintagma „La Paştele cailor”,
deoarece până astăzi amânările, scutirile, uitarea datoriilor sunt extrem de
prezente în peisajul cotidian, românii crezând că edulcorează această realitate
pestriţă prin apelul la o expresie originală, căreia deja i s-a alterat sensul
primar. (etnolog Marcel Lutic, “Timpul sacru. Sărbătorile de altădată.”,
Editura Fundației Academice “AXIS”, Iași, 2006.)