Noutati

REMEMBER DRAGA OLTEANU-MATEI

Draga Olteanu-Matei face parte din Generaţia de Aur a actorilor români

Pe Draga Olteanu-Matei o putem vedea într-o fotografie-document, realizată lângă Masa Tăcerii a lui Brâncuşi, alături de colegii ei de generaţie. Sunt acolo și Amza Pellea, Sanda Manu, Silviu Stănculescu, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu şi George Constantin. Cu toţii, mari actori ai ţării. O vorbă românească zice „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti“. Ce s-ar putea spune, privind această imagine, despre Draga Olteanu-Matei?!

Născută la Bucureşti, în ziua de 24 octombrie 1933, în plină perioadă interbelică, plină de talent artistic, a urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care l-a absolvit, alături de ceilalţi corifei amintiţi, în anul 1956.

Despre cariera ei se poate scrie o carte. De-a lungul a peste cinci decenii, a făcut roluri memorabile atât în teatru, unde a jucat în „Ziariştii“ (spectacolul său de debut), „Cadavrul viu“, „Azilul de noapte“, „Avarul“, „Comoara din deal“, „Gaiţele“, „Coana Chiriţa“, „Crimă pentru pământ“, precum şi în film: „Telegrame“ (1959, filmat la Bucureşti şi Piatra-Neamţ), „Haiducii“ (1966), „Fraţii Jderi“ (1974), „Patima“” (1975), „Nea Mărin Miliardar“ (1979), „Dumbrava minunată“ (1980), „Iancu Jianu Haiducul“ (1981), „Coana Chiriţa“, (1986).

Enumerarea este una selectivă şi aleatorie, C.V.-ul artistic al Dragăi Olteanu fiind unul impresionant. A primit numeroase premii şi distincţii, printre ele numărându-se Premiul Gopo pentru întreaga carieră, Premiul UNITER pentru întreaga activitate artisitcă, Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, Ordinul Coroana României în grad de Ofițer.

Drag(a) de Piatra   

După pensionarea de la Teatrul Naţional din Bucureşti (2007), Draga Olteanu-Matei s-a retras la Piatra-Neamţ. Locurile ţinutului Neamţ i-au mers la inimă artistei încă din tinereţe. La împlinirea vârstei de 85 de ani, pe scena „Cinema, Mon Amour“ din Piatra-Neamţ, alături de colegii săi Dorel Vişan, Vladimir Găitan şi Ovidiu Cuncea, Draga Olteanu s-a confesat în fața unui numeros public. „Eu sunt locuitoare a acestui oraş încă din 1970. Ceva mai devreme, în anul 1958, am jucat aici, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, spectacolul «Reţeta fericirii», pe textul lui Aurel Baranga. După reprezentaţie, cum nu se prea găsea mâncare în vremea aceea, maestrul Nichi Atanasiu, colegul nostru, care cunoştea oraşul, ne-a poftit la o cârciumioară din piaţă. După ce am mâncat pe săturate, simţindu-ne bine, am petrecut acolo timpul cu poveşti, cu cântece. Aşa s-a făcut că de acum se apropiau zorile. Am plecat de acolo spre gară, unde ne aştepta garnitura de tren cu care venisem. Pe acest drum, de la piaţă către gară, la numărul 9, ţin minte foarte bine, am găsit o căsuţă care avea curtea plină de regina nopţii. Mireasma aceea nemaipomenită ne-a oprit din drum. În acea linişte a dimineţii m-am apropiat de grădină. Peste gard am văzut o căsuţă cu glicină pe balcon, iar în faţă, lanul de regina nopţii. Am admirat o vreme această imagine, a grădinii cu flori cu o mireasmă îmbătătoare, apoi am plecat“.

Anii au trecut și a venit ziua în care l-a cunoscut la Bucureşti pe viitorul său soţ, medicul Ionel Matei. S-au căsătorit civil în Capitală. Apoi a venit vremea ca doctorul Ionel Matei, care era de loc din Piatra-Neamţ, să-şi prezinte soţia părinţilor săi.

„Când am venit la Piatra-Neamț, m-a adus exact la acea căsuţă, care arăta ca fiind ca din poveşti! De fapt, povestindu-vă acest episod al vieţii mele, vreau să spun că soţului meu, cel care m-a luat de mână şi m-a plimbat printre oameni şi m-a susţinut şi m-a îndemnat să merg cu fruntea sus, lui îi datorez tot ce am făcut eu mai bun pe lume“, a mai povestit marea actriță.

Proiecte artistice pentru locuitorii oraşului

Stabilită aici, la Piatra-Neamţ, Draga Olteanu a proiectat şi pus pe picioare un teatru de amatori, „Teatrul Vostru“, cu a cărui trupă a scos pentru publicul local câteva spectacole din dramaturgia românească, memorabilă fiind premiera piesei lui Tudor Muşatescu, „Visul unei nopţi de iarnă“.

Ulterior, alături de medicul Ionel Matei, actrița a trecut pragul Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare“ Neamţ, în martie 2008, cu o propunere de proiect care a durat doar câteva luni. Urma ca împreună cu colegul şi prietenul său Cornel Nicoară să îndrume una dintre clasele de actorie de la Şcoala Populară de Artă. Spunea atunci Draga Olteanu: „M-am oferit cu toată dragostea să împărtăşesc din ceea ce am reuşit să acumulez în 55 de ani de teatru, cinematografie şi televiziune. Mi-aş dori ca aceşti ani să se prelungească cât mai mult cu putinţă. Dar asta nu mai depinde de mine. Sunt pregătită să începem această nouă şi importantă, zic eu, activitate“.

Iubită de întreaga comunitate

Un apropiat al actriței spunea odată: „Draga nu va putea fi imitată de nimeni niciodată. Are un umor cu totul special, ea râde şi te face şi pe tine să râzi şi cu sufletul“.

Ieşirile sale în public sunt mereu o ocazie pentru locuitorii municipiului Piatra-Neamţ de a-şi arăta dragostea lor nu numai pentru ceea ce reprezintă Draga Olteanu-Matei ca artist, ci şi pentru omul cu acelaşi nume. Şi nu e vorba doar despre vremea când actrița este invitată în mod oficial la vreo întâlnire cu publicul. Scena cu Draga Olteanu sa asaltată de oamenii simpli se repetă peste tot, prin oraş.

Materialul a fost realizat la aniversarea sa, cu o lună înainte de decesul artistei.

by Carmen Saeculare

ASTĂZI ÎI SPUNEM „LA MULŢI ANI!” POETULUI NICOLAE SAVA

Unul dintre sărbătoriţii zilei de 23
octombrie este poetul şi jurnalistul Nicolae Sava. Şi cum am l-am putea
sărbători mai frumos pe un poet decât citindu-i opera. Astfel că, din raftul cu cărţi al bibliotecii,
am extras volumul de versuri „Privighetoarea arsă”, editat în anul 2014 la
editura ieşeană „Tipo Moldova”.

Despre autorul acestei cărţi, scriitorul şi profesorul Mircea A.
Diaconu spunea: „pe Nicolae Sava îl auzi rar citindu-şi poemele, vorbind despre
poezia sa ori facându-şi, din umbră, oricât de mascat, reclamă. Şi când îşi
citeşte poemele în public, se simte cumva stânjenit şi parcă vinovat. Publică,
de altfel, atât de puţin încât prezenţa sa e mai degrabă o amintire.

La drept vorbind, cunosc puţini poeţi care,
ca el, să se fi pus atât de devotat în slujba poeziei, căreia nu-i cere nimic
în schimb. Nici glorie, nici confort social, nimic altceva. Departe de
capcanele vinovate ale narcisismului, de exhibarea de sine, de acea neîncredere
care generează stridenţe, Nicolae Sava slujeşte poezia - şi frumuseţea - cu
ardoarea cu care îşi mortifică fiinţa concretă. Cu cât fiinţa-i concretă se
retrage mai mult în ea însăşi cu atât poezia i se încarcă de forţă, de o
tensiune în care simţi radicalitatea şi imperativul unei etici. Dinspre fiinţă
spre poezie lunecă o austeritate care înseamnă adevăr, forţă, credinţă. Nu
mă-ndoiesc că, asemenea unui interbelic, el ar putea să spună că, la noi,
trăiesc prea mulţi poeţi şi prea puţini grădinari.”

***

Nicolae Sava s-a născut în ziua de 23
octombrie 1950, la Vânători-Neamţ. După absolvirea liceului în Târgu-Neamţ, a lucrat în diverse
meserii, până în februarie 1990, când începe să lucreze ca redactor, la Ziarul
„Ceahlăul” din Piatra-Neamţ, unde publică ştiri, note, tablete, semnale
editoriale, recenzii, cronici literare şi interviuri, mai ales din viaţa
culturală..

A debutat cu versuri, în Revista „Tomis”
(1969). Anii ’80 ai secolului XX sunt anii de consacrare definitivă a
scriitorului. Cartea de poeme „Fericit precum mirele” a fost primită favorabil
de critica literară. Alte volume: „Despre
prietenie”; „Privighetoarea arsă”; „Viaţă publică”; „Proză, domnilor, proză”;
„Insolenţa nopţilor “.

by Carmen Saeculare

ASTĂZI ÎI SPUNEM „LA MULŢI ANI!” PICTORULUI DUMITRU BEZEM

Persoanlitate marcantă a actualei vieţi
artistice a urbei, Mitică Bezem, aşa cum îl ştiu mulţi dintre noi, îşi
sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Deja, la Galeriile de Artă „Lascăr
Vorel" din Piatra-Neamț, a fost montată pe simeze cea mai recent
expoziție personal semnată Dumitru Bezem, care poate fi vizitată până pe
data de 30 octombrie.

Despre Maestru, criticul Lucian Strochi se exprima mai demult: „Dumitru Bezem este un generos,
un maestru al culorii şi mai puţin al compoziţiei. Lucru normal, pentru că
pictorul nu este interesat de stratul filosofic sau simbolic al subiectului
pictural, ci de complexul de senzaţii (evident sinestezice!) pe care culoarea
le poate trezi în sufletul privitorului.

Dumitru Bezem reabilitează banalul, cenuşiul, derizoriul. Asemenea lui
Eminescu, el se bucură de voluptatea aparentei «sărăcii», pe care o va înnobila
prin irizaţii subtile. Dacă la Eminescu cariul cântă în grindă, la Dumitru
Bezem griul cântă cu rezonanţe de roşu permanent.

Spiritul său e bântuit de stihii celeste şi atunci, pentru o clipă,
echilibrul tabloului se sparge, totul devine primejdios, ca într-o cascadă sau
tornadă. Culori tari, violente sparg suprafaţa calmă a tabloului, îl sfâşie cu
un cuţit de lumină. Peste
câteva clipe se declanşează liniştea după furtună: sufletul se poate retrage
spre sine, spre un nou echilibru.”

Dumitru
Bezem
s-a născut în ziua de 23 octombrie 1947, la Tarcău, Neamţ. Absolvent al
Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi (1972), datorită bogatei şi apreciatei
activităţi creatoare, devine Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

A participat permanent la expoziţiile judeţene, de grup şi personale,
organizate de Filiala Neamţ a U.A.P.

 A expus la Strasbourg (1992), Martel
- Ungaria (1996). A
participat la expoziţii din Japonia, Germania, Italia, S.U.A., Canada, Spania.

 Este recunoscut prin cicluri „Porţi",
„Arlechini",
„Schituri",
„Cascade".

 În 1998, participă, în cadrul expoziţiei  „Comori spirituale
din Neamţ" (peisaje mănăstireşti), la Epenay - Champagne (Franţa), unde au
şi fosat selectate câteva lucrări pentru Expoziţia „Focus
Europe".

Surse de documentare: Constantin Tomşa –
„Personalităţi
ale culturii din judeţul Neamţ”, şi www.lucianstrochi.ro

by Carmen Saeculare

CARTEA ZILEI – „MEMORIA MĂŞTILOR”, CORNEL NICOARĂ

În 2011, Editura „Nona” publica cartea de memorii a apreciatului actor
pietrean Cornel Nicoară. După mai bine de patru decenii petrecute pe scândura
scenei Teatrului Tineretului şi pe diversele platouri de filmare, Cornel
Nicoară are ce povesti. Şi o face cu verva sa binecunoscută.

„Actorii sunt singurii oameni de pe pământ care trăiesc mai multe vieţi,
care pot să moară şi să învie de sute de ori, care iubesc şi urăsc, râd şi
plâng, sunt frumoşi şi urâţi, înţelepţi şi naivi, bogaţi şi săraci, regi şi
cerşetori, oameni şi neoameni. Eu am purtat în teatru peste nouăzeci de măşi,
am trăit peste nouăzeci de vieţi.” Sunt cuvintele care deschid cartea, cuvinte
ale actorului Cornel Nicoară, artistul care întreaga viaţă profesională a „ars”
pentru Artă.

Alături de întâmplări din bogata sa carieră, artistul inserează şi gânduri,
reflecţii proprii asupra evenimentelor zilei. De asemenea, în paginile acestei
cărţi se regăsesc, portretizaţi de colegul lor, o serie de actori intraţi în
sufletul atât de mare şi de bogat al lui Cornel Nicoară.

by Carmen Saeculare