OMAGIU ADUS MEMORIEI PROFESORULUI PAUL VASILIU
Astăzi ne propunem să ne readucem împreună aminte de o personalitate marcantă a învățământului și pedagogiei din județul nostru, profesorul Paul Vasiliu.
S-a născut la 4 mai 1923, la Piatra-Neamț. A absolvit Liceul „Petru Rareș”. A fost licenţiat în filosofie şi inginerie (inginer constructor). În timpul sudenţiei a beneficiat de educaţia dată de iluştri profesori precum G. G Antonescu, I. C. Petrescu, Emil Brândza, Mihail Ralea, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Mircea Vulcănescu. A fost, în decursul carierei sale didactice, profesor de filosofie, psihologie, pedagogie, inginer, inspector școlar. A predat, în anii 1954 și 1955, la Școala Medie Nr. 1 de Băieți (astăzi, Colegiul Național „Petru Rareș”). Apoi, a fost profesor (între 1969-1970, 1972-1983 și 1992-1996) și director (1974-1975) al Liceului Pedagogic și (în perioada 1965-1968) al Grupului Școlar de Chimie (astăzi, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”).
În 1968, după reforma adminstrativ-teritorială a României din luna februarie, odată cu înființarea Inspectoratului județean școlar, a condus vreme de câțiva ani această instituție.
Cei care l-au cunoscut, îl descriu ca fiind o persoană de o aleasă omenie, elegant, manierat, de o cultură enciclopedică care impresiona. A fost autor a numeroase articole publicate în presa centrală de specialitate și în publicațiile locale.
Este autorul „Monografiei Școlilor Normale din Piatra-Neamț (1912-2002)”, Editura Alfa, Piatra-Neamț, 2002.
A încetat din viață în ziua de 12 septembrie 2018, la Piatra-Neamţ.
Sursă de documentare: “Personalități ale culturii din județul Neamț – Calendar alcătuit de Constantin Tomșa”, editurile “Crigarux” și “Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamț, 2014.
REMEMBER - PROZATOAREA LUMINIȚA PLOAIE CARTEA ZILEI – „VIS”
Este un roman de dragoste al regretatei scriitoare pietrene, cea trecută la cele veşnice în plin avânt creator. Cartea a fost lansată pe piață în anul 2007 (cu trei ani înainte de dispariția fulgerătoare a autoarei) de Editura „Nona”.
Impresionat la prima lectură, criticul de artă Lucian Strochi a descris în doar câteva cuvinte această carte: „microromanul Luminiţei ploaie este mai mult un poem de dragoste decât o operă epică.”
La lansarea romanului, profesorul Constantin Tomșa sublinia: „Cu toate cã ne aflãm în fata unui debut literar, mie mi s-a pãrut cã ar fi un debut absolut, pentru cã, în ansamblu, cartea Luminitei Ploaie este o reusitã, fiind o exceptie fatã de ceea ce se scrie în ultimul timp, autoarea detasîndu-se total de poluarea pornograficã prezentã în mai toatã literatura acestor timpuri. E o exceptie frumoasã, e scrisã într-o limbã curatã, e plãcere sã o citesti. Romanul se poate înscrie mai degrabã în rîndul operelor literare clasice, în timp ce îl citeam, am gãsit o usoarã asemãnare cu stilul Hortensiei Papadat-Bengescu.“
La rândul ei, Luminița Ploaie a mărturisit: „Am încercat sã scap de obsesii, sã privesc viata în ochi fãrã teamã si sã descopãr adevãratele valori. Am ajuns la pãrerea cã dacã avem rãbdare cu noi însine, putem descoperi cã sîntem minunati“.
Despre Luminița (Soponaru) Ploaie putem menționa că s-a născut la 4 mai 1965 – așadar, astăzi și-ar fi aniversat ziua de naștere. În decursul scurtei sale vieți (35 de ani) a publicat versuri și trei romane – „Vis” (2007), „Lacrimi în apus” (2008) și „Tăcerea din adâncuri” –, ultimul apărând postum, în anul 2011. Despre lansarea primelor două, Constantin Tomșa, în calendarul „Personalități ale culturii din județul Neamț” (editurile „Crigarux” și „Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamț, 2014), spunea că evenimentele au avut loc, din partea autoarei, cu „o totală discreție, încercând un vădit sentiment de stânjeneală”. Luminița Ploaie, spun cei care au cunoscut-o, a fost un suflet sensibil, discretă în relațiile cu societatea, decentă, amabilă și altruistă.
S-a stins din viață în ziua de 2 decembrie 2010, la Piatra-Neamț.
LA MULŢI ANI, DOMNULE PROFESOR GHEORGHE RADU!
Profesorul şi publicistul Gheorghe RADU
s-a născut pe 23 februarie 1950, la Ruginoasa, Neamţ. A absolvit Facultatea de
Istorie a Universităţii din Iaşi (1974).
A fost profesor la Şcoala Generală din
Boghicea, Neamţ, apoi, a lucrat la Arhivele Naţionale, unde a fost încadrat ca
arhivist, la Direcţia Judeţului Bacău, până în 1981. Apoi a fost director la
Direcţia Arhivelor Statului din judeţul Giurgiu. A fost transferat, pe aceeaşi
funcţie, la Direcţia Arhivelor Naţionale a judeţului Neamţ, unde a activat până
în 2002. Din 2003, a trecut, ca muzeograf, la Complexul Muzeal Judeţean Neamţ.
Debutul publicistic a fost consemnat în
anul 1978, la Revista „Ateneu”, iar cel editorial în 1984, cu lucrarea
„Îndrumător în Arhivele Statului Judeţul Neamţ” (coautor).
Au urmat alte volume, dintre care amintim
aici: „Catolicii din Judeţul Neamţ: 1552-1900. Aspecte istorice şi
demografice”, „Catolicii din Judeţul Neamţ în secolul XX. Aspecte istorice şi
demografice”, „Minorităţile naţionale din România: 1918-1925”, (colab.);
„Basarabia, pământ românesc”.
De-a lungul vremii a avut dese colaborări
în presa din Neamţ şi din ţară. De la finele anului trecut a devenit colaborator
al revistei Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen
Saeculare”, „COOLT
Neamţ”.
Sursă
de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”.
LA MULŢI ANI, CONSTANTIN LĂCĂTUŞU!
Constantin Lăcătuşu s-a născut pe 21 februarie 1961, la Piatra-Neamţ. Viitorul inginer geofizician, alpinist a absolvit Liceul „Petru Rareş” şi, apoi, Facultatea de Geologie-Geografie, Bucureşti. A organizat cluburi de alpinism în Bucureşti („Prospectorul”) şi Piatra-Neamţ („Petrodava”, devenit „Lynx Alpin Club”). A efectuat expediţii pe cei mai înalți munţi din lume: Caucaz, Elbrus, Himalaya, Broad Peak, Pakistan, Everest, Alpii elveţieni, Kenia, Tanzania, Anzii Cordilieri, Acancongua şi Cero, Alaska, Cho-Oyn, Dhalaigiri.
Este membru al mai multor fundaţii şi asociaţii de profil. Deţinător al multor distincţii şi titluri (printre care „Far-play, al ziarului „Sportul românesc”), este autor al proiectului „Ecoturismul în zona ariilor protejate din Carpaţii Moldovei” şi a unui reportaj himalayan. Cetăţean de Onoare al Municipiului Piatra-Neamţ (1992).
https://cooltneamt.ro/interviu-cu-alpinistul-ticu-lacatusu/?fbclid=IwAR1EEHrtW_ivtaEW6Q1Isq0T0e2C6SFjYOj6TUd6ItXiw-gC0tj2fuY1KAk
LA MULŢI ANI, DOMNULE PROFESOR DUMITREASA!
Gheorghe
Dumitreasa s-a născut pe 12 februarie 1933, la Girov, judeţul Neamţ. După ce a
absolvit Facultatea de Matematică-Fizică a Universităţii „Alexandru Joan Cuza”,
Iaşi (1958), a predat, începând cu anul 1959, la Liceul „Petru Rareş” din
Piatra-Neamţ, unde a fost elev.
Fiind
înzestrat cu harul descoperirii şi stimulării vocaţiei elevilor săi, a obţinut
cu aceştia rezultate excepţionale la admiterea în învăţământul universitar,
precum şi la olimpiadele naţionale, balcanice şi mondiale.
Autor
de lucrări ştiinţifice şi de manuale şcolare, în nume propriu şi în colaborare.
I-a
fost acordat titlul de „Profesor emerit“ din partea Ministerului Educației.
În
semn de preţuire pentru întreaga sa activitate didactică, Şcoala gimnazială din
comuna natală îi poartă numele.
A
fost viceprimar al municipiului Piatra-Neamţ.
Sursă de documentare:
Constantin Tomşa – „Personalităţi
ale culturii din judeţul Neamţ”.
PROPUNERE DE LECTURĂ DE LA „NONA”: OTILIA CAZIMIR – „BABA IARNA INTRĂ-N SAT”
Astăzi celebrăm memoria poetei Otilia Cazimir., propunănd-vă să lecturăm împreună versuri scrise de ea. Versuri pe care mulţi dintre noi le-am citit în copilărie, versuri care ne-au mers la inimă, rămânându-ne pe vecie în memoria afectivă.
BABA IARNA INTRĂ-N SAT…
Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieţi
Mai isteţi,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură şi bătrână…
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat şi baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrinţa de aba
Vântul să-l strecori prin ea!
Şi cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâcla pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă…
Şi-au ieşit băieţii mici,
Mici şi mulţi
Şi desculţi,
Şi câţiva mai măricei
Cu biciuşti şi cu nuiele
Şi cu prăştii subţirele,
Să alunge de pe-aici
Iarna cea cu gânduri rele…
Doamna-gerului, bătrâna,
S-a sculat de la pământ.
Şi-nălţând spre cer o mână,
Ca o cumpănă uscată
De fântână.
Încruntată,
Blestemând,
Şi-a lăsat în urma ei
Promoroacă şi polei;
Pe ogoare,
Corbi şi cioare
Prin păduri,
Lupii suri,
Şi de-a lungul drumului
Numai scama fumului…
***
Otilia Cazimir, pe numele ei real
Alexandra Gavrilescu, s-a născut pe 12 februarie 1894, la Cotu-Vameş, Roman, judeţul
Neamţ.
Membră, începând din 1929, a Societăţii
Scriitorilor din România, a deţinut, între 1937 şi 1947, funcţia de inspector în
Direcţia Generală a Teatrelor.
Debutul publicistic a fost consemnat la
1919, în publicaţia „Însemnări ieşene”. Prima sa carte s-a intitulat „Lumini şi
umbre”, un volum de poezii apărut în 1923. A scris şi a publicat
memorialistică, literatură pentru copii, traduceri. Alte volume publicate:
„Unchiul din America”; „Fluturi de noapte”; „Grădina cu amintiri şi alte
schiţe”; „Cântec de comoară”; „Jucării”; „Baba iarna intră-n sat”; „În
târguşorul dintre vii”; „Prietenii mei, scriitorii”.
A fost distinsă cu Premiul Academiei
Române, Premiul Naţional pentru Poezie, Premiul „Femina-Vie Heureuse”, Premiul
Societăţii Scriitorilor din România.
A trecut în eternitate în ziua de 8 iunie
1967, la Iaşi.
OMAGIU ADUS MEMORIEI ARHEOLOGULUI ŞI MUZEOGRAFULUI DAN MONAH
Dan Monah s-a născut în ziua de 11
februarie 1943, la Mogoşeşti-Siret, Iaşi. Profesor, muzeograf, arheolog, a fost
absolvent al Liceului „Petru Rareş” din Piatra- Neamţ (1960) şi al Facultăţii
de Istorie-Filosofie din Iaşi (1968).
A activat ca profesor la Liceul „Ştefan
cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, în 1968. Apoi, a fost muzeograf la Muzeul
de Istorie din Piatra-Neamţ, la Muzeul din Bicaz şi la Muzeul de Istorie din
Bacău.
Ani de zile a depus muncă de cercetător
ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” din Iaşi.
A obţinut Doctoratul în istorie, în 1995,
cu teza „Plastica antropomorfă în Cultura Cucuteni”.
A realizat studii de documentare la
Universitatea „Paris I Sorbone-Pantheon” şi la Universitatea din Chişinău.
Ca urmare a competenței sale profesionale
deosebite, doctorul Dan Monah a făcut parte dintr-o serie de organisme
naționale și internaționale de prestigiu în domeniul arheologiei, fiind membru
al comisiei pentru neolitic al lʼUnion Internationale des Sciences
Préhistoriques et Protohistoriques, membru al European Association of
Archaeologists, membru al The Research Centre for the Archaeology of Central
and Eastern Europe al Universităților din Durham și Newcastle (Marea Britanie),
membru al Federación Iberoamericana de Sociedades de Defensa del Patrimonio
Geológico y Minero (FISDPGYM), secretar științific al Centrului Internațional
de Cercetare a Culturii Cucuteni din Piatra-Neamț, membru al consiliilor
științifice ale Institutului de Arheologie din Iași și respectiv Complexului
Muzeal Județean Neamț.
De asemenea, domnia sa a fost co-editor al
prestigioasei colecții de specialitate Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, din
cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, membru în comitetul de lectură al
revistei Memoria Antiquitatis, membru în colegiile de redacție ale revistelor
Arheologia Moldovei, Memoria Antiquitatis, Carpica și Studia Historica. Analele
Universității „Dunărea de Jos” din Galați.
În anul 1987 i-a fost acordat de către
Academia Română Premiul „Vasile Pârvan”, în
urma publicării (în colaborare) a volumului „Așezările culturii
Cucuteni din România”.
A fost consultant ştiinţific pentru
filmele: „Zânele de la Poduri” şi „Homo religiosus”.
A scris multe articole şi studii,
prezentate la diverse reuniuni ştiinţifice, publicate în revistele de
specialitate sau în volume colective.
A trecut în eternitate pe 21 septembrie 2013.
Sursă
de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”; pagina
oficială a Complexului Muzeal Naţional Neamţ (https://www.muzeu-neamt.ro).
OMAGIU ADUS MEMORIEI PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU
Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie
1918, în anul Marii Uniri, la Poiana Largului, Neamţ. Duhovnic, memorialist,
arhimandrit, a frecventat peste doi ani şcoala complementară. S-a călugărit, în
1936, la Mănăstirea Durău. Înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea
Cemica, va continua învăţătura la Vâlcea şi Roman.
A fost, în vremea celui de al Doilea
Război Mondial, preot misionar pe frontul de Est. După încheierea ostilităţilor
conflagraţiei mondiale, a fost arestat şi condamnat la 16 ani de închisoare.
După eliberare, în 1964, a fost angajat ca
muncitor forestier, ulterior devenind preot-monah la Mănăstirile Secu şi
Bistriţa.
Pune temelia Mănăstirii „Sf. Arhangheli
Mihail şi Gavril”, cu Schitul Paltin, de la Petru-Vodă, Poiana Teiului, Neamţ
(1991), al cărei stareţ a fost.
A întemeiat revistele „Glasul monahilor”
şi „Atitudini”.
În timpulvieţii, dar şi după urcarea la
Ceruri a Părintelui, cu o mare contribuţie a scriitorului Adrian Alui Gheorghe,
au fost editate volumele „Părintele Iustin Pârvu şi morala unei vieţi
câştigate”, „Cu părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfa şi iubire”;
„Daruri duhovniceşti”.
A trecut în eternitate pe 16 iunie 2013, la Mănăstirea Petru-Vodă,acolo
unde a şi fost înhumat.
Sursă
de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”.
OMAGIU ADUS MEMORIEI PROFESORULUI LEON MREJERU
Leon Mrejeriu s-a născut în ziua de 10
februarie a anului 1879, la Cotârgaşi, comuna Broşteni, judeţul Neamţ. Cunoscut
ca institutor, autor de manuale şcolare, folclorist, Leon Mrejeru a absolvit
Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (1899). A predat la Crucea, Broşteni,
Mănăstirea Bistriţa, Zorleni, Poiana Teiului, Târgu Neamţ, Piatra-Neamţ.
A acvtivat ca revizor şcolar (1908-1912),
pe vremea când s-au clădit peste 100 de şcoli, s-a înfiinţat, la Piatra-Neamţ,
un liceu de fete, s-a adăugat un etaj la clădiurea Liceului „Petru Rareş”.
De asemenea, a fost animator cultural în Basarabia, inspector
pentru Ardeal şi Bucovina, membru în Consiliul General de Instrucţie, deputat,
prefect al Judeţului Neamţ, precum şi unul dintre iniţiatorii revistei de
folclor „Ion Creangă”.
Leon Mrejeru mai este cunoscut şi ca fondator
al Băncii Corpului Didactic, precum şi drept primul preşedinte al Asociaţiei
Învăţătorilor din judeţul Neamţ (1912).
A scris „O
călătorie
în Transilvania”, „Carte pentru tineretul de la sate”, „Şezătoare ţărănească”,
„Mănăstirea Bistriţa”; „Din Basarabia”, „Înlănţuirea vremurilor”.
A trecut în eternitate pe 14 octombrie
1945, la Mizil, Prahova.
Sursă
de documentare: Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ”.
LA MULŢI ANI, CU SĂNĂTATE, DOMNULE DOCTOR RĂZEŞU!
Una dintre
personalităţile contemporane ale judeţului Neamţ, medicul Virgil Răzeşu, îşi
sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Decenii de-a rândul a fost chirurgul de
excepţie al medicinei nemţene, cariera sa profesională fiind răsplătită cu
dragostea şi respectul arătat de comunitatea locală. După pensionare, din anul
2005,Virgil Răzeşu îşi dedică timpul exclusiv scrisului, pasiune mai veche a
sa, căci debutul în acest domeniu avusese loc în anul 1981 („Vagotomia”,
lucrările Reuniunii Chirurgilor din Moldova).
Virgil
Răzeşu s-a
născut la 7 februarie 1932, la Brăila. A absolvit Institutul de Medicină, Iaşi.
Din 1963, a fost medic primar, şef de secţie chirurgie, la Piatra-Neamţ.
Este membru al unor organizaţii ştiinţifice şi
profesionale din România şi internaţionale.
Cetăţean de Onoare al Municipiului Piatra Neamţ.
A scris cărţi
de specialitate: „Chirurgie generală – probe practice pentru examene şi
concursuri”; „Profesorul Ion Juvara – dascăl şi promotor al chirurgiei
românești”; un capitol în „Enciclopedia cancerului”, vol. XII; „Chirurgie
generală – vademecum pentru examene şi concursuri”.
Medic chirurg reputat, doctor în medicină, Virgil
Răzeşu s-a afirmat şi ca un redutabil prozator şi traducător. Pe tărâmul
beletristicii a creat: „Inelul pierdut”, roman; „Trei bisturie care au
revoluţionat medicina (colab.); „Prin vămile vieţii”, roman; „Nuntă de aur”,
poezie şi proză; „Glonetele cu parfum de crin”, roman; „Tratat de deflorare”; „Domnule
Preşedinte”, roman epistolar; „Viaţa ca o apă curgătoare”, roman; „Trandafirul
albastru”, roman; „Hipocrate şi arta scrisului”, antologie, „Mărturii”, vol. I
şi II, publicistică.
De asemenea, s-a aplecat asupra valorilor din
ţinutul Neamţ, fiind autorul volumelor „Cetăţeni de onoare ai Municipiului
Piatra-Neamţ” şi „Scriitori din Neamţ”.
Din domeniul traducerilor, amintim aici:
„Simfoniile lui Beethoven” şi „Tinereţea lui Beethoven” (ambele, de J.-G- Prod’homme); Mozart sunt eu!”, de Max
Geneve; „Şi după…”, de Guillame Musso; „Nemuritorii de la Agapia”, de
Constantin Virgil Gheorghiu; „Faraonul”, de Boleslaw Prus.
LA MULŢI ANI, DOMNULE DOCTOR VIRGIL RĂZEŞU!
Documentare:
Constantin Tomşa – „Personalităţi ale culturii din Judeţul
Neamţ”.